ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2021

Ședința publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cauză a introdus acțiune petentul A., contestând Rezoluția Inspecției Judiciare din lucrarea nr. x din 25.06.2019, arătând în esență faptul că instanța de judecată nu ar fi luat în seamă cererea de răspuns la numirea sa ca expert în dosarul civil nr. x/2015 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă. Arată că numirea expertului prin dispoziția instanței constituie și o testare la adresa expertului dacă poate sau nu să efectueze expertiza. Arată că în acest sens a formulat o cerere adresată instanței, transmisă prin fax, prin care a informat instanța că din punct de vedere obiectiv expertul are un grad mare de încărcătură cu dosare și nu poate efectua expertiza, solicitând instanței să dispună numirea altui expert. Instanța de judecată, primind solicitarea expertului A. de înlocuire a sa ca expert în cauză, la termenul din 28.02.2018 a procedat la amendarea acestuia cu suma de 400 RON, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. civ., pentru neprdarea în mod nejustificat a raportului de expertiză, cu mențiunea că poate face cerere de reexaminare în termen de 15 zile. Reclamantul A. susține că din eroare umană, comunicarea a plecat de la instanță în data de 26.04.2018 și a ajuns la acesta prin poștă la data de 30.04.2018. Arată că tot din eroare instanța de judecată a respins cererea de reexaminare amendă judiciară ca fiind tardiv formulată, sens în care petentul A., considerându-se nedreptățit, a formulat plângere la Inspecția Judiciară, însă a menționat că acestea constituie erori care ar putea fi îndreptate de instanță din oficiu sau la cererea părții interesate. În finalul cererii sale, petentul A. solicită anularea amenzii judiciare de 400 RON, ca fiind pe nedrept aplicată de judecător.

Prin sentința civilă nr. 815 din data de 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 815 din data de 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul a făcut referire la argumentele de fond care îi îndreptățesc cererea de reexaminare amendă judiciară.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului, având în vedere faptul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul - reclamant a precizat temeiul de drept al recursului ca fiind dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanțele cauzei și cuprinsul hotărârii judecătorești atacate și, în această ordine de idei, instanța de control judiciar ia act că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea Rezoluției nr. C-19/1962 din 29.06.2019 emisă de Inspecția Judiciară.

În primul ciclu procesual al cauzei, prin sentința recurată i-a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul-reclamant nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a prezenta argumentele de fond care îî îndreptățesc admiterea cererii de reexaminare amendă judiciară.

Instanța învestită cu soluționarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul nu a dedus critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentintei nr. 815 din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2021.