ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1369/2021

Ședința publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Președintele Camerei Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților a solicitat anularea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Secretariatului General al Camerei Deputaților, precum și a Statului de funcții pe anul 2006, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind emise cu încălcarea competenței Biroului Permanent al Camerei Deputaților și a Dispozițiilor Hotărârilor nr. 21 din data de 05.11. 1997 și nr. 17 din data de 16.09.1998, privind Regulamentul de organizare și funcționare al Secretariatului general al Camerei Deputaților și normele de aprobare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, evaluarea performanțelor profesionale și metodologiile de aplicare a acestora, pentru salariații din Secretariatul General al Camerei Deputaților, comunicată către Departamentul Secretariatului Tehnic la data de 17.09.1998. A mai cerut reclamantul ca instanța să oblige intimata instituție publică a administrației publice centrale să revină la structura organizatorică și statul de funcții aprobate de către Biroul Permanent al Camerei Deputaților, acte emise în temeiul art. 29 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților.

Prin sentința civilă nr. 3138 din 29 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâți și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele Camerei Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 3138 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., susținând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 pct. 5, 7, 8 și art. 488

1

C. proc. civ.

Fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul a făcut referire la argumentele de fond care îi îndreptățesc cererea de anulare a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Secretariatului General al Camerei Deputaților, precum și a Statului de funcții pe anul 2006, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 16 noiembrie 2018, recurentul - reclamant A. a depus la dosar o cerere incidentală prin care a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Secretariatului General al Camerei Deputaților și a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 21din datra de 18.06.2013 privind structura organizatorică a serviciilor Camerei Deputaților.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanțele cauzei și cuprinsul hotărârii judecătorești atacate și, în această ordine de idei, instanța de control judiciar ia act că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea Hotărârii Camerei Deputaților nr. 31 din data de 07.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Secretariatului General al Camerei Deputaților, precum și a Statului de funcții pe anul 2006, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind emise cu încălcarea competenței Biroului Permanent al Camerei Deputaților și a Dispozițiilor Hotărârilor nr. 21 din data de 05.11. 1997 și nr. 17 din data de 16.09.1998, privind Regulamentul de organizare și funcționare al Secretariatului general al Camerei Deputaților și normele de aprobare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, evaluarea performanțelor profesionale și metodologiile de aplicare a acestora, pentru salariații din Secretariatul General al Camerei Deputaților,

În primul ciclu procesual al cauzei, prin sentința recurată i-a fost respinsă acțiunea, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurentul-reclamant nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, cu încălcarea autorității de lucru judecat sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a prezenta argumentele de fond care îî îndreptățesc cererea de anulare a celor două hotărâri.

Instanța învestită cu soluționarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul nu a dedus critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere soluția ce urmează a fi dată asupra cererii de recurs, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea în cauză a excepției de nelegalitate invocată de recurentul - reclamant la data de 16 noiembrie 2018.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentintei nr. 3138 din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2021.