ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1264/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 septembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional - Direcția Generală Asistență Tehnică, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 42915/20.05.2016, solicitând admiterea contestației și anularea concluziilor Raportului de verificare la fața locului aferent cererii de rambursare nr. x finală, pentru contractul de finanțare NR. CTRF.1.1.025/28.12.2009, Cod SMIS 14888, aferent proiectului "Sprijin pentru coordonarea implementării Planului Integrat de Dezvoltare al Polului de Creștere Ploiești", în sensul stabilirii eligibilității cheltuielii în sumă de 6199,94 RON la care se adaugă TVA în sumă de 557,99 RON din contractul de servicii nr. x/11.12.2015.

Prin sentința civilă nr. 1398 din 14 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional - Direcția Generală Asistență Tehnică.

Împotriva sentinței civile nr. 1398 din 14 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020, intimatul-pârât și-a schimbat denumirea din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, modificare de care instanța de recurs a luat act prin încheierea din 3 martie 2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Astfel, motivarea recursului se rezumă la reluarea fidelă a conținutului cererii introductive, singurele adăugiri fiind cele din ultimele două paragrafe ale paginii a treia și primul paragraf al paginii a patra, în cuprinsul cărora recurenta-reclamantă prezintă succint aspecte de ordin factual, respectiv că nu putea contracta serviciile de catering decât prin estimarea numărului de participanți, că nu este în culpă pentru neprezentarea persoanelor care au confirmat participarea și că serviciile de catering au ca obiect servirea de alimente și băuturi care nu pot face obiectul returului. Deși reclamanta a susținut că recursul se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin motivele expuse în cadrul cererii nu sunt indicate normele de drept material greșit interpretate sau aplicate în speță, iar aspectele de fapt ale speței pot fi prezentate doar în sprijinul motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate, invocate de parte, motive care nici nu au fost expuse și nici nu pot fi decelate din cererea de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia împotriva sentinței civile nr. 1398 din 14 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.