ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 264 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, s-a respins cererea formulată de inculpații A. și B. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea 5 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea 5 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 298 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpata A. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpata C., privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea 5 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 298 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanțele nr. 154/P/2013 din 12 decembrie 2014 și nr. 154/P/2013 emise de DNA Serviciul Teritorial Craiova asupra bunurilor inculpaților B., A. și părții responsabile civilmente D. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a disjuns cererea formulată de DNA Serviciul Teritorial Craiova având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de asistență juridică nr. x din 6 octombrie 2005 încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură E., respectiv F. și s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 15 mai 2015 sub nr. x/2014*, au fost trimiși în judecată inculpații C., cercetată sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de: abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) comb. cu art. 309 C. pen., în final cu aplicarea art. 5 C. pen. A., cercetată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de: abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. B., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de: abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Prin același Rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/200 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de către F.

În fapt s-a reținut că la data de 3 iunie 2013, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că funcționari publici și persoane cu funcții de decizie din cadrul Primăriei municipiului Craiova au restituit, în mod nelegal, pe cale administrativă, imobilul amplasat în municipiul Craiova, județul Dolj (în prezent, str. x) către F., semnatara notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria municipiului Craiova sub nr. x/2001.

S-a reținut că, prin Dispoziția de restituie în natură nr. x din 19 iulie 2007, emisă de primarul municipiului Craiova, B., verificată și avizată pentru legalitate de secretarul primăriei, A. și întocmită și semnată pentru legalitate de consilierul juridic C., s-a dispus restituirea parțială în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 1.310 mp (din suprafața totală de 1.520 mp) și construcție în suprafață de 330 mp, în favoarea numitei F. din municipiul Târgu Jiu, județul Gorj și s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru restul suprafeței de 210 mp

S-a reținut că dispoziția a fost emisă în mod nelegal, în condițiile în care notificatoarea nu făcuse dovada calității de moștenitor a proprietarului imobilului, nu indicase modul de preluare de către stat a imobilului (cu titlu valabil, fără titlu valabil), actul normativ în baza căruia imobilul fusese preluat de către stat, iar în conținutul înscrisurilor întocmite de funcționarii publici ai Primăriei municipiului Craiova se consemna faptul nereal că imobilul fusese preluat în baza Decretului nr. 92/1950, deși, în realitate, imobilul fusese donat de proprietarul său autorității publice locale, prin Actul de donație autentificat sub nr. x din 3 decembrie 1951 la Grefa Tribunalului Dolj, secția civilă și nu există o hotărâre judecătorească, care să fi constatat caracterul abuziv al donației și care să o fi desființat.

Reglementări legale privind procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat.

Pentru a putea analiza activitatea desfășurată de inculpați cu privire la restituirea imobilului care face obiectul prezentului dosar, se impune, mai întâi, stabilirea cadrului legislativ aplicabil și analizarea dispozițiilor legale incidente.

În acest context, s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, Legea administrației publice locale nr. 215/2001, ce stabilește atribuțiile primarului și secretarului primăriei, precum și dispoziții cuprinse în regulamente interne, care stabilesc sfera atribuțiilor de serviciu pentru inculpați.

Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 determină domeniul de aplicare a legii, stipulându-se că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de oricare alte persoane juridice, în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi".

Punctul 1.1. din Normele metodologice subliniază faptul că domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1) din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, invocarea oricăror alte temeiuri de preluare abuzivă anterioară sau posterioară acestei perioade de referință nefiind admisibilă în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001.

La punctul 1.3 din Normele metodologice s-a prevăzut că aprecierea preluării ca fiind abuzivă trebuie circumstanțiată în funcție de mai multe elemente, la lit. a) a acestui punct precizându-se că «incidența "preluării abuzive" nu este prezumată, ci, în funcție de fiecare situație, entitatea obligată prin lege să soluționeze notificarea trebuie să aprecieze situația respectivă ca încadrându-se în prevederile legii potrivit art. 2 alin. (1) din lege».

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește care sunt imobilele preluate în mod abuziv, normele metodologice detaliind fiecare situație în parte.

Astfel, prin imobilele preluate în mod abuziv, legea a dispus că se referă la:

"a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile cu modificările aduse prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 din C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"...".

Cu privire la imobilele donate statului, la punctul 2.2 din Norme s-a prevăzut că, în cazul donațiilor făcute statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 din C. civ. "se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și numai după ce persoana îndreptățită va depune originalul sau o copie legalizată de pe respectiva hotărâre".

Printre persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a indicat "persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora", iar art. 4 alin. (2) a prevăzut că "de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite".

La punctul 3.1. din Normele metodologice s-a prevăzut că "formularea persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, are semnificația că, în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio)".

Punctul 4.2 din Norme a precizat că "la art. 4 alin. (2) din lege, norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente), pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar".

La punctul 4.4. din Norme s-a prevăzut că "în toate cazurile stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române".

Punctul 10.3 din Normele metodologice impune, printre altele, obligația pentru entitatea învestită cu soluționarea notificării ca, înainte de a dispune orice măsuri, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile și, totodată, să verifice destinația actuală a terenului solicitat și suprafața acestuia.

La art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean".

La punctul 21.2 din Normele metodologice s-a arătat că "decizia/dispoziția va cuprinde detaliat motivele care au stat la baza fundamentării deciziei (inclusiv încadrarea în prevederile art. 2 din lege"), iar la punctul 21.5 s-a prevăzut că "... nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local (sau, după caz, general) ori județean, responsabilitatea aplicării legii aparține în totalitate primarului ori președintelui consiliului județean. Cu toate acestea, se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local (sau, după caz, general) ori județean în vederea asigurării transparenței actului decizional".

În ceea ce privește obligațiile persoanelor îndreptățite, art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 stabilesc că notificarea trebuie să cuprindă denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia, notificarea urmând a fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat.

Totodată, art. 23 din Legea nr. 10/2001 stabilește că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în cazul moștenitorilor - actele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Punctul 23.1. din Normele metodologice prevede ce se înțelege prin acte doveditoare, respectiv:

- orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acestea se coroborează cu alte înscrisuri și alte asemenea);

- actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor);

- orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă;

- orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoane îndreptățită sau ascendentul testatorul acestuia, la data preluării abuzive (extras carte funciară), istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă, direct sau indirect, faptul că bunul respectiv aparține persoanei respective.

La punctul 1.5 din normele metodologice s-a prevăzut că "în cazul în care unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptățită și pe baza analizei împrejurărilor de fapt și de drept ale situației invocate în notificare, că:

a) - preluarea nu a fost abuzivă;

b) - dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor nu sunt dovedite;

c) - proprietarul nu avea vocația de a fi persoană îndreptățită potrivit legii ... va emite o decizie de respingere a notificării".

În capitolul III - "Măsuri instituționale" din Normele metodologice s-a prevăzut că, pe lângă organele de conducere ale fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor, vor fi constituite și vor funcționa comisii interne pentru analizarea notificărilor, formate, de regulă, din 3-5 membri care vor analiza fiecare notificare și actele doveditoare depuse și vor întocmi propunerea de soluționare.

S-a prevăzut că aceste comisii se numesc prin ordin sau dispoziție a conducătorului entității respective, pentru persoanele angajate cu contract de muncă, atribuțiile izvorând din aplicarea legii devenind sarcină de serviciu.

Totodată, s-a prevăzut și faptul că această comisie internă întocmește pentru fiecare notificare un raport cu propunerile de soluționare formulate de către fiecare dintre membrii comisiei, care va fi semnat de aceștia, precum și faptul că propunerile divergente ale membrilor comisiei vor fi prezentate și motivate separat.

S-a reținut că la Primăria municipiului Craiova comisia internă pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 era constituită în anul 2007 dintr-un număr de 10 membrii, primarul B. fiind președintele comisiei, secretarul A. fiind membru al comisiei, iar ca secretar al comisiei fiind desemnată consilierul juridic G. .

Din examinarea dispozițiilor legale a rezultat că inculpații implicați în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv aveau ca atribuții realizarea următoarelor activități:

Analiza notificării de restituire în scopul stabilirii dacă aceasta întrunește cerințele legale, activitate ce privește:

- verificarea depunerii notificării în termen legal;

- determinarea admisibilității cererii;

- verificarea îndeplinirii cerințelor legale privind conținutul notificării, respectiv: indicarea datelor despre imobil, a momentului deposedării abuzive a proprietarului imobilului, a modului de preluare a acestuia (cu titlu valabil, fără titlu valabil), a actului normativ în baza căruia s-a făcut preluarea imobilului de către stat, a titularului dreptului de proprietate la momentul deposedării abuzive;

Analiza actelor doveditoare anexate notificării și stabilirea împrejurărilor necesare pentru soluționarea legală a cererii, activitate care presupune:

- identificarea imobilului notificat prin stabilirea amplasamentului imobilului la momentul preluării de către stat;

- determinarea momentului preluării abuzive;

- determinarea modului în care imobilul a fost preluat;

- determinarea titularului dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive.

În absența stabilirii acestor date, nu se putea face încadrarea imobilului în categoria celor preluate abuziv, incidența "preluării abuzive" nefiind prezumată, iar adoptarea unei soluții de restituire a unui imobil neputând fi făcută doar în considerarea faptului că imobilul se găsește în patrimoniul statului la momentul formulării notificării.

Stabilirea persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilelor, activitate care presupune:

- verificarea existenței dovezilor privind calitatea de proprietar la momentul deposedării abuzive;

- verificarea existenței dovezilor privind vocația succesorală a celui care pretinde dreptul.

În Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se arată că sarcina probei relative la proprietate și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.

S-a susținut de către acuzare că inculpații și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării notificării formulate de F. privind imobilul din municipiul Craiova, str. x B (fost str. x).

În primul rând, s-a făcut un istoric al imobilului din str. x, prezentarea proprietarului și a persoanei ce s-a considerat a fi îndreptățită la restituire.

Astfel, s-a arătat că imobilul din str. x (fostă Severinului nr. 46) a aparținut magistratului H., căsătorit cu I., casnică. Soții J. au avut doi fii: H. și K., ambii îmbrățișând cariera de avocat.

Conform copiei Cărții de identitate nr. 24 din 4 octombrie 1939 emisă de Baroul Gorj, L., fusese înscris în Corpul Avocaților în baza Deciziei nr. 85/19 mai 1923 a Baroului Dolj, iar în Baroul Gorj funcționa din 1924. Cea mai veche atestare a faptului că L. își stabilise domiciliul în județul Gorj, este anul 1920, împrejurare atestată de expertul tehnic M. în cuprinsul expertizei efectuată în Dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei Târgu Cărbunești, în care se arată că în anul 1920 moșia H. din comuna Săulești, Gorj, se compunea din 137,64 ha teren de cultură .

În anul 1920, H. avea doar 34 ani, iar acuzarea a susținut că este greu de crezut că, prin propriile forțe ori din câștigurile personale, ar fi devenit moșier H. Fără îndoială, susține acuzarea, între cei doi frați K. și L., a intervenit un act prin care averea primită de la tatăl lor, a fost împărțită, unul preluând averea pe care familia a deținut-o în județul Gorj, celălalt rămânând cu averea pe care familia a deținut-o în municipiul Craiova, chiar dacă documente în acest sens, nu au fost găsite la Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale.

Potrivit declarației părții responsabile civilmente D., avocatul H. ar fi avut o relație cu bucătăreasa N., din această relație rezultând o fată, F. Conform celor consemnate în Rechizitoriu, din cauza diferenței de statut social, căsătoria nefiind posibilă, D. a susținut că avocatul a luat decizia de a-și adopta copilul .

Prin Sentința nr. 8 din 15 decembrie 1947 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I în Dosarul nr. x/1947, a fost încuviințată cererea de adopție formulată de L. cu privire la minora F., care urma a purta numele de F., bucurându-se de toate drepturile ce-i conferă legea .

Anterior, printr-un testament olograf datat de testator 8 noiembrie 1943, H. a dispus "ca după încetarea mea din viață, întreaga mea avere mobilă și imobilă, oriunde se va găsi, să devină proprietatea exclusivă și absolută a F., pe care o institui legatara universală a întregii mele averi" .

Prin Decretul nr. 83/1949, H. a fost deposedat de întreaga avere pe care o deținuse pe raza comunei Săulești, județul Gorj.

La data de 4 martie 1960, F. a solicitat Tribunalului Regional Târgu Jiu desfacerea adopției, în sprijinul acțiunii depunând și o adeverință din care rezulta că locuiește împreună cu H. și cu fiica sa, rezultată dintr-o căsătorie desfăcută prin divorț, în același imobil, care este naționalizat, într-o singură cameră, cu acces la hol și dependințe.

Prin Sentința civilă nr. 1150 din 12 aprilie 1960 pronunțată în Dosarul nr. x/1960, instanța a admis cererea și a desfăcut adopția, dispunând ca reclamanta să poarte numele de F. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare și a fost comunicată Sfatului Popular pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare .

În anul 1961 H. este regăsit ca având domiciliul în județul Olt, unde a și decedat la data de 7 septembrie 1961 . Fratele său, K. a rămas în casa părintească, devenind proprietar al acesteia după decesul părinților.

În data de 8 februarie 1945 imobilul de pe strada x a fost pus la dispoziția armatei ruse împreună cu imobilul și celelalte bunuri aflate în interior, întocmindu-se un inventar al bunurilor între reprezentantul armatei române și cel al armatei ruse . De aici rezultă, conform acuzării, că anterior datei menționate imobilul fusese în folosința armatei române. S-a precizat că nu se cunoaște modul în care locuința lui K. intrase în folosința armatei, nefiind găsite înscrisuri în acest sens.

Potrivit înregistrărilor efectuate în registrul "Matricola clădirii" aferent perioadei 1942 - 1951, imobilul de pe str. x, proprietatea lui K., a fost înscris în Matricola nr. 2 (impozitul pe clădiri) sub numărul matricol 696, la momentul deschiderii matricolei, respectiv 1942, făcându-se mențiunile "casă de locuit", "construcție de cărămidă", "în stare bună" și "compusă din 6 camere și 5 dependințe ocup. de prop.".

S-a arătat că foaia matricolă s-a închis în 1951 cu mențiunea "Imobilul s-a donat Sfatului Popular al orașului Craiova și se scutește de impozit pentru viitor". Partea introductivă a înscrisului respectiv, cea privitoare la datele de identificare a imobilului, a suferit și o modificare, indicându-se Rectificarea cu nr. 20619/1951, în sensul că numele proprietarului K. a fost tăiat cu o linie, deasupra fiind menționat Sfatul Popular al orașului Craiova .

Din mențiunile făcute în înscrisul denumit "Buletinul clădirii" a rezultat că în perioada 1946 - 12 noiembrie 1949 imobilul a fost locuit de activiști județeni O. cu titlu de "chiriași", din 12 noiembrie 1949 imobilul având destinația de "P." .

La data de 3 decembrie 1951 K. a donat Sfatului Popular al orașului Craiova imobilul din Craiova, str. x, în care deja funcționa P., actul de donație fiind declarat ca autentic prin Procesul-verbal nr. x din 3 decembrie 1951 încheiat de Tribunalul Dolj - Completul civil și înregistrat la Grefa instanței sub nr. x din aceeași dată .

S-a arătat că numitul K. a decedat la data de 22 noiembrie 1962, ultimul domiciliu al defunctului fiind în Craiova, str. x.

În timpul regimului comunist, imobilul din str. x și-a pierdut de la un anumit moment dat destinația pentru care s-a realizat donația, devenind, împreună cu imobilele învecinate, Spitalul de Copii "Filantropia". Imobilul, în care au funcționat Secțiile Radiologie și Laborator ale spitalului, a fost cuprins în inventarul bunurilor proprietate publică ale Consiliului Local Craiova la numărul curent 5137 sub numărul de inventar x. În vara anului 2005, Secțiile Radiologie și Laborator ale spitalului au fost mutate în incinta noului Spital de Copii Filantropia de pe str. x.

Situația de fapt a fost prezentată astfel:

La data de 14 august 2001, numita F. a depus la Primăria municipiului Craiova o cerere, prin care solicita restituirea imobilului din Craiova, str. x, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin adresa din 22 octombrie 2001, Primăria municipiului Craiova i-a solicitat să se prezinte la sediul instituției pentru a-i restitui cererea, comunicându-i faptul că, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, primăria trebuia notificată prin executor judecătoresc .

La data de 14 noiembrie 2001, executorul judecătoresc Q. din Craiova a înregistrat sub nr. x/2001 notificarea formulată de F. și a transmis-o spre competentă soluționare Primăriei municipiului Craiova, unde a fost înregistrată sub nr. x din 19 noiembrie 2001 . Prin această notificare, F. solicita acordarea de despăgubiri bănești în calitate de moștenitor al proprietarului decedat, K., indicând ca moment al trecerii imobilului în proprietatea statului data de 8 februarie 1945. Ca înscrisuri doveditoare, au fost anexate notificării copii ale inventarului din 8 februarie 1945 încheiat între reprezentanții armatelor române și rusă, certificatelor de naștere ale fraților K. și H., Sentinței de adopție nr. 8 din 15 decembrie 1947, testamentului lui H. din 8 noiembrie 1943 și ale carnetelor de identitate ce au aparținut numiților H., tată și fiu.

La data de 31 ianuarie 2002, F. a depus la dosarul notificării copia Certificatului nr. x din 22 noiembrie 2001 emis de Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale, prin care se atesta că imobilul din str. x, proprietatea numitului "H." se găsește înscris în "Tabelul cu imobilele propuse pentru naționalizare din orașul Craiova", împrejurare constatată în urma verificării fondului de arhivă Sfatul Popular al Regiunii Oltenia în dosarul din anul 1953.

Prin adresa din 14 martie 2002, Primăria municipiului Craiova i-a solicitat notificatoarei să precizeze cuantumul despăgubirilor solicitate, iar la 16 aprilie 2002, F. a precizat cuantumul la valoarea de 5 milioane RON vechi.

Prin Dispoziția nr. 4617 din 15 mai 2002, emisă de primarul municipiului Craiova, R. și vizată pentru legalitate de secretarul primăriei, A., s-a dispus înaintarea notificării către Prefectura județului Dolj, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești (eventual titluri de valoare), la valoarea estimată de F. Propunerea nu a fost însușită de Prefectura județului Dolj, care a întors dosarul în procedura administrativă la Primăria municipiului Craiova, fiind repartizat spre soluționare inculpatei C., consilier juridic în cadrul Direcției Contencios Juridic și Asistență de Specialitate.

La data de 25 august 2004, numita F. a formulat o cerere către primarul municipiului Craiova, solicitând să i se comunice cine administra imobilul în anul 1945, în cuprinsul cererii precizând faptul că înainte de 1945 imobilul a aparținut familiei K.

Prin Adresa din 21 octombrie 2004, primăria i-a comunicat copii certificate după patru din cele șase file ale Buletinului clădirii întocmit în anul 1948.

La dosar a mai fost depus un Proces-verbal din 25 august 2004, întocmit de R.A.A.D.P.F.L. Craiova la solicitarea notificatoarei, în care se consemna faptul că "imobilul nu se află în evidența regiei, fiind ocupat de farmacia Spitalului Filantropia" și Adresa nr. x din 7 iulie 2005, emisă de Spitalul Clinic Municipal Filantropia, din care, de asemenea, rezulta că imobilul nu este în administrarea spitalului .

La data de 6 octombrie 2005, numita F. a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul E., din Baroul Gorj, pentru "retrocedare imobil situat în municipiul Craiova, județul Dolj". Data încheierii contractului înregistrat la cabinetul avocatului sub nr. x a fost determinată având în vedere data menționată pe contract și declarațiile martorilor E. și S., fiica notificatoarei. În cuprinsul contractului s-a menționat că obiectul acestuia este reprezentat de "redactare, introducere și susținere cereri și acțiuni în justiție", că onorariul convenit este în sumă de 30% cu titlu de onorariu de succes, fără a se preciza un onorariu orar sau fix (forfetar), astfel cum impune art. 134 alin. (1) din Statutul avocaților. S-a mai menționat și faptul că "prezentul contract nu poate fi reziliat în mod unilateral de nici una dintre părți" .

În opinia acuzării, acceptarea de către F. a serviciilor unui avocat pe parcursul derulării procedurii administrative de restituire a imobilului la Primăria municipiului Craiova a fost surprinzătoare, având în vedere că, în aceeași perioadă, F. și-a susținut singură, fără a fi reprezentată de un apărător ales cererile formulate în baza legilor fondului funciar pentru retrocedarea imobilelor moștenite de la H. în baza testamentului din 1948, atât la Primăria comunei Săulești, cât și în fața instanțelor de judecată . De la momentul la care se pretinde că notificatoarea a ales să fie reprezentată de apărător ales în fața reprezentanților Primăriei Craiova, la dosarul notificării nu a mai fost depus nici un înscris, situația de fapt prezentată anterior de F. rămânând la fel de neclară, de nedovedită și de contradictorie ca și până atunci.

În cursul lunii aprilie 2007, funcționarele T. din cadrul Serviciului Registru Agricol al Primăriei municipiului Craiova și U. din cadrul Serviciului Urbanism și Amenajarea Teritoriului, în baza unei adrese din 2005 întocmită de inculpata C. și a unei solicitări verbale formulate de avocatul E., s-au deplasat la locul amplasării imobilului solicitat pentru restituire și au întocmit Procesul-verbal din 24 aprilie 2007 privind starea de fapt a imobilului (teren) din str. x.

În Adresa din 12 noiembrie 2005, prin care solicita întocmirea procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului, C. a consemnat faptul nereal că imobilul trecuse în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, deși notificatoarea nu făcuse niciodată această precizare în notificare ori în celelalte cereri ori memorii formulate, nu depusese la dosar decretul de naționalizare și anexele pentru județul Dolj, în care erau evidențiate imobilele naționalizate în baza acestui act normativ, iar în anexe imobilul din str. x nu apărea ca fiind naționalizat .

S-a arătat de către acuzare că mențiunea Decretului nr. 92/1950, ca temei juridic al preluării abuzive de către stat a imobilului, a fost preluată ca atare de către cele două funcționare care au întocmit procesul-verbal din 24 aprilie 2007, în cuprinsul acestuia, determinarea caracterului abuziv al preluării și indicarea actului normativ prin care s-a realizat preluarea, fiind atribuția de serviciu a consilierului juridic învestit cu soluționarea notificării. Procesele-verbale privind situația de fapt a imobilului - teren se întocmeau în scopul identificării imobilului solicitat la restituire, determinării amplasamentului, măsurării terenului și identificării eventualelor utilități de care ar putea fi afectat.

În mod similar, în același scop, Direcția Patrimoniu a întocmit un proces-verbale privind situația de fapt și pentru imobilul - clădire solicitat la restituire în baza Legii nr. 10/2001.

S-a arătat că în cauza de față, au existat două procese-verbale întocmite de inginera V. din cadrul Direcției Patrimoniu în baza măsurătorilor efectuate de referentul W. Procesele-verbale nefiind datate, s-a precizat că nu se cunoaște când anume au fot întocmite.

Potrivit declarațiilor date în cauză de martora V. mai întâi a fost întocmit procesul-verbal fără număr și dată, pe un formular tipizat, în care ea a completat olograf spațiile lăsate libere din cuprinsul acestuia, respectiv formularul în care nu apare mențiunea "în prezent clădirea este dezafectată" . Martora a susținut că momentul întocmirii acestui proces-verbal este ulterior datei de 24 aprilie 2007, când s-a întocmit procesul-verbal privind situația de fapt a terenului, pentru că l-a avut în vedere la întocmirea propriului proces-verbal și că din acest înscris a preluat mențiunea trecerii imobilului în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950. A susținut că, ulterior, i s-a cerut verbal de către consilierul juridic ce avea spre soluționare notificarea să refacă procesul-verbal în sensul menționării în acesta a faptului că imobilul nu mai este ocupat de Spitalul de copii, clădirea fiind dezafectată și astfel a fost întocmit procesul-verbal în formă tehnoredactată, în care apare mențiunea corespunzătoare. Martora nu a putut preciza momentul întocmirii celui de-al doilea proces-verbal, nici perioada de timp dintre cele două procese-verbale.

De asemenea, s-a arătat că atât V., cât și W., au declarat că avocatul E. nu a fost prezent nici la efectuarea măsurătorilor, nici la încheierea procesului-verbal, fiind probabil semnat de avocat după ce procesele-verbale au ajuns în posesia inculpatei C.

La data de 27 aprilie 2007, inculpata C. a supus dosarul Notificării nr. x/2001 analizei comisiei interne de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Craiova cu propunerea de restituire parțială în natură a 1.310 mp din totalul de 1.520 mp și a clădirii în suprafață de 330 mp, pentru diferența de 210 mp teren urmând a fi formulată propunere de acordare de despăgubiri bănești de către Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților (A.N.R.P.).

Conform procesului-verbal al ședinței comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din 27 aprilie 2007, comisia a decis refacerea procesului-verbal de patrimoniu "cu mențiunea ce înseamnă preluare", amânându-se dezbaterile pentru o ședință ulterioară .

Următoarea ședință a comisiei a avut loc în data de 9 iulie 2007, iar după această dată comisia a mai fost convocată doar în 6 septembrie 2007 .

Din examinarea procesului-verbal al ședinței din 9 iulie 2007 a rezultat că notificarea nr. x/N/2001 formulată de F. nu a fost discutată în această ședință .

În schimb, a susținut acuzarea, inculpata C. a redactat Dispoziția de restituire în natură înregistrată ulterior sub nr. x din 19 iulie 2007, în care a consemnat faptul nereal că membrii comisiei locale pentru examinarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 înființată la nivelul Primăriei municipiului Craiova au propus restituirea parțială în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 1.310 mp (din suprafața totală de 1.520 mp) și construcție în suprafață totală de 330 mp, imobil amplasat în Craiova, str. x, către F., și formularea propunerii de acordare de despăgubiri pentru restul suprafeței de 210 mp de către ANRP. Tot inculpata a completat cu mențiuni olografe și cuprinsul referatului fără număr și dată în care a înscris propunerea ce a făcut apoi obiectul dispoziției primarului .

Cu privire la acest formular tipizat de referat, care se încheie cu mențiunea "Ca urmare a celor prezentate mai sus, înaintăm documentația Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu următoarea propunere ..." și care se semnează doar de cel care îl întocmește, respectiv consilierul juridic învestit cu soluționarea notificării, atât inculpata C., cât și ceilalți juriști audiați în cauză, au declarat că reprezintă referatul în care se consemnează propunerea comisiei către primar și stă la baza redactării dispoziției primarului. Au prezentat acest procedeu de lucru ca fiind o cutumă instituită la nivelul primăriei.

Prin Adresa nr. x din 2 decembrie 2014 Primăria municipiului Craiova a comunicat faptul că în anul 2007 nu exista un regulament/dispoziție internă privind modul de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 .

S-a susținut că, deși atât primarul, cât și secretarul municipiului Craiova, fuseseră prezenți în ședințele comisiei interne din datele de 27 aprilie 2007 și 9 iulie 2007 și cunoșteau că notificarea nu fusese dezbătută pe fondul ei în comisie, că se dispusese amânarea dezbaterilor pentru refacerea procesului-verbal de către Direcția Patrimoniu, la data de 19 iulie 2007 inculpata A. a avizat pentru legalitate Dispoziția de restituire în natură nr. x, iar inculpatul B. a semnat dispoziția în calitate de primar al municipiului Craiova.

Imediat după ce dispoziția a fost comunicată notificatoarei, avocatul E. s-a preocupat a găsi un cumpărător pentru imobil, în acest sens apelând la sprijinul avocatei X. din Baroul Dolj, al cărei soț, Y., era lichidator judiciar. Acesta din urmă l-a identificat pe martorul Z. ca potențial cumpărător, tot el negociind și prețul de vânzare-cumpărare a imobilului, stabilit în final la 660.000 euro în urma unei întâlniri ce a avut loc în data de 5 octombrie 2007 la cabinetul avocatului E. din municipiul Târgu Jiu. La aceeași dată, F. l-a împuternicit pe martorul AA., persoană de încredere a lui Z., să se ocupe de intabularea imobilului, în acest sens fiind încheiată procura autentificată la Biroul Notarului Public (B.N.P.) BB. din municipiul Târgu Jiu .

La data de 10 octombrie 2007, la sediul biroului avocatului E. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care F. se obliga să vândă, iar SC CC. SRL, reprezentată de Z., se obliga să cumpere imobilul la prețul de 660.000 euro, menționându-se achitarea unui avans în sumă de 10.000 euro la data încheierii antecontractului .

Prin Încheierea nr. 74724 din 20 noiembrie 2007 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (O.COD PENAL.I.) Dolj s-a dispus înființarea cărții funciare nr. x a localității Craiova privind imobilul din Craiova, și intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea lui F. .

La data de 10 decembrie 2007 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la BNP DD. și EE. din municipiul Craiova, cu privire la preț făcându-se mențiunea că până la data autentificării contractului se achitase vânzătoarei în numerar suma de 25.000 euro, iar diferența de 635.000 euro s-a achitat prin virament bancar în contul vânzătoarei deschis la FF. Târgu Jiu .

Din probele administrate a rezultat că avansul în sumă de 10.000 euro încasat de F. a fost remis avocatei X. pentru contribuția sa la valorificarea imobilului, iar contravaloarea în RON a sumei de 15.000 euro a fost folosită de F. pentru a achita taxele și impozitele ocazionate de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare .

Suma de 635.000 euro achitată prin virament bancar a fost folosită de F. și fiica acestuia, D. pentru a achiziționa următoarele bunuri:

- un imobil în valoare de 120.000 RON în Târgu Jiu (contract de vânzare-cumpărare la BNP GG. sub nr. x din 08 septembrie 2008);

- un imobil în valoare de 80.000 euro în București (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29 octombrie 2008 la BNP HH. din București);

- un imobil în valoare de 500.000 RON în Târgu Jiu (contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30 ianuarie 2009 la BNP II. din Târgu Jiu);

- un autoturism marca x în valoare de 85.439 RON, ce a fost dat în folosința ginerelui său, JJ.;

- câte un autoturism marca x, fiecare în valoare de aproximativ 70.000 RON, numiților KK. și LL., ca mulțumire a faptului că, pe timpul derulării procedurii administrative de restituire a imobilului, cei doi îi asiguraseră transportul de la Târgu Jiu la Craiova.

La data de 12 decembrie 2007, F. a alimentat contul avocatului E. cu suma de 670.309,50 RON reprezentând onorariul de 30% înscris în cuprinsul Contractului de asistență juridică nr. x/2005 . Acuzarea a arătat că numita F. a decedat la data de 18 august 2012, neputând fi audiată în cauză .

Referitor la analiza activității infracționale derulate de inculpați s-au arătat următoarele:

Inculpata C. a lucrat în cadrul Primăriei municipiului Craiova în funcția de consilier juridic în perioada 2004 - 2011, din anul 2011 stabilindu-se în Londra - Marea Britanie. Conform fișei postului, printre alte îndatoriri, inculpata avea ca atribuție de serviciu "analizarea și soluționarea dosarelor formulate în conformitate cu Legea nr. 10/2001" .

Acuzarea a susținut că prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și prin neîndeplinirea obligațiilor legale ce decurg din dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia, inculpata nu a luat în considerare la formularea propunerii de restituire în natură că actele dosarului administrativ (notificarea și actele doveditoare) nu îndeplineau cerințele legale privind admisibilitate, lipsind motivele de fapt pe care se întemeiază cererile de restituire în natură, momentul preluării abuzive, modul de preluare al imobilului, stabilirea caracterului abuziv al preluării și nu erau apte a dovedi dreptul notificatoarei la restituirea imobilului.

Astfel:

- notificarea și cererile ulterioare nu cuprindeau motivele de fapt pe care se întemeiază cererile de restituire în natură, respectiv indicarea proprietarului imobilului la momentul deposedării efective, indicarea calității persoanei ce solicita restituirea raportat la proprietarul imobilului, modul de preluare a imobilului (cu titlu valabil, fără titlu valabil), actul normativ în baza căruia s-a făcut preluarea;

- actele doveditoare nu erau apte să ilustreze împrejurările arătate mai sus sau să demonstreze legitimitatea dreptului la restituirea imobilelor notificate, ci, din contră, prezentau aspecte contradictorii, care se impunea a fi lămurite pentru o justă soluționare a cauzei.

În raport de aceste cerințe ale legii, Dosarul notificării nr. x/2001 conținea:

- o notificare în care ca și proprietar al imobilului era indicat K., iar notificatoarea se înfățișa ca moștenitor al acestuia, fără a preciza dacă este moștenitor legal sau testamentar, dacă vine la moștenire direct ori prin reprezentare, etc. Aspectele cuprinse în notificare veneau în contradicție cu alte cereri ori memorii formulate de notificatoare pe parcursul derulării procedurii, prin care aceasta susținea că este moștenitoarea lui H. și faptul că imobilul a aparținut acestuia;

- în notificare se indica momentul preluării abuzive de către stat, data de 8 februarie 1954, care este anterioară datei de 6 martie 1945, deci excede perioadei pentru care este aplicabilă procedura de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001. În condițiile în care, până la data soluționării, notificatoarea nu făcuse dovada cu privire la momentul preluării și actul normativ în baza căruia s-a realizat preluarea, aceasta nu putea fi apreciată ca fiind abuzivă. Potrivit Legii nr. 10/2001 caracterul abuziv al preluării nu era prezumat, ceea ce implica respingerea notificării;

- în schimb, inculpata C. a menționat în cuprinsul adreselor faptul neadevărat că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fără ca acest lucru să fi fost măcar invocat de F.;

- la dosar nu există nici o dovadă asupra proprietății ce se solicita la restituire (contract de vânzare-cumpărare, acte de moștenire, titlu de proprietate, hotărâre judecătorească, istoric rol fiscal). În lipsa unor astfel de dovezi, în mod normal, notificările sunt respinse ce nedovedite.

S-a susținut că, deși arhiva Primăriei municipiului Craiova deține și la acest moment registrele privind matricola clădirilor amplasate pe raza municipiului la 1945 și chiar anterior acestui an, nu a existat preocupare din partea inculpatei C. nici pentru a cere notificatoarei să depună la dosar matricola clădirii, nici pentru a verifica personal situația juridică a imobilului atestată prin acest înscris. În opinia acuzării, dacă o astfel de verificare s-ar fi efectuat, s-ar fi constatat indubitabil că imobilul era proprietatea exclusivă a lui K., fapt ce rezultă nu doar din menționarea numelui acestuia în partea introductivă a înscrisului, dar și din înregistrarea efectuării operațiunilor de deschidere a cărților funciare pentru imobil urmare a intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Deschiderea cărților funciare a presupus, conform actului normativ menționat, efectuarea de înscrieri privitoare la descrierea imobilului și la dreptul de proprietate atestate prin documente doveditoare. Deși cartea funciară deschisă pentru imobilul ce interesează cauza nu a fost găsită la Arhivele Naționale, secția Dolj, fără îndoială a existat, fiind invocată atât în cuprinsul actului de donație din 3 decembrie 1951, cu privire la implementarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 115/1938 fiind făcute mențiuni în registrul privind matricola clădirii .

S-ar fi constatat, de asemenea, a susținut acuzarea, că de la data de 3 decembrie 1951 imobilul a fost scutit de impozit, în matricola nr. 696 a clădirii existând mențiunea "imobilul s-a donat Sfatului Popular al orașului Craiova". Odată stabilit că imobilul este proprietate a autorității publice locale, în absența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care actul de donație să fi fost desființat, restituirea în natură în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu era posibilă.

În ceea ce privește vocația succesorală a notificatoarei F. la moștenirea defunctului K., s-a arătat că din actele dosarului notificatoarei rezultă că nu s-a făcut niciun demers pentru a se obține dovezi privind calitatea de moștenitor invocată de aceasta. La dosar nu există vreun certificat de moștenitor ori de calitate de moștenitor, ci doar actul de adopție din 1949 și testamentul din 1948, ambele referitoare la H. Nu se regăsesc în dosar nici copii de pe actele de deces ale fraților K. și H., din acestea putându-se stabili că H. a decedat înaintea fratelui său. Tocmai faptul că notificatoarea alesese să se folosească spre a-și dovedi calitatea de succesor în drepturi de un înscris care o atestă ca moștenitor legal și de un altul care o atestă ca și moștenitor testamentar, fără ca asupra imobilului solicitat la restituire să existe pretenții formulate și de o altă persoană, impunea a i se cere să facă dovada că adopția subzista și la momentul decesului adoptatorului. Dacă o astfel de dovadă ar fi fost solicitată, a susținut acuzarea, s-ar fi constatat faptul că înfierea fusese desfăcută prin Sentința civilă nr. 1150 din 12 aprilie 1960 a Tribunalului Regional Târgu Jiu. Așa fiind, s-ar fi putut stabili că notificatoarea nu putea avea calitatea de moștenitor legal, neputând veni prin reprezentare la moștenirea fratelui fostului tată adoptiv.

S-a susținut că în calitate de moștenitor testamentar, F. putea moșteni toate bunurile mobile și imobile ce s-au aflat în patrimoniul testatorului la data decesului acestuia. Cum H. era predecedat, nu avea capacitatea succesorală și deci nu putea culege moștenirea rămasă de la fratele său. Neexistând documente din care să rezulte că K. a avut moștenitori în linie dreaptă, iar desființarea adopției lui F. a făcut să nu mai aibă nici moștenitori în linie colaterală, se constată că moștenirea ce ar fi putut fi lăsată de acesta urma a fi declarată vacantă, intrând astfel oricum în patrimoniul autorității publice locale.

Pe de altă parte, s-a susținut că testamentul prezentat de F., fiind doar un testament olograf, pretins a fi fost întocmit cu peste 70 ani în urmă, nu putea fi luat în considerare în absența unei hotărâri judecătorești care să-i ateste autenticitatea ori a unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor emise de un notar public.

Pr