ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1211/A din 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 880/A din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 364 din 22 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:

În latură penală:

În temeiul art. 5 C. pen. s-a constatat ca legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracțiunile de complicitate la emiterea unei file B. căreia îi lipsesc elementele esențiale, prev. de art. 48 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934; înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.; complicitate la falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, prev. de art. 48 raportat la art. 311 alin. (1) C. pen.; punerea în circulație de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de complicitate la emiterea unei file B. căreia îi lipsesc elementele esențiale, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 3 lit. b) și d) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. din 1969; înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. din 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (3) lit. b) teza I-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la emiterea unei file B. căreia îi lipsesc elementele esențiale, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 84 alin. (1) pct. 3 lit. b) și d) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

S-a constatat ca inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen. din 1969, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 214/2000 a Tribunalului Arad. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat, cu un rest de 280 zile împlinit la data comiterii faptelor ce fac obiectul cauzei, dar care nu a fost revocat prin pedepsele ulterioare, inculpatul nefiind, deopotrivă, reabilitat prin raportare la această pedeapsă.

Deopotrivă, s-a constatat ca inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, al cărei prim termen este pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 140/2010 a Judecătoriei Arad, pe care a executat-o în perioada 16 ianuarie 2002 - 21 decembrie 2009 și 2 iulie 2010 - 28 martie 2011, când a fost liberat condiționat cu un rest de 670 zile închisoare, în timpul cărora a săvârșit faptele ce fac obiectul cercetării în cauză.

În baza art. 33 lit. a). C. pen. din 1969 s-a constatat ca inculpatul a comis faptele în condițiile concursului real de infracțiuni, iar în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele principale aplicate prin hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 61 C. pen. din 1969 s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 140/2010 a Judecătoriei Arad și contopirea restului rămas neexecutat din această pedeapsă, de 670 zile închisoare, cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2013 raportat la art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua C. pen. din 1969, pe durata stabilită conform art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În latură civilă, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL, iar în baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 alin. (1) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 16.598,21 RON cu titlu de pretenții civile.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate și anume: Factura fiscală seria x nr. x din 26 iulie 2012, copie fila x și Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 26 iulie 2012.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apelul declarat de inculpatul A. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 880/A din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei din apel a formulat contestație în anulare inculpatul A., invocând ca argumente faptul că instanța de control judiciar l-a judecat în lipsă, nefiind citat pentru termenul din data de 30 mai 2017, aspectul că hotărârea de condamnare și mandatul de executare al pedepsei au fost întocmite fraudulos, întrucât a fost arestat din data de 6 iunie 2013 până la data de 6 ianuarie 2015, precum și nelegalitatea urmăririi penale.

Cererea, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală, la data de 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 28 septembrie 2017.

Subsecvent constatării admisibilității în principiu a cererii, la același termen de judecată, 28 septembrie 2017, procedând, conform art. 432 C. proc. pen., la verificarea pe fond a contestației în anulare, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, reținând că, raportat la actele dosarului, în cauză nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 426 lit. a) C. proc. pen., întrucât inculpatul a primit în cunoștință termenul acordat în vederea judecării apelului, astfel că lipsa sa la data de referință nu poate fi imputată instanței.

****

Împotriva acestei decizii, la data de 15 decembrie 2017, a formulat apel contestatorul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

La termenul fixat în cauză, 9 februarie 2018, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu o cale ordinară de atac.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1211/A din 28 septembrie 2017, prin care, în procedura prevăzută de art. 432 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj, secția penală a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Deciziei penale nr. 880/A din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală în Dosarul nr. x/2016.

Hotărârea apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) raportat la art. 408 și următoarele C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Dispozițiile art. 432 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a judecării pe fond a contestației în anulare, după admiterea în principiu a acesteia, prevăd, în alin. (4), posibilitatea atacării cu apel numai a sentințelor pronunțate în cadrul acestei proceduri.

Or, din interpretarea art. 432 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rezultă că, în procedura de judecare a contestației în anulare, instanța se pronunță prin sentință numai în cazul admiterii căii extraordinare de atac formulate împotriva unei hotărâri judecătorești rămase definitive în primă instanță, în condițiile prevăzute de art. 551 C. proc. pen.

Per a contrario, în toate celelalte ipoteze prevăzute de art. 432 C. proc. pen., indiferent de motivul invocat în contestație și de soluția dispusă pe fondul căii extraordinare de atac, instanța de contestație se pronunță prin decizie.

În consecință, în cazul respingerii, ca neîntemeiată, a contestației în anulare împotriva unei decizii în apel, instanța se pronunță întotdeauna prin decizie, hotărâre care este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu o cale ordinară de atac, în condițiile art. 432 alin. (4) raportat la art. 408 și următoarele C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speță contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., îl va respinge, ca inadmisibil, dispunând, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea părții la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1211/A din 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 de RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM