ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17/F din 27 ianuarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă cu amenda de 1.200 RON (60 zile - amendă x 20 RON ziua - amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de "lovirea sau alte violențe" prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Conform art. 63 C. pen. și art. 559 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii în tot sau în parte, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.500 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate în cauză de partea civilă B.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 23.06.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Vrancea, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Vrancea, a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept și cu telefonul mobil peste față, lovituri care nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2016 din data de 29.06.2016, instanța procedând la examinarea dosarului în procedura camerei preliminare, conform dispozițiilor art. 342 și următoarele C. proc. pen.

Prin încheierea din 02.09.2016, în baza art. 345 alin. (1) și (2) și art. 346 alin. (2) C. proc. pen., instanța a dispus respingerea cererilor și excepțiilor invocate de inculpatul A., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispunându-se totodată începerea judecății.

Încheierea prin care a fost finalizată procedura camerei preliminare a rămas definitivă ca urmare a necontestării de către procuror, persoana vătămată sau inculpat.

La data de 04.10.2016 a fost acordat primul termen de judecată în cauză, începerea judecății amânându-se ca urmare a cererii formulate de inculpat, acesta neputându-se prezenta datorită unor probleme medicale.

La următorul termen de judecată acordat, 01.11.2016, inculpatul A. a transmis o copie a unui act autentic prin care a precizat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa și că dorește ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoană vătămată, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Tot la acest termen persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro, reprezentând daune morale și daune materiale (transport, medicamente, onorariu plătit în alte cauze inculpatului A.).

Instanța a admis cererea formulată de inculpatul A. de judecare conform procedurii recunoașterii învinuirii, potrivit art. 375 alin. (2) C. proc. pen. și a încuviințat totodată proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul A. și de partea civilă B.

La termenul de judecată din 05.12.2016 a fost audiat inculpatul A., care și-a menținut poziția de recunoaștere a faptei deduse judecății și solicitarea de a fi judecat conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii. De asemenea, inculpatul a depus o serie de acte în susținerea poziției sale procesuale și a arătat că este de acord să o despăgubească pe partea civilă cu suma de 5.000 RON, ambele părți solicitând un termen pentru a putea ajunge la o înțelegere și a stinge litigiul pe cale amiabilă.

La termenul acordat în acest sens, 18.01.2017, inculpatul și partea civilă au arătat că nu au ajuns la o înțelegere, deși inculpatul a făcut dovada depunerii prin mandat poștal pentru partea civilă a sumei de 5.000 RON încă din data de 15.12.2016, partea civilă precizând în mod expres că își menține plângerea prealabilă formulată în cauză față de inculpat și pretențiile civile solicitate, depunând în susținerea acestora copii de pe chitanțele ce atestă plata onorariului de avocat în dosarele în care inculpatul a avut calitate de apărător ales pentru membri ai familiei părții civile.

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

În fapt, inculpatul A. și numitul C. sunt rude apropiate, fiind veri primari, iar partea civilă B. este fiica numitului C.

În virtutea relațiilor de rudenie, inculpatul A. a asigurat asistență juridică martorilor D. și E. în dosarul cu nr. x/2015 al Judecătoriei Focșani. De asemenea, inculpatul A. a asigurat asistență juridică pentru numiții C. și F. în dosarul civil cu nr. x/2014 al Judecătoriei Focșani, având ca obiect acțiunea civilă de anulare act.

În dimineața zilei de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, numitul C. împreună cu persoana vătămată B. și martorii D. și E. s-au prezentat la sediul Tribunalului Focșani, unde s-au întâlnit cu inculpatul A. În acest context, inculpatul A. le-a adus la cunoștință că trebuie să îi înmâneze suma de 400 RON, care reprezenta onorariul cuvenit expertului tehnic desemnat de instanța de judecată în dosarul civil cu nr. x/2014 al Judecătoriei Focșani. Întrucât a înțeles că solicită suma de 4.000 RON, cu titlu de taxă judiciară imobiliară, în condițiile în care, anterior, i s-au plătit diferite sume de bani cuprinse între 100 RON - 1.500 RON, cu titlu de onorariu, persoana vătămată B. a solicitat explicații în legătură cu suma de bani solicitată de inculpatul A.

În aceste împrejurări, între persoana vătămată B. și inculpatul A. au avut loc discuții contradictorii. Inculpatul A. s-a enervat și a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept. De asemenea, inculpatul A. a lovit-o cu telefonul mobil peste față, în zona nasului.

În zonă se afla și martorul G., decanul Baroului de Avocați Vrancea, care a solicitat sprijinul echipajului de jandarmi din incinta Tribunalului Vrancea, pentru restabilirea ordinii. La fața locului, jandarmii au întocmit un proces-verbal în care au menționat aspectele constatate, înscris pe care inculpatul A. a refuzat să-l semneze.

Persoana vătămată B. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului A. în termenul prevăzut de lege.

Fiind audiată, persoana vătămată B. a declarat că nu s-a prezentat la vreo unitate medicală după ce a fost agresată fizic de către inculpat, întrucât nu avea banii necesari. De asemenea, persoana vătămată a precizat că nu a fost examinată de către specialiștii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Vrancea.

Curtea de Apel Galați a reținut că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc faptul că la data de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Vrancea, inculpatul A. a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept și cu telefonul mobil peste față, lovituri care nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale.

S-a constatat că vinovăția inculpatului A. este dovedită prin coroborarea mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, respectiv: declarațiile persoanei vătămate B., declarațiile martorilor D., E. și G., procesul-verbal întocmit de jandarmi la data de 04.11.2015 și declarațiile date în calitate de suspect și inculpat de A.

Așa cum s-a menționat anterior, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Forma de vinovăție cu care se reține că inculpatul a comis infracțiunea este intenția directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale (cauzarea de suferințe fizice persoanei agresate) și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea faptei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., constând în aceea că la data de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Vrancea, a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept și cu telefonul mobil peste față, lovituri care au cauzat suferințe fizice, dar nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "lovirea sau alte violențe", faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Galați a apreciat că fapta întrunește toate trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, respectiv este prevăzută de legea penală ca infracțiune, este săvârșită cu vinovăție, este nejustificată și este imputabilă inculpatului, nefiind incidente în cauză nici una din cauzele limitativ prevăzute de art. 18 - 31 C. pen.

Fiind vorba de o infracțiune de rezultat, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă produsă rezultă din actele de lovire a unor zone sensibile, ce constituie fapta săvârșită de inculpat.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., a ținut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la aceste criterii, Curtea de Apel Galați a luat în considerare atât aspectele favorabile inculpatului, ce țin de persoana și conduita anterioară a acestuia, inculpatul aflându-se la primul impact cu legea penală, fiind în prezent avocat după ce anterior a fost o perioadă judecător, precum și de vârsta și starea de sănătate a inculpatului, care se pare că au favorizat manifestarea antisocială izolată de care inculpatul a dat dovadă la data de 04.11. 2015.

De asemenea, instanța de fond a luat în considerare conduita inculpatului de după săvârșirea infracțiunii, acesta recunoscând și regretând sincer fapta comisă, cerându-și iertare de la persoana vătămată în ședință publică și arătându-se dispus să stingă litigiul pe cale amiabilă, inclusiv prin achitarea benevolă a unei sume de bani substanțiale către persoana vătămată.

În același timp însă instanța nu a putut trece cu vederea faptul că inculpatul a lovit o persoană de sex feminin, fără un motiv justificat, precum și că acest lucru s-a petrecut în sediul Tribunalului Vrancea, pe holurile din fața sălilor de judecată, un loc care prin excelență trebuie să inspire respect pentru lege, astfel încât cu atât mai gravă apare în aceste condiții atingerea adusă legii de către inculpat, manifestarea antisocială producându-se în prezența justițiabililor și fiind comisă de un vechi slujitor al justiției, mai întâi în calitate de judecător și apoi ca avocat.

Astfel, Curtea de Apel Galați a apreciat că în special locul în care a fost comisă fapta și calitatea inculpatului conferă infracțiunii săvârșite de acesta o gravitate mai ridicată decât a altor infracțiuni similare, fiind de neacceptat ca într-un loc în care se înfăptuiește justiția această să fie încălcată cu ușurință, tocmai de către o persoană ce a contribuit și contribuie la îndeplinirea actului de justiție.

Având în vedere aceste considerații, instanța de fond a apreciat, sub un prim aspect, că în cauză nu poate fi incidentă instituția renunțării la aplicarea pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv faptul că infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.

În același timp, atitudinea inculpatului de după săvârșirea infracțiunii, care a făcut eforturi concrete pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor faptei sale, cerându-și scuze în mod public de la persoana vătămată și depunând pe numele acesteia suma de 5.000 RON pentru a o despăgubi, a determinat instanța de fond să aprecieze că în favoarea inculpatului se justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

Sub un alt aspect, apreciind că în cauză inculpatului trebuie să-i fie aplicată o pedeapsă, Curtea de Apel Galați a considerat că o pedeapsă cu amenda penală, ce este prevăzută ca pedeapsă alternativă închisorii de dispozițiile art. 193 alin. (1) C. pen., este suficientă pentru sancționarea inculpatului și pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Așa fiind, instanța a aplicat inculpatului o amendă penală în sistemul zilelor-amendă, cuprinsă între limitele stabilite de art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. (între 120 și 240 zile-amendă), limite ce au fost reduse mai întâi cu 1/3, conform art. 76 alin. (1) C. pen., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante, iar apoi cu încă 1/4, ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., referitoare la reducerea pedepsei atunci când inculpatul uzează de procedura în cazul recunoașterii învinuirii, astfel încât limitele între care se poate aplica pedeapsa inculpatului sunt între 60 și 120 zile-amendă.

Între aceste limite, luând în considerare aspectele favorabile inculpatului, legate de persoana și conduita sa anterioară și de atitudinea de după săvârșirea faptei, instanța a orientat sancțiunea către minimul special de 60 zile amendă, stabilind pentru fiecare zi-amendă un cuantum de 20 RON.

Referitor la executarea sancțiunii, instanța a constatat că aplicarea acesteia nu poate fi amânată, conform art. 83 C. pen., întrucât în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul precizând în mod expres că nu este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro reprezentând daune morale și daune materiale (transport, medicamente, onorariu plătit în alte cauze inculpatului A.).

Referitor la daunele materiale solicitate de parte civilă, Curtea de Apel Galați a considerat că nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata onorariilor achitate acestuia în alte cauze civile de către rude ale părții civile, întrucât acestea nu constituie un prejudiciu care să rezulte din săvârșirea infracțiunii deduse judecății, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. (1) C. proc. pen., în care se stipulează expres că răspunderea civilă delictuală în cadrul procesului penal poate fi angajată doar pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Celelalte daune materiale solicitate de partea civilă B., cheltuieli cu transportul sau medicamentația, nu au fost dovedite de aceasta, la dosar nefiind depuse actele justificative ale unor astfel de cheltuieli, astfel încât ele nu pot fi acordate.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă, instanța de fond a apreciat că aceasta este îndreptățită să primească din partea inculpatului o sumă de bani cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i s-a produs prin comiterea infracțiunii.

Suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale nu a fost individualizată în concret, dar instanța a apreciat că, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, de calitatea părții civile, de relațiile de rudenie dintre aceasta și inculpat, de intensitatea relativ redusă a loviturilor aplicate de inculpat dar și de locul și contextul în care a fost săvârșită infracțiunea, ce a fost de natură să supună partea civilă unei umilințe publice, suma de 4.500 RON (aproximativ 1.000 euro) constituie o justă compensație pentru prejudiciul moral încercat de partea civilă.

Așa fiind, Curtea de Apel Galați a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349 C. civ., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 4.500 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

Celelalte pretenții civile formulate în cauză de partea civilă B. au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva Sentinței penale nr. 17/F din 27 ianuarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori, a declarat apel inculpatul A.

În susținerea căii de atac, sub aspectul laturii penale, apelantul inculpat A. a formulat critici referitor la criteriile de individualizare a pedepsei, în sensul că instanța de fond nu a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, în condițiile art. 80 - 82 C. pen.

În susținerea acestui motiv, s-au menționat următoarele: infracțiunea săvârșită are o gravitate redusă, iar urmările produse sunt minore; împrejurările concrete în care fapta a fost comisă demonstrează că nu a urmărit scopul de a lovi victima, aceasta având loc pe fundalul unei stări de irascibilitate provocată de persoana vătămata prin limbajul și modul de adresare, prin refuzul constant al acesteia de a se depărta de inculpat și de clientul său, C.; conduita sa anterioară a fost corespunzătoare, lucrând circa 30 de ani ca magistrat și avocat, perioadă în care nu a avut nicio sesizare în legătură cu modul de comportare față de justițiabili; în timpul urmăririi penale, a cooperat cu procurorul de caz, recunoscând comiterea faptei încă de la prima audiere, propunând inclusiv încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției în condițiile art. 478 și următoarele C. proc. pen. în timpul cercetării judecătorești a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii, în sensul ca a trimis, prin mandat poștal, persoanei vătămate, suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În aceste condiții, s-a apreciat că aplicarea pedepsei amenzii este inoportună din cauza consecințelor pe care le are asupra calității inculpatului de avocat, raportat la condițiile legale prev. de art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 privind încetarea calității de avocat, deși cazul de nedemnitate prev. de art. 14 lit. a) din același act normativ se referă doar la pedeapsa închisorii.

S-a menționat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile privind orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate, inclusiv reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., singurul aspect contestat fiind nereținerea art. 80 - 82 C. pen. privind renunțarea la aplicarea pedepsei în condițiile art. 396 alin. (3) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că instanța de fond a omis să menționeze în dispozitiv că i-a achitat persoanei vătămate suma de 5.000 RON, cum rezultă din factura și mandatul poștal depuse la dosarul cauzei.

În aceste condiții, apelantul a arătat că este de acord cu suma de 4.500 RON ce i-a fost acordată persoanei vătămate cu titlu de daune morale, însă trebuia să se menționeze că suma a fost achitată, urmând să fie ridicată de persoana vătămata de la Oficiul Poștal al comunei Mera, potrivit documentelor poștale ce atestă această situație.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care la soluționarea acțiunii penale, cât și a acțiunii civile să se aibă în vedere criticile aduse hotărârii instanței de fond.

În ce privește desfășurarea judecății în apel, se constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2017, Înalta Curte a încuviințat cererile de amânare formulate de apelantul inculpat A. și intimata persoană vătămată B. în vederea angajării unui avocat. Totodată, s-a pus în vedere apelantului inculpat A. să depună eventualele cereri de probe și să precizeze dacă solicită să fie audiat în fața instanței de apel.

Prin încheierea din data de 30 mai 2017, a fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de apelantul inculpat A., astfel cum a fost formulată și s-a pus în vedere acestuia să precizeze dacă mandatul poștal la care a făcut referire este cel care se află, în copie, la dosarul cauzei sau este un alt mandat poștal, iar în situația în care este vorba de un nou mandat poștal, acesta să fie depus la dosar.

La termenul din data de 12 septembrie 2017, s-a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Poștal Focșani - Agenția Poștală Mera pentru a se comunica dacă a fost transmis mandatul poștal, dacă intimata persoană vătămată B. a fost înștiințată, precum și dacă aceasta s-a prezentat și a ridicat suma de bani.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2017, a fost încuviințată cererea formulată de apelantul inculpat A., de amânare a judecării cauzei pentru a reexpedia persoanei vătămate suma acordată cu titlu de despăgubiri civile de către instanța de fond, raportat la interesul intimatei persoanei vătămate B. și poziția pe care aceasta a exprimat-o, în sensul că este de acord să primească suma de bani datorată.

La termenul din data de 05 decembrie 2017 s-a constatat că la dosarul cauzei există dovada faptului că suma de 5.000 RON a fost trimisă către partea vătămată, însă aceasta susține că nu a primit banii și nu există o dovadă că mandatul a fost executat. Drept urmare, s-a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul Poștal Focșani - Agenția Poștală Mera pentru a se comunica dacă mandatul poștal a fost executat.

La termenul din data de 06 februarie 2018 s-a constatat terminată cercetarea judecătorească și s-a acordat cuvântul în dezbateri cu privire la apelul declarat în cauză.

***

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la critica formulată de apelantul inculpat A. sub aspectul laturii penale, în sensul aplicării dispozițiilor art. 80 - 82 C. pen., instanța apreciază că aceasta este întemeiată.

Măsura renunțării la aplicarea pedepsei este o instituție nou introdusă de legiuitorul român în actualul C. pen.

Instituția renunțării la aplicarea pedepsei are drept temei încrederea - mai întâi a legiuitorului care o instituie și apoi a judecătorului care o aplică la cazurile concrete - în posibilitățile de îndreptare a persoanei care a săvârșit o infracțiune, fără a i se aplica o pedeapsă.

Conform art. 80 alin. (1) C. pen., pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În alin. (2) al art. 80 C. pen. sunt menționate cazurile în care nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 80 C. pen., care să împiedice renunțarea la aplicarea pedepsei.

Art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen. prevede că instituția renunțării la aplicarea pedepsei poate fi folosită numai în cazul infracțiunilor sancționate cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. În cauză, infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Referitor la condițiile prevăzute în art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța reține că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă raportat la criteriile prevăzute de lege, respectiv natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit (inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept și cu telefonul mobil peste față, lovituri care nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale).

Este adevărat că inculpatul a lovit o persoană de sex feminin, fără un motiv justificat, precum și că acest lucru s-a petrecut în sediul Tribunalului Vrancea, pe holurile din fața sălilor de judecată, un loc care prin excelență trebuie să inspire respect pentru lege.

Cu toate acestea, în raport de persoana inculpatului (are studii superioare, a îndeplinit funcția de judecător, fiind în prezent avocat, are 59 de ani), de conduita avută anterior (inculpatul se află la primul impact cu legea penală) și ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut și regretat sincer fapta comisă, cerându-și iertare de la persoana vătămată în ședință publică și arătându-se dispus să stingă litigiul pe cale amiabilă, inclusiv prin achitarea benevolă a unei sume de bani către persoana vătămată, fiind achitată suma de 5.000 RON în cursul cercetării judecătorești în faza apelului), de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare (acesta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său), Înalta Curte constată că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra inculpatului, apreciind că aplicarea unui avertisment este suficientă pentru sancționarea acestuia.

Așadar, în baza art. 80 C. pen., instanța va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului A. și, în temeiul art. 81 C. pen., va aplica acestuia un avertisment.

În ceea ce privește latura civilă, Înalta Curte constată că apelantul inculpat A., în cursul judecării cauzei în calea de atac a apelului, a achitat suma de 4.500 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

Astfel, prin adresa nr. x/26 septembrie 2017 emisă de Oficiul Județean de Poștă Vrancea s-a comunicat că mandatul cu nr. x în valoare de 5.000 RON, destinatar B., județul Vrancea, expeditor H., comuna Mera, județul Vrancea, a fost returnat și achitat expeditorului în data de 23.12.2016, cu motivul înscris pe mandat "destinatarul refuză primirea, refuză să semneze" .

Ulterior, prin adresa nr. x din 08 ianuarie 2018 emisă de Oficiul Județean de Poștă Vrancea s-a comunicat că referitor la E-Mandat nr. x, în valoare de 5.000 RON, prezentat la O.P. Focșani 1, județul Vrancea în data de 23.11.2017 pentru destinatar B., localitatea Livada, comuna Mera, județul Vrancea, expeditor A., Focșani conform evidențelor, destinatara a fost avizată în data de 24.11.2017, reavizată în data de 28.11.2017 și în data de 05.12.2017 ora 14:45, E-Mandatul în cauză fiind achitat pe bază de legitimare și semnătură de primire a destinatarei B., localitatea Livada, județul Vrancea .

La termenul din data 06 februarie 20018, intimata parte civilă B. a precizat că a primit suma de 5.000 RON, prin mandat poștal.

Drept urmare, Înalta Curte va constata că a fost acoperit prejudiciul prin plata de către inculpatul A., către partea civilă B., a sumei de 4500 RON, reprezentând daune morale. Totodată, instanța va constata că apelantul inculpat A. a plătit intimatei părți civile B. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (diferența dintre suma totală achitată și cuantumul daunelor morale).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 17/F din 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori,, va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 80 C. pen., va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "lovirea sau alte violențe" prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., va aplica inculpatului A. un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.

Va constata că prejudiciul a fost acoperit prin plata de către inculpatul A., către partea civilă B., a sumei de 4500 RON, reprezentând daune morale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Se va luat act că apelantul inculpat A. a plătit intimatei părți civile B. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 17/F din 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori,.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 80 C. pen., dispune renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "lovirea sau alte violențe" prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., aplică inculpatului A. un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.

Constată că prejudiciul a fost acoperit prin plata de către inculpatul A., către partea civilă B., a sumei de 4500 RON, reprezentând daune morale.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Ia act că apelantul inculpat A. a plătit intimatei părți civile B. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 februarie 2018.

GGC - ED