ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 480 din data de 4 septembrie 2017, Tribunalul Galați, secția penală în baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 65 lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 91 și art. 92 C. pen. a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Galați, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să presteze un număr de 60 de zile de muncă neremunerată în cadrul Primăriei comunei Suhurlui ori a Școlii Gimnaziale nr. 1 Suhurlui.

A fost atrasă atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare ori nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite va avea drept consecință revocarea beneficiului suspendării și executarea în întregime a pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 25 și art. 397 C. proc. pen. în ref. la art. 1349 și art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B., cu domiciliul în comuna Suhurlui, jud. Galați, și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 250 RON cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse, ca fiind nefondate, pretențiile civile în sumă de 50.000 RON formulate cu titlu de daune morale de către partea civilă B..

În temeiul art. 25 și art. 397 C. proc. pen. în ref. la art. 1349 și art. 1357 C. civ., inculpatul A. a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Galați, cu sediul în Galați, str. Brăilei nr. 177, jud. Galați, a despăgubirilor civile în sumă de 1562,33 RON (reprezentând 50% din cheltuielile ocazionate de asistenta medicală acordată părții civile B.).

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, la data de 15 noiembrie 2014, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat persoanei vătămate B. mai multe lovituri cu un corp contondent apt de a ucide, fiind vizată o regiune vitală a corpului (cap) cauzându-i leziuni traumatice grave (traumatism parieto-occipital, paramedian drept, o cicatrice brun rozată, liniară, oblic verticală, cu margini ușor neregulate, cu urme de sutură și fractură bifocală cubitus stâng cu hematom în 1/3 inferioară proximală antebraț stâng), care au necesitat 110 - 115 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, deduse din aceea că a avut reprezentarea clară a faptei săvârșite și a rezultatului, pe care l-a acceptat, chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia.

Împotriva Sentinței penale nr. 480 din data de 4 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul A. și partea civilă B..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a apreciat sentința penală apelată ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu se poate dispune, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 91 C. pen.

Inculpatul A. a contestat încadrarea juridică dată faptei, subliniind că acțiunea sa se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a arătat că a acționat sub imperiul stării de provocare determinată de conduita agresivă și violentă a persoanei vătămate, declanșată pe fondul unei relații conflictuale mai vechi, că traumatismul cranio-cerebral este unul minor, fără leziuni cerebrale, zona vizată fiind cu precădere cea a brațelor, ceea ce demonstrează că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții persoanei vătămate.

Separat de cererea de schimbare a încadrării juridice, inculpatul a considerat că se pot reține circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b), și) anume împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Prin urmare, a apreciat că în favoarea sa pot fi acordate două reduceri succesive a limitelor de pedeapsă, fiecare de câte o treime, se poate ajunge la un cuantum al pedepsei care să permită suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Partea civilă B. a arătat că se impunea admiterea cererii de acordare a daunelor materiale și morale, la dosarul cauzei regăsindu-se înscrisuri care fac dovada cheltuielilor efectuate. Totodată,a arătat că sunt indiscutabile și suferințele fizice și psihice cauzate, acestea justificând pe deplin acordarea daunelor morale solicitate.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 91 C. pen., pedeapsa aplicată fiind mai mare de 3 ani, astfel că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apare ca fiind nelegală.

Prin Decizia penală nr. 1259/A din data de 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de persoana vătămată B..

A fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 480 din 4 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2015 și, în rejudecare, a fost înlăturate dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului A. precum și dispoziția prin care s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.

În baza art. 25 și art. 397 C. proc. pen. în ref. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 480 din 4 septembrie 2017 a Tribunalului Galați.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă B..

Curtea a apreciat că, raportat la situația de fapt concretă dedusă judecății, dar și la gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.

Totodată s-a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a cuantumului pedepsei, dându-se eficiență atât împrejurărilor invocate de inculpat în favoarea sa (scuza provocării, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale), cât și împrejurărilor care conferă faptei un caracter grav. În opinia instanței, pedeapsa aplicată de prima instanță, în cuantum de 3 ani 6 luni închisoare, orientată așadar spre limita minimă prevăzută de lege, apare ca fiind temeinic individualizată și nu se impune modificarea acesteia.

În privința modalității de executare, în raport de datele care caracterizează în mod nefavorabil persoana inculpatului și conturează imaginea unei persoane care nu conștientizează importanța valorilor sociale protejate de legea penală, Curtea a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse cu executare efectivă este absolut necesară, cu atât mai mult cu cât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen., potrivit căreia pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 3 ani.

În privința modalității de soluționare a acțiunii civile exercitată în cauză, Curtea a apreciat că se impune admiterea cererii de acordare a daunelor morale, făcându-se dovada existenței și întinderii prejudiciului cauzat părții civile.

Împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din data de 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 28 februarie 2018, prin apărător, avocat C., inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și părților civile B. și Spitalul Clinic Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Galați.

În motivarea scrisă a cerii sale, inculpatul A. a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.:

" în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

Inculpatul prin apărător a arătat că, inițial, au fost întocmite 2 dosare de cercetare penală, Dosarul nr. x/2014 și Dosarul nr. x/2015 pentru aceeași faptă.

Prin Ordonanța din data de 10 februarie 2015 s-a dispus reunirea celor 2 cauze iar prin Ordonanța din 25 martie 2015 s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.

Prin Rechizitoriul din data de 6 iulie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a fost sesizată judecătoria Galați și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței sub nr. x/233/2015.

Prin încheierea din 7 octombrie 2015, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței dispunându-se începerea judecării cauzei, fixându-se termen la 4 noiembrie 2015.

La termenul din data de 4 noiembrie 2015 instanța, în speță Judecătoria Galați, a procedat la audierea inculpatului A. și a parții vătămate.

La același termen - 4 noiembrie 2015 - reprezentantul Ministerului Public a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală în tentativă la infracțiunea de omor, depunând la dosar concluzii scrise și practică judiciară, instanța nepronunțându-se pe cererea procurorului și continuând cercetarea judecătorească.

La termenul din data de 14 iunie 2016 a fost depus la dosar Raportul de Expertiză medico-legală care a concluzionat ceea ce de fapt se stabilise în certificatul medico-legal și în suplimentul la certificatul medico-legal.

Inculpatul susține că abia la data de 11 octombrie 2016, când erau administrate toate probele, judecătorul, neținând cont de poziția parchetului de la data de 11 octombrie 2016 ( care nu a mai susținut cererea de schimbare a încadrării juridice), a reactivat greșit cererea din 4 noiembrie 2015 și, neluând în seamă probele și concluziile raportului de expertiză, a schimbat încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor și a declinat cauza în favoarea Tribunal Galați spre competentă soluționare.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul, prin apărător, arată că leziunile provocate părții vătămate nu au fost de natură a-i pune viața în pericol iar acțiunea inculpatului a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 19 C. pen. -legitima apărare.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen., cu consecința respingerii acțiunii civile; în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Galați.

Totodată inculpatul a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii de recurs în casație.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 mai 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din data de 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 27 iunie 2018, cu citarea inculpatului A. la locul de deținere și a părților civile: B. și Spitalul Clinic Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Galați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv:

"în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

La termenul de judecată din data de 27 iunie 2018, inculpatul prin apărători aleși a solicitat să se constate că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet necompetentă, iar în temeiul prevederilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., să se dispună trimiterea cauzei către prima instanță, legal învestită, respectiv Judecătoria Galați, în vederea judecării cauzei în ceea ce privește fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Analizând, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, atât în raport cu susținerile apărătorilor aleși dar și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.:

"în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

În fața instanței, apărătorul ales a susținut că au fost încălcate dispozițiile C. proc. pen. în ceea ce privește competența organelor de urmărire penală și a parchetului care a efectuat urmărirea penală în cauză, referind la competența după materie, în ceea ce privește infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat definitiv, în sensul că aceasta revenea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, și nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

S-a solicitat să se constate că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet necompetentă, iar în temeiul prevederilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., să se dispună trimiterea cauzei către prima instanță, legal învestită, respectiv Judecătoria Galați, în vederea judecării cauzei în ceea ce privește fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Hotărârile sunt suspuse casării în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., dacă "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente".

Este incident cazul de casare analizat numai atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente - după materie sau după calitatea persoanei - nerespectarea dispozițiilor privind competența având loc în cursul judecății.

În speța de față, inculpatul A. a fost condamnat de Tribunalul Galați, secția penală pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., infracțiune care în raport cu dispozițiile art. 36 C. proc. pen., este de competența materială a tribunalului, motiv pentru care cazul ce casare indicat nu este incident în cauză.

În fața instanței, apărătorul ales al inculpatului A. a invocat și necompetența după materie în cursul urmăririi penale.

Înalta Curte constată că prevederile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. se referă exclusiv la nerespectarea dispozițiilor privind competența instanțelor judecătorești după materie sau după calitatea persoanei în cursul judecății, iar nu și la nerespectarea dispozițiilor privind competența organelor de urmărire penală după materie sau după calitatea persoanei în cursul fazei procesuale a urmăririi penale.

Aceste dispoziții își păstrează aplicabilitatea, nefiind modificate, astfel că Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017, pronunțată în materia nulităților absolute, nu produce efecte asupra sferei de aplicare a cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. .

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nici nu ar fi posibilă revenirea în faza de urmărire penală. În acest sens, se are în vedere și Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Pentru toate aceste motive, se constată că invocarea necompetenței după materie în cursul urmăririi penale nu se încadrează în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

În motivarea scrisă a cererii de recurs în casație, precum și în ultimul cuvânt inculpatul A. a susținut că leziunile provocate părții vătămate nu au fost de natură a-i pune viața în pericol iar acțiunea inculpatului a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 19 C. pen. -legitima apărare.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casație nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

Prin această solicitare practic inculpatul dorește analizarea circumstanțelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii formei de vinovăție, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii reiterată de apărătorul ales al inculpatului A., cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte constată că, potrivit art. 411 C. proc. pen., completul care judecată recursul în casație poate suspenda motivat executarea hotărârii printr-o încheiere ulterioară admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, dar, numai până la soluționarea pe fond a cererii de recurs în casație.

Avându-se în vedere soluția pronunțată asupra cererii de recurs în casație, analizarea cererii de suspendare a executări hotărârii nu se mai justifică în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2018.

Procesat de GGC MM