ÎCCJ, decizie (scj.ro #187644)

Măsuri asiguratorii. Contestație. Inadmisibilitate

Cuprins de materii

:

Drept procesual penal. Partea specială.

Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Index alfabetic

:      -

drept procesual penal

- măsuri asiguratorii

- contestație

- inadmisibilitate

C.proc. pen

. art. 250, art. 250 ind. 1, art. 250 ind. 2

Formularea contestației împotriva încheierii prin care s-a ridicat măsura sechestului asigurator asupra bunului apartinând adjudecatarei, terț față de cauza pendinte, impune contestatoarei-inculpată justificarea unui interes legitim.  Calitatea contestatoarei de inculpată nu atrage de plano un interes în contestarea măsurii asigurătorii dispuse asupra unui bun ce nu îi aparține, ce nu se află în patrimoniul unui coparticipant ori a unei persoane ce evidențiază o legătură cu făptuitorii aptă a pune în discuție măsura confiscării extinse.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 865 din 20 octombrie 2021

Prin încheierea din data de 07 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 250

2

din Codul de procedură penală, a constatat legală măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. x/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, asupra bunului imobil aparținând numitei A, imobil situat in X, reprezentat de  parcela de teren cu suprafața totală de 264,45 mp și construcția de 156,72 mp; a admis cererea formulată de persoana interesată A și a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. x/P/2014 asupra bunului imobil menționat ce îi aparținea.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași a constatat că prin rechizitoriul emis în cauză s-a reținut în sarcina inculpatei B, infracțiunea de abuz în serviciu, constând în aceea că, în cadrul licitației privind imobilul debitorilor C și D, a efectuat vânzarea imobilului din X, prin înscrierea ca participant la licitație a unei persoane (investigatorul cu identitate reală) care în realitate nu a participat la licitație, ci s-a retras anterior deschiderii ședinței de licitație -, pentru îndeplinirea condiției a doi participanți, și, în înțelegere cu adjudecatarul imobilului A, încât să coboare prețul de pornire al licitației și să vândă imobilul la un preț mic, în dauna persoanelor vătămate-debitori care au suferit o pagubă constând în diferența de preț și o vătămare a dreptului acestora de a obține un preț serios și sincer în condiții de legalitate și de a achita integral obligația prevăzută în titlul executoriu, și în folosul adjudecatarului.

S-a reținut că paguba suferită de persoanele vătămate C și D constă în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării – 488.436  lei reprezentând 50% din prețul de evaluare, și prețul de adjudecare -146.531 lei : paguba 341.905 lei, iar folosul obținut de inculpata B pentru suspecta A-adjudecatar, cu complicitatea acesteia, constă în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării – 488.436  lei reprezentând 50% din prețul de evaluare, și prețul de  adjudecare -146.531 lei: paguba 341.905 lei.

Deși prin procesul verbal din 14.05.2015, BEJ E a constatat că la data de 13.05.2015 debitorii au achitat întreg debitul urmărit și că adjudecarea este desființată de drept, totuși, prin decizia civilă nr. 1546/01.11.2016 Tribunalul Iași a admis apelurile formulate de adjudecatarul A și de creditorul F SA și a desființat acest proces verbal din 14.05.2015.

Prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 21.05.2018, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii asupra bunului imobil aparținând suspectei A, adjudecat la data de 29.04.2015, conform actului de adjudecare nr.193 din 30.04.2015 emis de BEJA E, cu privire la care s-a înscris provizoriu dreptul de proprietate dobândit prin adjudecare – act administrativ nr.193 din 30.04.2015 emis de BEJ B -  cota actuală 1/1: 1) A; 2) G, conform mențiunilor din cartea funciară nr. H UAT Iași.

Măsura a fost adusă la îndeplinire de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași și s-a efectuat notarea în cartea funciară a imobilului – încheiere nr. 86341 din 07.06.2018 – ds. J.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea  cauzei și declinarea în favoarea DNA-Serviciul Teritorial Iași, în vederea efectuării urmăririi penale față de A și față de mandatarul ei, K, cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, constând în aceea că au ajutat  pe executorul judecătoresc B să își încalce îndatoririle de serviciu în organizarea licitației imobilului debitorilor C și D.

Prin rechizitoriu, procurorul  a propus menținerea sechestrului ,,având în vedere că s-a dispus cu privire la inculpata B trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunile în timpul desfășurării licitației publice în care imobilul în cauză a fost adjudecat de suspecta A prin procurator, - imobil aflat în posesia adjudecatarului A cu privire la care urmărirea penală va continua, urmând a fi efectuată de o altă structură de parchet, în condițiile în care  persoana vătămată D s-a constituit parte civilă, solicitând repunerea în situația anterioară.”

Prin ordonanța  nr. x/P/2020 din 14.10.2020 a DNA-ST Iași s-a dispus clasarea cauzei față de A cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin.(1) din Codul penal raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu motivarea că nu există nicio probă din care să rezulte vreo înțelegere între A și K, pe de o parte și inculpata B, de cealaltă parte.

Prin încheierea finală de cameră preliminară, nr. 5/CPC din data de 18.02.2021, judecătorul a dispus începerea judecății, constatând totodată că procurorul și manifestat voința de a se începe judecata cu rechizitoriul modificat implicit de ordonanța de clasare, în sensul eliminării referirilor la existența unei înțelegeri anterioare între inculpata B și suspecta A.

Numita A a solicitat ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului său raportat la soluția de clasare dispusă, la buna sa credință, la împrejurarea că sechestrul poate fi luat doar asupra bunurilor suspectului sau inculpatului (calitate pe care nu o mai are în prezenta cauză), la faptul că instanța civilă a anulat procesul verbal emis de executorul judecătoresc ce desființase actul de adjudecare pe motiv că debitorii au consemnat suma necesară acoperirii creanței urmărite

În motivarea cererii, a arătat istoricul calității sale, respectiv că prin adresa din data de 25.11.2015 emisă către B.E.J.A. L, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat o copie a dosarului de executare nr. x/2015 (prin care este pus în executare actul de adjudecare), însă din cauze necunoscute, dosarul în cauză ajunge în original la Parchet, neexistând nicio adresă din partea Parchetului în acest sens. Din informațiile primite de la executor, acesta a comunicat doar că a primit un telefon de la Parchet și i s-a solicitat să ducă dosarul în original.

Motivat de faptul că nu putea continua executarea silită a titlului său în sensul evacuării foștilor proprietari, fiind fără posesia bunului de la momentul adjudecării până în prezent, a solicitat, în nenumărate rânduri, restituirea dosarul de executare în original către executorul judecătoresc, cu eventuala instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea sa, în cazul în care procurorul ar fi considerat că se impune o astfel de măsură.

Ulterior, prin adresa din data de 21.05.2018 emisă către B.E.J.A. L, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași i-a comunicat executorului judecătoresc faptul că i se restituie dosarul de executare în original, motivat de instituirea sechestrului asupra imobilului adjudecat.

Potrivit art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsura sechestrului judiciar poate fi dispusă în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, însă doar asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

Prin ordonanța de luare a măsurii asigurătorii emisă în dosarul nr. x/P/2014, procurorul de caz a motivat necesitatea instituirii măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului adjudecat prin faptul că modul desfășurării licitației ar fi creat bănuiala rezonabilă că ar fi avut o înțelegere cu executorul judecătoresc în privința condițiilor de adjudecare la un preț convenabil.

Ulterior însă, prin ordonanța din data de 14.10.2020, emisă în dosarul nr. x/P/2020 de către Direcția Națională Anticorupție, a fost dispusă clasarea cauzei cu privire la această faptă, întrucât nu există nicio probă din care să reiasă că ar fi săvârșită.

Având în vedere aceste aspecte, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași prin ordonanța din data de 21.05.2018.

Prin încheierea nr. 12 din  data de 11.03.2021, în dosarul nr. x/45/200/a1.1, Curtea de Apel Iași a declinat competența de soluționare a cererii de „ridicare sechestru asigurător”, formulată de fosta A (care a avut calitatea de suspectă în dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și apoi în dosarul nr. x/P/2020 al DNA-ST Iași), în contradictoriu cu partea civilă D, în favoarea Judecătoriei Iași - Secția Civilă.

Curtea de apel, în motivarea acestei soluții, a reținut faptul că A, proprietara imobilului care face obiectul măsurii asiguratorii, nu are nici o calitate în cauza de față, iar acțiunea penală continuată în privința acesteia în dosarul disjuns a încetat prin soluția de clasare.

Or, potrivit  art. 259 alin. (5) Cod procedură penală, instanța penală nu poate fi investită cu cerere legată de măsura asiguratorie decât în contextul unui proces penal (în faza urmăririi penale, a camerei preliminare sau a judecății), în care proprietarul bunului sechestrat are calitatea de suspect sau inculpat.

Competența judecătorului de cameră preliminară de a se pronunța asupra măsurii asiguratorii, cu privire la bunul fostei suspecte A, nu poate fi justificată doar prin prisma faptului că sechestrul a fost dispus în cauza de față și că s-a propus menținerea sa prin rechizitoriu. Disjungerea acțiunii penale în privința suspectei A a determinat și disjungerea automată a acțiunii civile aferente acesteia, sechestrul fiind instituit în scopul garantării acoperirii prejudiciului cauzat prin presupusa infracțiune imputată suspectei.

Or soluția de clasare, pe motiv că nu există probe că suspecta A a comis o infracțiune, impune concluzia că măsura asiguratorie instituită asupra bunului suspectei nu va putea fi folosită pentru satisfacerea unui eventual prejudiciu care ar putea fi reținut în sarcina inculpatei B în aceeași cauză, nefiind așadar posibilă în cauza penală de față o răspundere patrimonială solidară a numitei A alături de inculpata B, care să justifice un interes pentru a se pronunța cu privire la sechestrul asupra imobilului fostei suspecte A.

De altfel, potrivit art. 315 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, în caz de clasare, procurorul este obligat să se pronunțe cu privire la ridicarea sau menținerea măsurii asiguratorii instituite asupra bunurilor persoanei față de care s-a dispus clasarea, chiar dacă urmărirea penală sau judecata ar continua în privința altor coinculpați/cosuspecți.

Odată finalizat procesul penal, prin ordonanța de clasare sau prin o hotărâre judecătorească definitivă, nu mai există nici o justificare pentru ca cererile legate de măsurile asiguratorii instituie să fie în sarcina instanței penale, Codul de procedură penală reglementând competența instanței penale de a soluționa aceste cereri doar în contextul existenței unui proces penal în curs de soluționare.

Prin decizia nr. 1234/06.08.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând asupra conflictului de competență între Curtea de Apel Iași-Secția penală și pentru cauze cu minori și Judecătoria Iași-Secția Civilă, a stabilit competența în favoarea Curții de Apel Iași-Secția penală și pentru cauze cu minori, reținând că ,,soluția de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracțională desfășurată de inculpata B nu are nici un efect asupra măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului menționat, atât timp cât  măsura asiguratorie urmărește bunul a cărui situație juridică nu a fost încă stabilită de către Curtea de Apel Iași (…), instanța penală fiind cea competentă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de a se pronunța asupra măsurilor asiguratorii și asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora.”

Analizând actele și lucrările dosarului, ca urmare a reinvestirii Curții de Apel prin regulatorul de competență, analizând cererea de ridicare sechestru și prin prisma obligației de a verifica periodic legalitatea și temeinicia  măsurilor asiguratorii, conform art. 250 indice 2 din Codul de procedură penală, instanța a reținut că măsura sechestrului asupra imobilului adjudecat de A, care la momentul instituirii avea calitatea de suspectă, este legală, fiind instituită asupra bunului unei persoane care avea calitatea cerută de art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală și în scopul cerut de lege (în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune), fiind luată de organele judiciare competente și asupra bunurilor prevăzute de lege. În ce privește legalitatea acestei măsuri după pierderea de către A a calități de suspect, instanța este ținută de argumentele regulatorului de competență, potrivit căruia ”soluția de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracțională desfășurată de inculpata B nu are nici un efect asupra măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului menționat, atât timp cât măsura asiguratorie  urmărește bunul”.

În ce privește temeinicia acestei măsuri asiguratorii, instanța a constatat că scopul său este asigurarea reparării pagubei reținute în sarcina debitorilor. S-a avut în vedere situația în care acțiunea civilă a debitorilor ar fi admisă sub forma restituirii bunului în natură (acțiunea civilă a părților civile E și D fiind sub formă alternativă: în principal prin restituire în natură și în subsidiar prin echivalent), întrucât în cazul despăgubirii prin echivalent, imobilul, proprietate a numitei A și G, nu poate servi la repararea pagubei, de vreme ce A nu are calitate de inculpată în cauză.

S-a arătat că, în cadrul analizei temeiniciei măsurii asiguratorii, instanța este datoare să verifice proporționalitatea acesteia (punerea în echilibru a interesului proprietarului actual de a-și valorifica dreptul de proprietate și de a stăpâni bunul, precum și interesul celui care ar putea să dobândească dreptul de proprietate ca urmare a restabilirii situației anterioare  de a evita imposibilitatea acestei redobândiri prin ascunderea, distrugerea, înstrăinarea bunului).

Instanța a apreciat că măsura sechestrului apare însă ca disproporționată în raport de:

-durata de mai mult de 6 ani de la adjudecarea imobilului și de mai mult de 3 ani de la instituirea măsurii, adjudecatarul neaflându-se în toată această perioadă în nici un moment în posesia imobilului; în cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, Curtea Europeană a drepturilor Omului a reținut că o privare pe o durată de 8 ani a reclamantei de bunurilor sale supuse măsurii asiguratorii a sechestrului a constitut o povară excesivă.

-buna credință prezumată a adjudecatarei A, în raport de ordonanța de clasare, și beneficiile bunei credințe în cadrul unei proceduri de executare silită reglementate de art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă;

-confirmarea de către instanțele civile a dreptului de proprietate a adjudecatarei prin obligarea executorului judecătoresc la emiterea încheierii definitive de intabulare prin sentința civilă nr. x/09.05.2018 a Judecătoriei Iași, sub sancțiune de penalități pe zi de întârziere (încheierea civilă nr. x/14.02.2020 a Judecătoriei Iași);

-posibilitatea protejării intereselor părților civile de o eventuală înstrăinare a imobilului prin simpla notare a litigiului penal în cartea funciară (notare de altfel realizată deja), care asigură protecția împotriva unor eventuali terți subdobânditori care nu vor mai putea invoca buna credință.

Împotriva încheierii din data de 07 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație inculpata B.

În susținerea contestației, a precizat că instanța de fond a afirmat eronat că: „Din perspectiva riscului evicțiunii imobilului, A nu justifică un interes actual în acțiunea civilă promovată în condițiile în care aceasta este în continuare adjudecatar-proprietar al imobilului, contestația sa la executare împotriva încheierii de încetare a executării silite fiind admisă (...) ".

Contestatoarea a precizat că împotriva încheierii de încetare a executării silite în Dosarul nr. 520/2013 al BEJA L din data de 26.05.2015, comunicată tuturor părților implicate în procedura executională, nu a fost formulată contestație la executare de nici una dintre părți. A existat o contestație la executare cu privire la înscrisul Proces Verbal din 14.05.2015 emis în Dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat plata întregului debit de către debitorii C și D, precum și decizia executorului de a restitui prețul achitat de A în urma adjudecării provizorii odată cu încetarea urmăririi silite, executorul făcând aprecieri și asupra faptului că adjudecarea imobilului (de către adjudecatara A) este desființată de drept.

Acest proces verbal a fost contestat la instanța civilă specializată și a fost anulat. Ulterior procesului verbal din 14.05.2015 executorul judecătoresc a emis încheierea de constatare a încetării executării silite din 26.05.2015, act ce nu a fost atacat de nici una din părți.

Prin urmare, A nu se află în situația menționată de judecătorul fondului în încheierea din 07.10.2021, contestația sa la executare împotriva încheierii de încetare a executării silite fiind admisă.

S-a arătat că nu există nici o confirmare a vreunei instanțe civile cu privire la dreptul de proprietate a numitei A asupra imobilului situat în X deținut de părțile civile C și D, așa cum reiese din încheierea din 07.10.2021. Titlul executoriu menționat de judecătorul fondului, reprezentat de Hotărârea civilă nr. x/09.05.2018, a obligat BEJA L, la emiterea încheierii de intabulare definitivă. A precizat că această soluție a instanței civile nu echivalează cu recunoașterea vreunui drept de proprietate asupra imobilului adjudecat de A, ci doar obligă L la eliberarea unui act execuțional în cadrul unui dosar de executare silită ce s-a aflat înregistrat pe rolul biroului până la data de 13.06.2015 (data la care s-a împlinit termenul de contestație împotriva încheierii de încetare a executării silite împotriva debitorilor C și D din 26.05.2015).

A menționat că și în situația în care s-ar emite această încheiere de intabulare definitivă pe numele A, nu va fi un act definitiv, ci va putea fi atacat la instanța civilă de părțile interesate, cu aplicarea dispozițiilor art. 712 Cod procedură civilă.

În concluzie, a susținut că hotărârea civilă nr. x/09.05.2018 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă la data de 09.02.2019, stabilește „obligația de a face” în sarcina BEJA L, fără a se statua asupra dreptului de proprietate a adjudecatarului A.

BEJA L, nu are calitate în cauză penală și nu există nici o hotărâre emisă împotriva persoanei executor judecătoresc B prin care să fie obligată să facă sau să nu facă ceva în legătură cu Dosarul execuțional nr. x/2013. Prin urmare, nu există identitate de părți procesuale, astfel încât instanța penală să rețină autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. x/09.05.2018 și a încheierii civile x/14.02.2020 a Judecătoriei Iași față de persoana fizică B.

Contestatoarea a mai apreciat că prin forma în care a fost motivată încheierea din 07.10.2021, instanța de fond a trecut cu vederea dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia x/2021 - Regulatorul de competență) cu privire Ia necesitatea menținerii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului în condițiile în care, față de faptele reținute în sarcina inculpatei Mereută există posibilitatea ca, la sfârșitul cercetării judecătorești să se constate că procedura de valorificare prin vânzare la licitație a imobilului să fi fost viciată, situație care va conduce la anularea actului de adjudecare emis în favoarea numitei A. În condițiile în care operează ridicarea sechestrului asigurător, bunul imobil ar rămâne neprotejat, iar cererea părților civile C și D de restituire în natură va rămâne fără obiect.

În opinia apărării, mențiunea înserată de ÎCCJ în Decizia x/2021 este clară și în favoarea menținerii sechestrului asigurător: „soluția de clasare cu privire la un posibil participant la activitatea infracțională desfășurată de inculpata B nu are nici un efect asupra măsurii asigurătorii instituite asupra imobilului menționat atât timp cât măsura asigurătorie urmărește bunul a cărui situație juridică nu a fost încă stabilită de Curtea de Apel (...)". Apărarea a apreciat că această mențiune se circumscrie dispozițiilor art. 249 alin. (6) teza a II-a Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, apărarea a solicitat modificarea încheierii din 07.10.2021 în sensul excluderii mențiunilor care fac trimitere la situația personală a executorului judecătoresc B ce a fost confundată cu situația BEJA L.

Analizând contestația formulată de petenta B, Înalta Curte constată că aceasta este inadmsibililă, pentru următoarele considerente:

Petenta A a participat la o licitație publică organizată de BEJA L și a adjudecat imobilul situat în X, executarea silită fiind efectuată la solicitarea N IFN, ce avea calitatea de creditoare.

Ca urmare a adjudecării imobilului, s-a emis procesul verbal de licitație din 29.04.2015 și actul de adjudecare nr.193/30.04.2015, întocmit în dosarul de executare nr.520/2013 al B.E.J.A. L prin care numita A a fost declarată adjudecatară a imobilului supus vânzării, din X, pentru prețul de 146.531 lei, egal cu 30% din prețul de pornire.

Ulterior, prin procesul verbal din 14.05.2015, inculpata B a dispus încetarea executării silite în dosarul de executare nr.520/2013 al B.E.J.A. L ca urmare a achitării creanței de către D și C.

Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestație A.

Prin sentința civilă nr. 1239 din 08 Februarie 2016, Judecătoria Iași – Seția Civilă a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea A în contradictoriu cu intimații C, D, SC O SRL și SC N I.F.N. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1546 din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția Civilă, în dosarul nr.x/245/2015, s-a admis apelul formulate de A împotriva sentinței civile nr.1239/09.02.2016 a Judecătoriei Iași, sentință ce a fost schimbată în totalitate, în sensul că s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A și s-a dispus desființarea actului de executare „proces-verbal” întocmit la data de 14.05.2015 de Biroul executorilor judecătorești Asociați L.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 5547 din 9 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/245/2017, Judecătoria Iași – Secția Civilă a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de petenta A în contradictoriu cu intimatul B.E.J.A. L și a obligat intimatul B.E.J.A. L să emită în dosarul de executare nr.x/2013, aflat pe rolul său, încheierea definitivă de intabulare la care se referă art.855 alin. (1) teza I C. proc. civ. (forma de la momentul începerii executării silite din speță), cu privire la imobilul cumpărat de petentă prin licitație publică, și anume cel situat în X. Sentința a rămas definitivă, prin decizia nr. 127 din 23 Ianuarie 2019, Tribunalul Iași – Secția Civilă anulând, ca netimbrat, apelul  promovat de apelanta BEJA.

Totodată, prin sentința civilă nr. 11622 din 16.12.2020, Judecătoria Iași – Secția Civilă a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației la executare și a respins, ca tardivă, contestația la executare formulată de contestatorii D și C împotriva procesului verbal din 29.04.2015 și actul de adjudecare nr.x/30.04.2015, întocmit în dosarul de executare nr.520/2013 al B.E.J.A. L.

Cu toate acestea, din extrasul de carte funciară nr. H din 23.09.2021, rezultă că asupra imobilului din X, a fost înscris un drept de proprietate provizoriu dobândit prin adjudecare de către A și G prin actul administrativ nr. x din 30.04.2015 emis de BEJ B și ca urmare a deciziei nr. 1546 din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția Civilă, în dosarul nr. x/245/2015.

În ceea ce privește măsura asigurătorie, aceasta a fost dispusă în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța nr.x/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5) și (6) din Codul de procedură penală, menționându-se expres că poartă asupra bunului imobil aparținând suspectei A, adjudecat la data de 29.04.2015, situat în X, înscris în cartea funciară nr. H a UAT Iași, identificare conform actului de adjudecare imobil nr.x din 30.04.2015 emis de BEJA L, cu privire la care s-a înscris provizoriu dreptul de proprietate dobândit prin adjudecare – act administrativ nr.x din 30.04.2015 emis de același BEJ B - cota actuală 1/1 : 1) A; 2) G; reprezentat de teren în suprafața totală de 264 mp suprafața din CF 264,45 mp) și construcția C1 cu s.c la sol de 157 mp ; C1 – locuință cu o s.c. de 156,72 mp, compusă din: S cu o s.u. 69,46 mp , P. cu s.u. de 114,43 mp , 1E cu s.u. de 47,46 mp și 2E cu o s.u. de 49,31 mp +2,20 mp balcon - identificare conform mențiunilor din cartea funciară nr. H (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. I) UAT Iași.

Prin rechizitoriu nr.x/P/2014 din data de 07.07.2020, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 raportat la art.297 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal (5 fapte în concurs real), constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din Codul penal, fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal (două fapte în concurs real), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Astfel, s-a reținut, printre altele că, fapta inculpatei B care în calitate de executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătorești L și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cu încălcarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești și Codului de procedură civilă, în dosarele de executare silită nr. x/2012, nr. x/2014, nr. x/2012, nr. x/2011 și nr. x/2013, având ca obiect vânzarea la licitație publică a imobilelor persoanelor vătămate C și D (situat în X).

În timpul desfășurării licitațiilor publice, din datele de 11.07.2014, 05.09.2014, 05.12.2014, 06.05.2015 și 29.04.2015, vânzarea imobilelor s-a realizat în astfel de condiții încât să coboare prețul de pornire sub pragul prețului din publicația de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea care era: 1.096.747,5 lei reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil P și Q; 973.432 lei reprezentând de evaluare imobil R; 140.271 lei reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil S; 362.322,75 lei reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil Ș; 488,436 lei reprezentând 50% din prețul de evaluare imobil C) pentru a vinde imobilele la un preț mai mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit pagube materiale (constând în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării și prețul de adjudecare), dar și o vătămare a dreptului de a obține un preț serios și sincer în condițiiile de legalitate și a achita integral obligația prevăzută în titlu executoriu și în folosul adjudecatarilor (folos constând în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării și prețul de adjudecare), faptă care ar constitui infracțiunea de abuz în serviciu, infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 13

2

din Legea 78/2000 raporat la art. 297 alin.(1) din Codul penal.

Prin rechizitoriu menționat, procurorul a propus, în temeiul art. 330 Cod procedură penală, art. 249 Cod procedură penală și art.112 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal și art. 162 alin. (a)-(c) din Codul de procedura penală: „menținerea sechestrului asupra bunului imobil aparținând suspectei A, adjudecat la data de 29.04.2015, (imobil din X) măsură dispusă prin ordonanța nr.x/P/2014 din data de 21.05.2018”.

În ceea ce privește acesta soluție s-a reținut că: ,,având în vedere că s-a dispus cu privire la inculpata B trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acesteia săvârșite în timpul desfășurării licitației publice în care imobilul în cauză a fost adjudecat de suspecta A prin procurator, apreciem că se justifică menținerea măsurii asiguratorii instituită asupra acestui imobil aflat în posesia- adjudecatarului A cu privire la care urmărirea penală va continua, urmând a fi efectuată de o altă structură de parchet, în condițiile în care persoana vătămată Drăgan D s-a constituit parte civilă, solicitând repunerea în situația anterioară. ”

De asemenea, prin același rechizitoriu s-a dispus și disjungerea cauzei și declinarea în favoarea DNA-Serviciul Teritorial Iași, a efectuării urmăririi penale față de A și mandatarul ei K cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, constând în aceea că au ajutat pe executorul judecătoresc B să își încalce îndatoririle de serviciu în organizarea licitației din data de 29.04.2015 privind acealași imobil menționat.

Prin ordonanța nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași s-a dispus clasarea cauzei față de A cu privire la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, reținându-se că nu există probe că persoana a săvârșit aceasta faptă.

Prin încheierea din 07 iulie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iași, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D împotriva ordonanței nr. 47/P/2020 din 14.10.2020 a Direcției Naționale Anticorupție –Serviciul Teritorial Iași.

Față de evoluția procesuală a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Petenta A a dobândit bunul sechestrat prin adjudecare, potrivit procesului-verbal (de adjudecare) nr.193 din 30.04.2015, întocmit în dosarul de executare nr.520/2013 al B.E.J.A. L, iar ulterior, prin sentința civilă nr. 5547 din 9 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. 27949/245/2017, Judecătoria Iași – Secția Civilă a obligat intimatul B.E.J.A. L să emită în dosarul de executare nr.520/2013, aflat pe rolul său, încheierea definitivă de intabulare.

Prin încheierea contestată în prezența cauză, Curtea de Apel Iași a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr.758/P/2014 din data de 21.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, asupra bunului imobil aparținând numitei A, înscris în cartea funciară nr. H.

Formularea contestației împotriva încheierii prin care s-a ridicat măsura sechestului asigurator asupra bunului apartinând adjudecatarei A, terț față de cauza pendinte, impune contestatoarei-inculpată, executor judecătoresc în procedura licitației publice, justificarea unui interes legitim.

Calitatea contestatoarei de inculpată nu atrage de plano un interes în contestarea măsurii asigurătorie dispuse asupra unui bun ce nu îi aparține, ce nu se află în patrimoniul unui coparticipant ori a unei persoane ce evidențiază o legătură cu făptuitorii aptă a pune în discuție măsura confiscării extinse.

Inculpata B nu poate justifica un interes legitim nici dacă bunul ar fi supus înstrăinării, numita A, proprietarul imobilului, având drept de dispoziție neîngrădit asupra bunului propriu.

În condițiile în care inculpata nu poate justifica un drept individual, personal, anterior ori actual asupra bunului, nu poate justifica niciun interes legitim în contextul măsurii asigurătorii.

Faptul că bunul a fost dobândit în procedura licitației publice instrumentate de inculpată în calitate de executor, nu îi pune la dispoziție acesteia un drept de veto la transferul proprietății ori posibilitatea de a-i îngrădi atributele ori exercițiul dreptului real adjudecatarului, străin de orice manopere dolozive efectuate. În acest context, se reține că față de adjudecatar s-a emis de către procuror soluția de netrimitere în judecată pentru lipsa vreunei înțelegeri cu inculpata-executor în sensul favorizării adjudecării, poziție susținută în procedura de camera preliminară când s-a solicitat începerea judecății cu rechizitoriul modificat în acest sens.

Eludarea normelor desfășurări licitației publice de către executor ce ar putea conduce la angajarea răspunderii sale (penale, civile, disciplinare), păstrează caracterul personal, nu radiază asupra adjudecatarului străin de orice manopere dolozive.

În ce privește acțiunea civilă a părților civile C și D ce au solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului vândut la licitație publică și, numai în subsidiar, acoperirea prejudiciului prin echivalent, nu conduce la crearea unei calități procesuale adjudecatarului, ce nu este participant la fapta dedusă judecății. Procedura de cameră preliminară a stabilit obiectul judecății și cadrul procesual atât sub aspectul infracțiunii cercetate, cât și a părților implicate, adjudecatarul rămânând străin față de acestea.

Ca urmare, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta B, împotriva încheierii din data de 07 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.