ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6752/2020

Ședința publică din data de 11 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 august 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, solicitând instanței: obligarea pârâtului la plata integrală a valorii asigurate, în cuantum de 9184 EUR la cursul BNR din ziua plății și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 31.07.2017, și până la achitarea integrală a debitului; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1458 din 27 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii sale de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a relevat, pe scurt, situația de fapt în cauză, și a arătat că, ceea ce a înțeles să critice, este faptul că în mod nelegal a fost diminuată suma ce face obiectul despăgubirii, invocând, în esență, următoarele:

Pentru ca instanța de fond să respingă contestația sa, a dat eficiență juridică unor înscrisuri depuse de pârâtul F.G.A., înscrisuri ce sunt străine față de speța în cauză.

Astfel, susține recurenta-reclamantă, instanța de fond a apreciat că înscrisul depus de pârât numit "Condițiile Speciale privind Asigurarea de Avarii și Furt a Autovehiculelor" face parte integrantă din polița de asigurare CASCO, cu toate că aceste "Condiții speciale" nu conțin niciun element de identificare ce ar putea să le lege de polița de asigurare a cărei beneficiară este.

Arată recurenta că, cu toate că a invocat și în fața instanței de fond faptul că această anexă a contractului de asigurare CASCO nu este anexă a acestui contract, instanța de fond a înlăturat această apărare formulată, fără a exista și o motivare concretă (că ar fi semnată de aceasta sau că anexa "Condiții Speciale" conține mențiuni și date care conduc în mod indubitabil la concluzia că este anexa Contractului de asigurare CASCO x).

Pe de altă parte, mai arată recurenta-reclamantă, este mai presus de orice dubiu faptul că în contractul semnat de recurentă și B. S.A. nu există nicio mențiune că din acesta face parte integrantă vreo anexă ce cuprinde condiții speciale de asigurare.

Recurenta susține că, astfel, instanța de fond dă eficiență unui înscris depus de către pârât, înscris ce nu are nicio legătură cu contractul CASCO încheiat de aceasta, înscris ce îi modifică cuprinsul contractului, reducându-i în mod necuvenit valoarea despăgubirii.

În fine, recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale privitoare la administrarea probei cu înscrisuri, prin faptul că, deși a invocat faptul că acele prevederi contractuale invocate de către pârât nu au absolut nicio legătură cu polița de asigurare CASCO a cărei beneficiară este, a procedat la a da eficiență juridică acestora, înlăturând apărările sale fără a face vreo motivare asupra acestui aspect.

Intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 13.07.2018, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea în tot a sentinței Curții de Apel București și, în consecință, a Deciziei nr. 7869/31.07.2017 emisă de către acesta, ca fiind temeinică și legală.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele și lucrările dosarului, se constată că, la data de 04.11.2014 reclamanta a încheiat cu B. S.A. contractul de asigurare CASCO nr. x, pentru autoturismul marca x, proprietate personală, înmatriculat cu nr. x, suma asigurată fiind 9184 EUR.

La data de 22.10.2015 s-a produs un risc asigurat, furtul autoturismului, care în urma notei de constatare din dosarul CA/AG/871-92709 a fost clasificat ca daună totală.

Prin decizia nr. 7869/31.07.2017, emisă de pârât, a fost admisă la plată suma de 22.415 RON și s-a respins la plată suma de 18.261,85 RON.

În motivarea soluției de respingere la plată a sumei de 18.261,85 RON, intimatul-pârât a arătat că valoarea reală a autoturismului la data producerii evenimentului este de 5.061 Euro, echivalentul sumei de 22.415 RON, nefiind îndeplinite cele două condiții privind supraasigurarea, conform condițiilor de asigurare aferente poliței CASCO, rezultând, astfel, suma de 22.415 RON pentru care s-a admis cererea de plată.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că atât în cuprinsul poliței Casco nr. x, cât și în Condițiile de asigurare, în ceea ce privește supraasigurarea, conform Condițiilor de asigurare, aceasta nu se poate aplica.

Astfel, potrivit poliței de asigurare Casco nr. x încheiată între recurenta-reclamantă A., în calitate de asigurat, și B. S.A., în calitate de asigurător, la art. 5.20 și art. 5.21 din Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice se stabilesc următoarele:

"5.20. Asigurătorul va reține din despăgubire:

a.) Franșiza prevăzută în poliță, daca avarierea autovehiculului asigurat nu a fost provocată din culpa exclusivă a unei terțe persoane identificate, care deține o asigurare de răspundere civilă față de terți valabilă la data producerii evenimentului (în caz contrar franșiza nu se reține) ".

"5.21. In cazul în care, la momentul producerii evenimentului asigurat, se constată că suma asigurată stabilită la încheierea poliței este:

5.21.1. Superioară valorii autovehiculului (supraasigurare), despăgubirea nu va putea depăși valoarea acestuia stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat; supraasigurarea nu se aplică în situația în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) raportul dintre valoarea autovehiculului și suma asigurată din Poliță este mai mare de 0,90 și mai mic sau egal cu 1,00;

b) diferența dintre valoarea autovehiculului și suma asigurată este mai mică decât 5.000 EUR (sau echivalentul în RON."

Suma asigurată este de 9184 euro, iar valoarea autoturismului la momentul producerii evenimentului asigurat a fost stabilită la suma de 5.061 Euro. Deci, la momentul producerii evenimentului rutier, suma asigurată este superioară valorii autovehiculului.

Intimatul- pârât F.G.A. a stabilit valoarea autoturismului, conform sistemului C., la valoarea de 5.061 euro, astfel că diferența dintre valoarea autoturismului și valoarea asigurată este de 9.184 - 5.061 = 4.123 euro, ceea ce înseamnă că este îndeplinită condiția de la lit. b) a art. 5.21.1 din Condițiile speciale, condiție constând în "diferența dintre valoarea autoturismului și suma asigurată este mai mică decât 5.000 euro".

Conform art. 5.21.1 din Condițiile speciale nu se aplică supraasigurarea, deci suma reprezentând despăgubirile ce trebuie plătită recurentei-reclamante este valoarea autovehiculului stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat, adică 5061 euro, respectiv suma de 22.415 RON.

Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a menținut Decizia nr. 7869/2017 emisă de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, acesta datorând o sumă de 22415 RON cu titlu de despăgubiri.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Valoarea autovehiculului, în funcție de care se stabilește dacă este sau nu daună totală, precum și valoarea despăgubirii care se cuvine asiguratului în caz de daună totală nu este și nu poate fi valoarea de nou a autovehiculului/valoarea autovehiculului la momentul încheierii contractului de asigurare, cum greșit pretinde recurenta, ci valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului, valoare care se stabilește ca valoare medie de piață față de ofertele existente pe piață pentru marca respectivă, raportat la anul fabricației și numărul de kilometri înregistrați, respectiv, indicatorii de uzură folosiți în mod curent în procesul de cerere și ofertă a pieței autovehiculelor.

Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai prevederile contractului de asigurare încheiat între părți, iar acest lucru a fost confirmat și de instanța de fond, care a reținut că:

"pârâtul a făcut în mod corect aplicarea clauzelor contractuale inserate în condițiile speciale, clauze ce sunt incluse în contractul de asigurare CASCO semnat de reclamantă și care au fost asumate de aceasta prin încheierea acestui contract".

În acest sens, contrar susținerilor recurentei-reclamante, "Condițiile speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice" fac parte integrantă din contractul de asigurare încheiat de părți, respectiv, Polița de asigurare Casco nr. x/04.11.2014, aspect menționat chiar în cuprinsul acestor condiții speciale, și asumat de către recurenta-reclamantă:

"Prezentele Condiții speciale completează Condițiile generale privind asigurarea autovehiculelor și sunt valabile numai împreună cu acestea".

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a respectat și prevederile C. civ., dispozițiile art. 2208 C. civ. (reglementare din cadrul articolelor referitoare la contractul de asigurare) impunând ca indemnizația de asigurare să fie plătită " în condițiile prevăzute în contract", dispoziție respectată și în ceea ce privește soluționarea cererii de plată formulată de recurenta-reclamantă în cauză.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Și în ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici în sensul motivului de casare prevăzut de acest text, iar, pe de altă parte, hotărârea instanței de fond răspunde exigențelor art. 261 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., fiind suficient și convingător motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-reclamantă, interpretarea și aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă și legală, iar hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1458 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.