ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5638/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii, respectiv, a unui act administrativ care să soluționeze cererea de despăgubire formulată de către reclamantă în data de 23.08.2016, și în data de 11.05.2017; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, și a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze cererea de despăgubire transmisă de reclamantă la data de 23.08.2016 și retransmisă ulterior pârâtului la data de 11.05.2017; a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, la data de 13.04.2018, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, în principal, ca rămasă fără obiect; cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat casarea sentinței civile recurate și respingerea acțiunii formulate, ca rămasă fără obiect; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În concret, a arătat că, în data de 22.12.2017 Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 12101, prin care a admis acordarea către intimată a sumei de 28.000 le, cu titlu de despăgubiri obținute în urma evenimentului rutier din data de 20.03.2016.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 30 octombrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unei decizii care să soluționeze cererea de despăgubire formulată de către intimata-reclamantă în data de 23.08.2016, și ulterior, retransmisă, în data de 11.05.2017, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 22.12.2017 recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 12101, prin care a admis cererea de plată formulată de intimata- reclamantă A., pentru suma de 28.000 RON daune morale.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea prezentului recurs, având în vedere că recurentul-pârât, încă anterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamantei.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de susținere a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, și va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca fiind lipsit de interes.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva sentinței civile nr. 91/2018 din 15 ianuarie 2018, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2020.