ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6628/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. x/08.11.2017 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/11.04.2017, modificat prin Nota din 27.06.2017 privind îndreptarea erorii materiale, aferent Proiectului x "Calificarea, Șansa Vieții Tale", codul SMIS 37765 emis de Organismul Intermediar Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane Centrul National de Dezvoltare a învățământului Profesional si Tehnic, solicitând anularea deciziei contestate și, în rejudecare, anularea actului de stabilire a creanței bugetare.

Prin sentința nr. 97 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, a anulat Decizia nr. x/8.11.2017 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/11.04.2017, modificat prin Nota nr. CNDIPT-OI 1609/27.06.2017, emise de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, criticând-o pentru nelegalitate, astfel că, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că semnarea contractului de finanțare a fost făcută sub condiția respectării prevederilor Ghidului Solicitantului, Condiții generale, inclusiv a prevederilor pct. 3.1.1 intitulat Eligibilitatea solicitanților și a partenerilor, condiție însă neîndeplinită de reclamantă, astfel că frauda/neregula săvârșită la încheierea sau executarea unui act juridic compromite validitatea actului precum și a tuturor consecințelor, ceea ce face ca rezilierea contractului de finanțare să constituie un demers legal, în conformitate cu scopul urmărit de programele operaționale din cadrul obiectivului.

Conform certificatului de atestare fiscală emis de AFP a Municipiului Brăila sub nr. x/28.01.2011, menționează recurentul, beneficiarul proiectului avea obligații de plată restante în sumă de 104.965 RON din totalul obligațiilor de plată în ultimele 12 luni, reprezentând un procent de 26,45% din totalul obligațiilor de plată în ultimele 12 luni, astfel că acestuia nu i se putea acorda finanțarea nerambursabilă solicitată, conform prevederilor pct. 3.1.1 din Condițiile generale regăsite în cuprinsul Ghidului Solicitantului, referitor la eligibilitatea solicitanților și a partenerilor acestora.

Cu toate acestea, CNDIPT OI POSDRU a transmis beneficiarului Scrisoarea de informare privind aprobarea condiționată a Cererii de finanțare înregistrată CU NR. 7288/26.10.2010, iar după aproximativ 6 luni i-a solicitat o situație detaliată a datoriilor pe ultimele 12 luni, până la data de 04.05.2011 când a fost încheiat contractul de finanțare.

Ulterior, prin adresa nr. x/01.02.2017 emisă de AJFP Brăila, s-a comunicat faptul că reclamanta-beneficiar al programului de finanțare, în perioada 04.05.2010-04.05.2011, avea obligații fiscale restante de 63.793 RON, iar totalul obligațiilor fiscale/bugetare în ultimele 12 luni erau în cuantum de 640.070 RON, rezultând astfel că obligațiile restante de plată reprezintă 9,96% prin raportare la totalul acestor obligații în ultimele 12 luni.

Făcând referire la definiția neregulii/fraudei regăsită în cuprinsul art. 2 (7) din Regulamentul CE nr. 1083/2006, precum și la jurisprudența CJUE, în special la hotărârea pronunțată în cauza C-199/03 și concluziile Avocatului general formulate în cauza C-465/10, recurentul învederează că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că nu se poate imputa reclamantei culpa în neîndeplinirea condiției necesare aprobării cererii de finanțare.

Instanța de fond, menționează recurenta, a reținut o stare de fapt care nu are legătură cu prezenta cauză, întrucât actele subsecvente datei de 13.01.2014, respectiv adresa nr. x/05.07.2017 emisă de AJFP Brăila, relevă că obligațiile bugetare restante ale reclamantei, la data de 04.05.2011, erau în cuantum de 63.793 RON, fiind lipsite de relevanță aserțiunile referitoare la împrejurarea că, la data de 13.01.2014, reclamanta avea obligații fiscale restante în sumă de 111.500 RON, în condițiile în care semnarea contractului de finanțare a avut loc la data de 03.05.2011, iar condiția necesară aprobării cererii de finanțare nu era îndeplinită până la momentul contractării, ceea ce atrage aplicabilitatea prevederilor art. 1407 alin. (4) din C. civ.

Recurenta a conchis astfel, precizând că o neregulă sau o fraudă poate fi identificată atât pe parcursul cât și ulterior finalizării implementării proiectului, conform prevederilor pct. 7.4 din Ghidul solicitantului și art. 2 (7) din Regulamentul CE nrr. 1083/2006.

Au mai fost formulate critici și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată prin hotărârea atacată, recurenta solicitând reducerea acestora conform obiectului cererii de chemare în judecată și a onorariilor avocațiale minimale regăsite în cuprinsul anexei la Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/2017.

Prin întâmpinarea depusă, după expunerea situației faptice, astfel cum a fost redată și prin acțiunea introductivă și invocând prevederile art. 60 lit. a) și b) din Regulamentul nr. 1083/2006, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea acestei poziții procesuale, intimata a învederat că nu poate fi reținută în sarcina societății săvârșirea unei fapte ilicite, prin prezentarea unei situații neconforme realității sau prin omisiunea prezentării unei informații care puteau determina o analiză corectă a debitelor sale datorate bugetului de stat, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, întrucât nu i se poate reproșa intenția de a ascunde sau de a disimula caracterul fraudulos al acesteia față de organele abilitate să realizeze verificarea conformității operațiunilor și actelor emise de executantul unui program derulat cu fonduri europene.

Întâia obligație în verificare conformității operațiunilor și actelor emise de executantul unui program derulat cu fonduri structurale, precizează intimata, revine autorității de gestionare a acestora care este și cea care eliberează sau poate suspenda plățile către solicitant, după cum rezultă din economia prevederilor art. 15 din Contractul de finanțare.

Or, recurenta-pârâtă a fost informată încă din etapa verificării îndeplinirii condițiilor de eligibilitate despre situația obligațiilor de plată bugetare restante pe care reclamanta le avea la 26.01.2011, acestea însumând 103.750 RON, fapt care nu constituie o inducere în eroare sau omisiunea transmiterii vreunei informații reale, cât timp valorificarea acestei informații, în raport cu cerințele pentru care fuseseră solicitate informațiile generate de organele fiscale, constituia o obligație care revenea exclusiv pârâtei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum și în raport de dispozițiile legale incidente litigiului pendinte, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele ce succed:

Argumente de fapt și de drept relevante.

Potrivit mențiunilor cuprinse în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.04.2017, neregula reținută în sarcina reclamantei o constituie neîndeplinirea criteriului de eligibilitate prevăzut de Secțiunea 3.1.1, intitulată Reguli generale privind eligibilitatea solicitanților, regăsită în cadrul Condițiilor generale din Ghidul solicitantului.

Regula prevede că solicitantului nu i se poate acorda finanțarea nerambursabilă dacă obligațiile de plată nete ale acestuia depășesc 1/12 din totalul obligațiilor datorate în ultimele 12 luni, în cazul certificatului de atestare fiscală emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Concret, neregula reținută în sarcina reclamantei, în calitate de beneficiar al finanțării, rezidă din faptul că, anterior încheierii contractului de finanțare înregistrat la OIPOSRDU CNDIPT cu nr. x/04.05.2011, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile în sumă de 2.009.497, pentru implementarea proiectului Calificarea, șansa vieții tale, obligațiile de plată în ultimele 12 luni, la data de 31.12.2010, depășeau plafonul maxim admis, conform Certificatului de atestare fiscală nr. x/25.01.2011 emis de AFP Brăila acestea fiind în cuantum de 104.965 RON, ceea ce reprezenta 26,45%, mai mare decât 1/12, adică 8,33%.

Întrucât la data semnării contractului de finanțare, obligațiile fiscale/bugetare ale reclamantei pe ultimele 12 luni, respectiv perioada 04.05.2010-04.05.2011, erau în cuantum total de 640.070 RON, diferența dintre obligațiile restante la 04.05.2011 și totalul obligațiilor în ultimele 12 luni fiind de 576.277 RON, după cum rezultă din adresa nr. x/01.02.2017 emisa de AJFP Brăila, s-a constatat că, raportat la totalul acestor obligații, cele restante reprezintă 9,96%, mai mult decât 1/12, adică 8,33%, astfel că reclamanta nu avea dreptul să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă pe Schema de finanțare "Acces și participare la formare profesională continuă" din cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

În privința stării de fapt, Înalta Curte reține că între părți nu există controverse, intimata-reclamantă necontestând susținerile pârâtului referitoare la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea finanțării nerambursabile.

Ceea ce reclamanta a contestat a fost imputabilitatea neregulii, în contextul în care culpa pentru îndeplinirea defectuoasă a verificării condițiilor de eligibilitate aparține exclusiv autorității de management pârâte care, la momentul încheierii contractului de finanțare, se afla în posesia întregii documentații depuse de societate, inclusiv a situației privind obligațiile fiscale pe ultimele 12 luni și cuantumul acestora.

Prin hotărârea pronunțată, printr-o abordare și interpretare eronată a prevederilor din dreptul național și unional care reglementează conceptul de neregulă, instanța de fond a validat această apărare a reclamantei, stabilind că nu îi poate fi aplicată sancțiunea restituirii sumelor acordate, în condițiile în care acestea au fost utilizate pentru realizarea obiectivului proiectului, coroborat cu aprecierea greșită a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate de către autoritatea de management, fapt care nu îi este imputabil solicitantului.

Din această perspectivă, Înalta Curte învederează că cele constatate de către ofițerii de control din cadrul autorității emitente a titlului de creanță trebuie privite și în raport cu prevederile art. 1 alin. (2) și (3) din contractul de finanțare, potrivit cărora beneficiarului i se acordă finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contract și în anexele care fac parte integrantă din acesta, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă la momentul semnării contractului. Cererea de finanțare depusă de beneficiar, aprobată ca urmare a procesului de evaluare și selecție, devine anexă la contractul de finanțare, făcând parte integrantă din acesta.

De asemenea, relevante în cauză sunt și prevederile art. 1 alin. (4) din contractul de finanțare, conform cărora, beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract, cu legislația națională și comunitară aplicabilă și cu instrucțiunile emise de Autoritatea de Management.

Însă, revenind la chestiunea eligibilității, Înalta Curte menționează că aceasta se referă la setul de condiții obligatorii care trebuie îndeplinite de către un solicitant/potențial beneficiar și de către un proiect depus de acesta pentru a fi selectat în vederea acordării de fonduri europene, în funcție de condițiile specifice stabilite prin Ghidul Solicitantului aferent fiecărui gen de proiecte.

În acest sens, principalele criterii de eligibilitate stabilite la nivelul fiecărui program operațional și în baza cărora se evaluează cererile de finanțare vizează solicitantul și proiectul, iar verificarea eligibilității solicitantului și a partenerilor constă în verificarea faptului că solicitantul și partenerii aparțin categoriilor de entități eligibile menționate în Ghidul solicitantului, secțiunea referitoare la Condițiile Generale și Condițiile Specifice.

În condițiile arătate, în raport de neregula reținută în sarcina reclamantei și în contextul analizării susținerilor societății privind absența unei omisiuni de transmitere de informații reale sau a unei acțiuni de inducere în eroare a pârâtului, în mod eronat prima instanță a confirmat susținerile din acțiunea introductivă.

Din acest unghi de vedere, Înalta Curte reține că certificatele/documentele fiscale, prin raportare la care se putea stabili îndeplinirea condiției de eligibilitate privind încadrarea reclamantei în categoria solicitanților care nu depășeau plafonul maxim admis al obligațiilor de plată la bugetul de stat, se aflau într-adevăr în posesia recurentului-pârât încă din etapa de precontractare, însă, în pofida acestei realități, interpretarea eronată a datelor rezultate din cuprinsul acestora sau chiar neobservarea lor circumstanțiată criteriului de eligibilitate prevăzut de Secțiunea 3.1.1 din Ghidul solicitantului, nu este de natură a complini sau a imprima solicitantului vocația de a fi eligibil retroactiv, întrucât cerința eligibilității se apreciază la momentul depunerii cererii de finanțare ori cel mai târziu la momentul încheierii contractului de finanțare.

Distinct și independent de pretinsa culpă a autorității cu atribuții în gestionarea fondurilor structurale, din perspectiva interpretării eronate a datelor referitoare la eligibilitatea reclamantei, în cauză este evident că intimata-reclamantă nu îndeplinea cerințele criteriului de eligibilitate prevăzut de Secțiunea 3.1.1 din Ghidul solicitantului, nu putea fi beneficiarul unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului său.

Interpretând clauzele contractului de finanțare într-un sens care să concorde prevederilor Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte reține că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra sancțiunii administrative pe care o consideră necesară și adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parțială a avantajului, în funcție de toate circumstanțele cauzei, între care, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii.

Or, în cauză, în contextul în care s-a constatat că reclamanta nu avea dreptul să beneficieze de ajutor financiar nerambursabil, în mod legal sumele acordate au fost declarate neeligibile, această măsură fiind prevăzută și în contractul de finanțare, reținându-se că, potrivit jurisprudenței în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, regula generală este în sensul că "orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15).

Importantă de reținut este distincția între neregulă și fraudă, astfel cum aceasta este definită în termenii art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, ca reprezentând orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, sau prin alte legi speciale, întrucât reclamantei nu i s-a reproșat o asemenea acțiune sau omisiune, constatându-se doar neîndeplinirea de către aceasta a unui criteriu de eligibilitate, în cadrul controlului ex post, fapt care a condus la stabilirea creanței bugetare rezultate, practic obligarea acesteia la restituirea sumelor acordate până la momentul încheierii procesului-verbal contestat.

Relevante în speță sunt prevederile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care definesc neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

De asemenea, art. 2 pct. 7 din Regulamentul UE nr. 1083/2006 definește neregularitatea ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar, iar dispozițiile art. 4 din Regulamentul nr. 2988/1995 prevăd faptul că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația returnării sumelor primite nejustificat.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus prezentate, constatând că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii pronunțate de prima instanță și, urmare a rejudecării procesului pe fond, va respinge acțiunea introductivă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman împotriva sentinței nr. 97 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2020.