ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2612/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.04.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale, suspendarea și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru Programele Operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/04.08.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2016 emise de pârâtă, ce i-au fost comunicate la 17.08.2016 și prin care s-a constatat și imputat suma de 70.645,75 RON ca fiind cheltuială neeligibilă.

1.2. Prin sentința civilă nr. 55 din 19 martie 2019, Curtea a admis acțiunea, a anulat Adresa nr. x/04.08.2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2016 emise pârât.

A suspendat executarea actelor administrative până la soluționare definitivă și irevocabilă a cauzei.

A respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește soluția primei instanțe de respingere a excepției tardivității acțiunii, susținând că instanța a aplicat greșit și a interpretat eronat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2539 alin. (2) C. civ.

A arătat că art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială față de C. civ., indică un termen de prescripție de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, iar, pentru motive temeinice, un termen de 1 an, calificat drept termen de decădere.

Efectul prescrierii dreptului la acțiune este stingerea acestuia, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal stingându-se și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Ipoteza art. 2539 C. civ. nu face referire la întreruperea termenului de prescripție, în cauză fiind vorba de o hotărâre prin care nu se sancționează tocmai promovarea unei acțiuni după împlinirea termenului de prescripție.

Decăderea reprezintă sancțiunea procesuală ce constă în pierderea dreptului privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act de procedură, neexercitat în termenul prescris de lege.

De asemenea, și analiza situației prin prisma C. civ. este eronată, instanța interpretând greșit dispozițiile art. 2539 alin. (2) C. civ., care prevede că prescripția nu este întreruptă dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă, și că prescripția este considerată întreruptă dacă reclamantul introduce, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, o nouă cerere.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ întreruperea prescripției doar în caz de respingere sau de anulare a cererii, nu și în cazul perimării, soluție care este menită a sancționa conduita pasivă sau de tergiversare a actului de justiție, din moment ce perimarea operează ca urmare a rămânerii în nelucrare mai mult de 6 luni a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește soluția pe fondul acțiunii, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., apreciind că instanța a încălcat obligația de motivare a sentinței și, respectiv, că a interpretat greșit normele de drept material.

Intimatul-reclamant Inspectoratul Școlar Județean Brăila a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susținut că se afla în interiorul termenului de 6 luni în care putea contesta actul administrativ 6833/2016, întrucât termenul de prescripței fusese întrerupt prin conduita sa activă, pentru că în permanentă a contestat actul administrativ menționat.

Pe fond, a apreciat că hotărârea este legală și temeinică, impunându-se respingerea recursului.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul-reclamant și cu apărările formulate de intimatul-pârât, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat.

4.1. Intimatul-reclamant Inspectoratul Școlar Județean Brăila a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.08.2016 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.08.2016.

Aspect necontestat, actele menționate i-au fost comunicate la 17.08.2016.

La data de 17.01.2017, Inspectoratul Școlar Județean Brăila a formulat acțiune prin care a solicitat suspendarea și anularea acestor acte ce a format obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 211 din 17 octombrie 2017, Curtea a constatat acțiunea perimată.

4.2. La data de 17.04.2018, Inspectoratul Școlar Județean Brăila a formulat o nouă acțiune prin care a solicitat suspendarea și anularea acelorași acte, acțiune ce face obiectul prezentului dosar, nr. x/2018

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 55/2004, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este de 6 luni de la -data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, -data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, -data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii, -data expirării termenului de 30 de zile de la înregistrarea cererii (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004).

Potrivit alin. (2) al art. 11, cererea poate fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Instanța de fond, soluționând excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale, a constatat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripție, apreciind că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2539 alin. (2) C. civ. referitoare la întreruperea termenului de prescripție.

4.3. Înalta Curte constată, însă, că aprecierea primei instanțe cu privire la excepția tardivității reflectă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 2539 alin. (2) C. civ.,

"(2) Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă."

În cauză, prima cerere de chemare în judecată a reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Brăila a fost constatată ca perimată, prin sentința civilă nr. 211 din 17 octombrie 2017.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul acesteia este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a justiției.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Astfel, nu pot fi reținute susținerile intimatului-reclamant Inspectoratul Școlar Județean Brăila în sensul că ar fi avut o conduită activă în ceea ce privește contestarea actelor administrative ce fac obiectul acțiunii.

De asemenea, principalul efect al perimării judecății constă în repunerea părților în situația juridică anterioară introducerii cererii în baza căreia activitatea judiciară a fost pornită.

Ca urmare, actele de procedură întocmite până la data perimării judecății se consideră lipsite de orice efect și, dacă prin perimarea judecății a fost stins procesul în timp ce se afla în fața primei instanțe, perimarea șterge și efectul întreruptiv al prescripției extinctive obținut prin introducerea cererii de chemare în judecată.

Reține instanța de control judiciar că legiuitorul a exclus de la întreruperea termenului de prescripție situația în care prima cerere a fost perimată, pentru că, drept efect al perimării, partea interesată va putea introduce o nouă acțiune, însă, numai dacă între timp dreptul la acțiune nu s-a prescris.

Contrar aprecierilor instanței de fond, în niciun caz dispozițiile tezei a doua din articolul 2539 alin. (2) C. civ. nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul nediligent poate obține o întrerupere a termenului de prescripție, prin formularea succesivă a unei cereri identice, după ce, anterior, a lăsat prima cerere să se perime.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că prezenta acțiune, promovată după expirarea termenului de prescripție de 6 luni, este tardivă.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și, în rejudecare, va respinge acțiunea reclamantului ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 55 din 19 martie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Brăila ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.