ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6242/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 21 ianuarie 2019, recurenții-reclamanți A. (decedat) și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 4800/24.09.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului Slobozia.

Prin decizia civilă nr. 494 din data de 10.09.2019, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Soluția atacată cu recurs

Prin decizia civilă nr. 4800/24.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2017 s-au admis recursurile declarate de către recurentele-pârâte Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița, în reprezentarea Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Ialomița, împotriva sentinței nr. 308/27.02.2018 pronunțate de către Tribunalul Ialomița în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B. și cu intimata-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

S-a dispus casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunilor conexe ca inadmisibile.

A fost respins recursul declarat de recurenții-reclamanți ca nefondat.

Recursul

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții-reclamanți B. și A..

Recurenții - reclamanți au criticat decizia pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, anularea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței Tribunalului Ialomița cu nr. 1692/16.12.2015, în raport cu actele medicale transmise, din care rezultă că reclamantul A. are nevoie de însoțitor pentru afecțiunile medicale cu care se confruntă.

Au mai arătat că în mod nelegal pârâtele au încălcat drepturile unei persoane cu grad de handicap, neexistând dovada că a fost notificat să se prezinte la sediul lor.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în fața curții de apel, intimata - pârâtă Direcția Generală de Asistenta Socială și Protecția Copilului Ialomița a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât reclamanții au înțeles să formuleze o cale de atac împotriva unei decizii pronunțate în recurs, care are caracter definitiv.

Procedura de soluționare a recursului

Prin notele de ședință depuse la data de 17 decembrie 2019, recurenta - reclamantă B. a învederat instanței decesul reclamantului A., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecința, acordarea încadrării în gradul de handicap, pentru a beneficia retroactiv de sumele acordate însoțitorului.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului de față, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situație care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:

"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 124-129 din Constituția României).

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata (în toate stadiile procesuale) și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

Așadar, din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speță, hotărârea atacată este pronunțată de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 4800 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul declarat de reclamanta B. în nume propriu și în calitate de succesor al reclamantului A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 4800 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.