ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2020

Ședința publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 iunie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Comuna Corbii Mari, reprezentată prin primar, B. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să aplice conducătorului autorității publice - primarul comunei Corbii Mari și totodată șeful Biroului fiscal comunal din comuna Corbii Mari, județ Dâmbovița, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere; să dispună acordarea de penalități către reclamantă în condițiile art. 905 C. proc. civ., în cuantum 100 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

Prin sentința civilă nr. 2100/2017 din 31 martie 2017, Tribunalul București, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Comuna Corbii Mari, B. și C., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., iar prin Decizia nr. 61505 din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, a respins, ca neîntemeiată excepția tardivității recursului și ca inadmisibilă, cererea de invocare a excepției de nelegalitate.

Totodată, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 2100/31.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comuna Corbii Mari reprezentată prin primar, B. și C., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta A..

La data de 25.03.2019 revizuenta a depus cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 181 Calculul termenelor C. proc. civ. în raport de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, cu referire la clarificarea violării drepturilor omului și libertăților fundamentale garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale(Convenție) și protocoale Carta drepturilor fundamentale a uniunii europene (CDFUE), Tratate și Regulamente, ratificate de România [Legile nr. 30/1994, nr. 157/24.05.2005 și nr. 13/7.02.2008 publicate în M.Of. nr. 135/31.05.1994, nr. 465/1.06.2005 și nr. 107/12.02.08] respectiv art. 6 (ex-art. TUE), art. 288 (ex-art. 249 TCE) (fostul art. 189 TCEE) și Regulamentul(CEE, EURATOM) nr. 1182/71 al Consiliului din 3.06.1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor.datelor și expirării termenelor, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L124/1 8.6.1971, în accepțiunea art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53,art. 124 alin. (2) din Constituția României, republicată, art. 6 paragr. 1 din Convenție, art. 47 alin. (1) și alin. (2) teza II, art. 51 art. 52, art. 53 din CDFUE, privind obligația statului de drept de a respecta dreptul oricărei persoane, ca pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, să se poată adresa justiției, fără nicio restricție și fără nicio îngrădire a exercitării acestora, de a asigura dreptul la un proces echitabil printr-o justiție unică, imparțială și egală pentru toți, înfăptuită în numele legii.

La data de 10.04.2019, revizuenta a depus note scrise, prin care a solicitatat repunerea pe rol a cauzei, în vederea punerii în discuție a excepției de neconstituționalitate.

Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei, pentru comunicarea către celelalte părți a acestor cereri ale revizuentei, prin încheierea din data de 10.04.2019.

La termenul de judecată din 21.05.2019, Curtea a constatat închiderea dezbaterilor, cu aplicabilitatea art. 394 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 229 din 5 iunie 2019 a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibila, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiata și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta - reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 6105/08.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimații - pârâți Comuna Corbii Mari reprezentată prin Primar, B. și C., ca tardiv formulată.

Petenta A.,în temeiul art. 444 alin. (1) teza I finală, art. 451-455, art. 5 C. proc. civ., în termen legal, a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 229/05.06.2019, pronunțate de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2019, prin care instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării de formulare de întrebări preliminare adresate CJUE privind interpretarea dreptului Uniunii, respectiv art. 288 (ex-art. 249 TCE,fostul art. 189 TCEE) alin. (1) și alin. (2) din TFUE și art. 3 alin. (1) teza II și art. 6 din Regulamentul (CEE,EURATOM) nr. 1182/71 al Consiliului din 3.06.1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor, care să permită instanței naționale să aprecieze compatibilitatea ei cu art. 181 .Calculul termenelor, alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în vederea soluționării cauzei deduse judecății, sau a unei sesizări "de divergentă" a CJUE fată de hotărârea preliminară pronunțată de CJUE din 9.03.1978,în cauza C-106/77, cu privire la interpretarea art. 189 din Tratatul CEE și în special cu privire la consecințele aplicabilității directe a dreptul dreptului comunitar în cazul unui conflict cu eventuale dispoziții naționale contrare, depusă prin e-mail.poz. 1 din Anexă. în 21.05.2019. ora 8:28 D. ce a fost înregistrată si depusă la ds..f. 100-106. pentru termenul din 21.05.2019, ora 9:00.

Referitor la prezenta cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 229/05.06.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosar nr. x/2019, prin decizia nr. 558/2019 pronunțată in data de 17 septembrie 2019,a respins cererea de completare a dispozitivului dec.nr 229/05.06.2019 formulată de reclamantă și cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 229 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, numai în ceea în ceea ce privește soluția dată de instanță asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

În susținerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 corobarate cu prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. recurenta-reclamantă A. a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză, și a criticat sentința recurată ca fiind nelegală.

În dezvoltarea motivelor de fapt și de drept ale recursului în esență, a arătat că instanța deși a rămas în pronunțare,(amânare inițială a pronunțării la data de 10.04.2019), a repus cauza pe rol, la solicitarea expresă a recurentei și a dispus comunicarea excepției de neconstituționalitate (dar și a întâmpinării formulate de pârât) solicitând punctul de vedere al părților, cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. civ., stabilind termen la data de 21.05.2019.

La termenul la data de 21.05.2019, deși recurenta a depus o solicitare de formulare de întrebări preliminare adresate CJUE privind dreptul Uniunii, cu legătură directă cu cauza, respectiv cu aplicarea calculului termenului de procedură conform au art. 181 C. proc. civ., instanța, fără a se pronunța, distinct, pe admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, sus-menționată, incident procedural, prin încheiere conform dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, și a dispozițiilor art. 424 alin. (4) și art. 233 C. proc. civ., a rămas în pronunțare, amânând pronunțarea la data de 05.06.2019, când, a respins revizuirea prin hotărârea nr. 229/05.06.2019, dispunând și:

"Respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Instanța,fără temei legal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată. Din înscrisurile anexate, poz. 6-8 din Anexă, rezultă că recurenta a făcut demersuri pentru a cunoaște motivarea instanței cu care a respins cele mai sus prezentate din dispozitivul hotărârii, care nu corespunde dispozițiilor exprese ale legii, fiind nelegale, pentru a putea motiva prezentul recurs ori prin raportare directă la această motivare a instanței, dar fără succes.

A mai susținutr recurenta că instanța se pronunță asupra admisibilității sau inadmisibilități excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere, conform art. 233 C. proc. civ. privind admiterea sau respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor de admisibilitate de către instanță nu înseamnă o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția sau că instanța ar soluționa un aspect de contencios constituțional, ci doar o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi folosită.

Așadar, instanța este chemată să examineze doar dacă excepția a fost ridicată de persoanele arătate de lege, dacă are legătură cu soluționarea cauzei și dacă prevederile evocate nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituționale.

Intimații-pârâți nu au înțeles să formuleze întâmpinare în cauză.

Recurenta-reclamantă a depus note de ședință prin care, pe larg a subliniat netemeinicia soluției instanței de fond cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituținale cu excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 august 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 5 februarie 2020, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, (care vizează aspecte ce tin si de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Cu titlul prealabil, este de menționat că exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata în cadrul oricarui tip de proces (civil, penal, administrativ etc), in orice faza a acestuai (fond, apel, recurs sau caile extraordinare de atac) si in fata oricarei instante (judecatorie, tribunal, curte, iccj).

Exceptia de neconstituționalitate nu poate fi folosită pe post de cerere de deschidere a unui proces, așa cum recurenta-revizuentă a înțeles să le parcurgă.

Spunem că verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate este o obligație a judecătorului.

Astfel, instanta a retinut ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii: exceptia de neconstitutionalitate priveste o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispozitia respectiva nu a fost constatata ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si are legatura cu solutionarea cauzei, în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

În speță însă, instanta a constatat, în mod correct că, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

A reținut instanța că că, prin excepția de neconstituționalitate formulată, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 181 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 146 alin. (2) și (4) din Constituția României, cu referire punctuală la aplicarea cu prioritate a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor.

Așadar, practica judiciară a recunoscut că jurisprudența constantă a Curții Constituționale de a respinge excepțiile de neconstituționalitate formulate anterior cu privire la un text de lege, constituie "un fine de neprimire" a unei sesizări cu același obiect, în contextul identității soluției legislative a două legi succesive.

Este important de menționat faptul că, pentru ca o excepție de neconstituționalitate să poată fi declarată admisibilă, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Lege, la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României.

Potrivit art. 29 din Legea 47/1992, există trei condiții de admisibilitate, care se impun a fi analizate de către instanțele în fața cărora este ridicată excepția de neconstituționalitate, respectiv, norma care face obiectul sesizării să fie în vigoare, să existe o legătură între dispoziția legală și modul de soluționare a cauzei în care se formulează cererea de sesizare și totodată, Curtea să nu fi pronunțat anterior o decizie prin care să constate că textul de lege contravine Constituției.

Acestea sunt stabilite expres și limitativ de lege.

Cu referire clară la prezenta, în analiza condițiilor enumerate anterior, se reține că recurenta-revizuenta a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 181 C. proc. civ., fără ca textul criticat să fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Mai mult, conform art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Ca atare, pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

În măsura în care există o dispoziție legală care prevede expres și limitativ condițiile de admisibilitate ale unei sesizări iar ipoteza propusă de recurenta-revizuentă în care jurisprudența instanțelor ar stabili o condiție de admisibilitate suplimentară, reprezintă o ingerință gravă a puterii judecătorești în cea legislativă, soluție care nu poate fi acceptată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-revizuente sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. nefiind fondat.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 229 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.