ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2020

Ședința publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea modificată și completată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța, C.A.A. Filiala Constanța, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Consiliul de Administrație al Casei de Asigurări a Avocaților Din România, Președintele Casei de Asigurări a Avocaților din România - CAB. Av. B., și Președintele Casei de Asigurări a Avocaților - CAB. Av. C., a solicitat anularea adresei de înființare a popririi din 20.11.2015 pentru suma de 6755 RON, titlul executoriu din 27.08.2016 pentru suma de 496 RON, notificarea privind obligațiile fiscale din 12.07.2016.

Prin sentința civilă nr. 466/09.03.2017, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a cererii promovată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Împotriva sentinței civile nr. 466/09.03.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța a declarat recurs reclamanta A., criticând-o ca fiind nelegală.

La termenul de judecată din data de 20.09.2017 Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., exceptia invocată instanța, prin Decizia nr. 1109 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta reclamantă A., în contradictoriu cu intimații - pârâți Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați, D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța C.A.A. Filiala Constanța, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Consiliul de Administrație al Casei de Asigurări a Avocaților Din România, Președintele Casei de Asigurări a Avocaților din România - CAB. Av. B., și Președintele Casei de Asigurări a Avocaților - CAB. Av. C., ca inadmisibil.

Împotriva Deciziei nr. 1109 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior înregistrării cererii de recurs, la data de 9 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a înregistrat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând, pe de o parte, că este unicul remediu pentru desființarea executării silite iar, pe de altă parte, a precizat că a renunțat la calitatea de asigurat al filialei C.A.A. Constanța, motiv pentru care consideră că nu se mai impune continuarea judecății cauzei. Cererea a fost comunicată păților adverse.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, formulând în acest sens cerere înregistrată la data de 9 septembrie 2019 (fila nr. x ds recurs).

Curtea va lua act de această manifestare de voință a părții în temeiul principiului disponibilității, principiu fundamental al procedurii civile.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurenta - reclamantă și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecata recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecata recursului formulat împotriva Deciziei nr. 1109 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.