ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2020

Ședința publică din data de 5 februarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea modificată și completată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța, C.A.A. Filiala Constanța, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Consiliul de Administrație al Casei de Asigurări a Avocaților Din România, Președintele Casei de Asigurări a Avocaților din România - CAB. Av. B., și Președintele Casei de Asigurări a Avocaților - CAB.

Av. C., a solicitat anularea adresei de înființare a popririi din 20.11.2015 pentru suma de 6755 RON, titlul executoriu din 27.08.2016 pentru suma de 496 RON, notificarea privind obligațiile fiscale din 12.07.2016. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 466/09.03.2017, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a cererii promovată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Constanța. Împotriva sentinței civile nr. 466/09.03.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța a declarat recurs reclamanta A., criticând-o ca fiind nelegală. La termenul de judecată din data de 20.09.2017 Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., exceptia invocată instanța, prin Decizia nr. 1109 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurenta reclamantă A., în contradictoriu cu intimații - pârâți Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați, D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța C.A.A. Filiala Constanța, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Consiliul de Administrație al Casei de Asigurări a Avocaților Din România, Președintele Casei de Asigurări a Avocaților din România - CAB.

Av. B., și Președintele Casei de Asigurări a Avocaților - CAB. Av. C., ca inadmisibil. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 1109 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ulterior înregistrării cererii de recurs, la data de 9 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a înregistrat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând, pe de o parte, că este unicul remediu pentru desființarea executării silite iar, pe de altă parte, a precizat că a renunțat la calitatea de asigurat al filialei C.A.A.

Constanța, motiv pentru care consideră că nu se mai impune continuarea judecății cauzei. Cererea a fost comunicată păților adverse. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, formulând în acest sens cerere înregistrată la data de 9 septembrie 2019 (fila nr. x ds recurs). Curtea va lua act de această manifestare de voință a părții în temeiul principiului disponibilității, principiu fundamental al procedurii civile. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurenta - reclamantă și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecata recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecata recursului formulat împotriva Deciziei nr. 1109 din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.