ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5660/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 26.06.2017, reclamanta A., asistent judiciar în cadrul Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu Ministerul Justiției a contestat Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017 solicitând anularea în parte a acestuia, numai în ceea ce privește cuantumul indemnizației brute lunare ce i-a fost stabilită, deoarece există erori cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile Legii cadru nr. 284/2010, respectiv în Anexa nr. VI, Cap .VIII, Secțiunea a 3-a, art. 16.

Prin sentința civilă nr. 3962 din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A anulat în parte Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017, respectiv în ceea ce privește cuantumul indemnizației brute lunare.".

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Ministerul Justiției, în sens contrar celor reținute de instanță, arată că potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, asistenții judiciari au fost excluși de la acordarea sporului pentru vechime în funcție, spor de fidelitate, întrucât reprezintî o categorie de personal distinctă de cea a magistraților, cu un statut diferit care judtifică și o salarizare diferită.

Mandatul asistenților judiciari limitat la 5 ani a exclus acordarea drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul de justiție, cum este sporul/majorarea de fidelitate, indiferent de cuantumul ei. La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcție pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani, faptul că același asistent judiciar obține ulterior un alt mandat de 5 ani nefiind relevant atât timp cât fidelizarea este incompatibilă cu noțiunea de mandat.

Astfel, arată pârâtul, înainte de anul 2010, sporul de fidelitate al asistenților judiciari nu era reglementat, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților1, respectiv Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (Capitolul 4, art. 16 și art. 17) nu prevedeau acordarea sporului de fidelitate.

La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în prezent în vigoare, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcție pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani. în acest context nefiind relevant faptul că același asistent judiciar obține ulterior un alt mandat de 5 ani, deci tot un mandat limitat care exclude fidelizarea în sistem pentru această categorie.

Legea-cadru nr. 284/2010 nu s-a aplicat niciunei categorii de salariați (deci nici asistenților judiciari) în ceea ce privește stabilirea salarizării, aceasta făcându-se prin aplicarea dispozițiilor legale în vigoare în anul 2009, respectiv O.U.G. nr. 27/2006, precum și ale Legii-cadru nr. 330/2009, în temeiul legilor anuale de salarizare.

Așadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și al Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcție, grad și gradație, pe clase de salarizare.

Astfel, în ceea ce privește asistenții judiciari, reîncadrarea s-a realizat avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din Capitolul VIII - "Reglementării specifice personalului din sistemul justiției", din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", la Legea cadru nr. 284/2010.

Conform alin. (1) al acestui articol "(1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare stabilită pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenți unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin OMFP nr. 77/2011: "Persoana care, la 31 decembrie 2010, era încadrată în funcția de asistent judiciar se reîncadrează în aceeași funcție și gradație, stabilindu-se clasa de salarizare în raport de vechimea în funcție prevăzută la art. 16 alin. (1) din cap. VIII al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 și cu vechimea în muncă avute la 31 decembrie 2010 (pentru o vechime în funcție de la 3 la 5 ani și o vechime în muncă de peste 20 de ani, clasa de salarizare este 100). Asistenții judiciari se pot încadra până la clasa maximă de salarizare 100."

Pct. III. A. din Ordinul comun MMFPS și MFP nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede "Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradație superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulțit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază".

Așadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, drepturile salariale corespunzătoare vechimii în muncă sau în funcție au fost stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010 și ale Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, mai sus-invocate.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit O.U.G. nr. 27/2006, asistenții judiciari nu au beneficiat de majorarea indemnizației de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcție, acest drept salarial nu a putut fi acordat, prin ordin al ministrului justiției, nici după data de 1.01.2010, niciunui asistent judiciar.

Intimatul-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prealabil, Înalta Curte arată că, referitor la susținerile recurentei în sensul că problema de drept a intrat în puterea de lucru judecat față de aspectul că prin sentința civilă nr. 1226/16.03.2018 pronunțată de către Curtea de Apel București, au fost anulate ordinele emise de intimatul Ministerul Justiției în anul 2017 pe motivul nerespectării vechimii în funcție, pot fi reținute, eventual, ca practică judiciară în materie.

În ceea ce privește soluția instanței de fond privitoare la anularea în parte a Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017, respectiv în ceea ce privește cuantumul indemnizației brute lunare stabilite pentru reclamantă, Înalta Curte apreciază că aceasta a făcut o analiză corectă a cauzei în raport cu situația de fapt, dar și legislația aplicabilă cauzei.

Înalta curte constată că reclamanta este nemulțumită de cuantumului salariul stabilit, arătând că indemnizațiile primite nu sunt la nivelul maxim aflat în plată și nu includ sporul de fidelitate, respectiv sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul de justiție de la 3 la 5 ani.

Reclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Argeș începând cu data de 20.06.2017.

Prin sentința civilă nr. 3962/26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "A admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A anulat în parte Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017, respectiv în ceea ce privește cuantumul indemnizației brute lunare.".

Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 1626/C/14.06.2017 s-a dispus ca începând cu data de 20.06.2017 reclamanta să fie numită pe o perioadă de 5 ani în funcția de asistent judiciar la Tribunalul Argeș, clasa de salarizare 98 (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 3 și 5 ani și gradație 4), beneficiind de următoarele drepturi:

- o indemnizație de încadrare brută lunară de 9322 RON;

- un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1398 RON;

- un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității de 1308 RON.

Din continutul ordinului, rezultă că pârâtul i-a stabilit reclamantei indemnizația de încadrare în raport de o vechime în funcție de numai 0-3 ani, deși în cuprinsul ordinul i-a fost recunoscută o vechime între 3 și 5 ani.

Înalta Curte nu poate reține argumentele recurentului pârât în sensul că reclamantei nu i se poate recunoaște o vechime de 3 -5 ani întrucât mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenții judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul de justiție.

În acest sens, Înalta Curte arată că din punct de vedere cronologic legislația în privința salarizării personalului din sistemul justiției a parcurs următoarele etape:

a) Salarizarea personalului din sistemul bugetar a fost realizată prin Legea 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea 153/2017) act normativ care nu s-a aplicat însă integral până la data abrogării sale.

b) Prin Legea 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 06.04.2015 și care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015 a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014 stabilindu-se: "Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:

Reiese astfel că prin acest act normativ s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași autorități sau instituții.

c) În Monitorul Oficial nr. 884 din 25 noiembrie 2015 a fost publicată Legea 293/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 prin care s-a stabilit:

(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție",……, se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (2), cuantumul sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1) se majorează cu același procent de 10%, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Așadar, prin acest act normativ a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizațiilor inclusiv pentru Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție",

d) Prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța nr. de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 923 din 11 decembrie 2015, s-a stabilit:, În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.’’

e) La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare Ordonanța de urgență nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Prin acest nou act normativ a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 fiind introdus art. 31 prin care se prevede; "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.’’

Având în vedere diferențele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar, pentru persoane care își desfășurau activitatea în aceleași condiții, prin acest act normativ s-a stabilit obligația egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

f) La data de 31.08.2016 a fost adoptată Ordonanță de urgență nr. 43/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016 prin care se modifică Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015 astfel:

La articolul 3^1, după alin. (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1^1) - (1^4), cu următorul cuprins:

"(1^1) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Așadar, prin acest act normativ a fost modificat principiul egalizării indemnizațiilor în raport de nivelul maxim existent stipulându-se că acest nivel se va stabili fără a se ține seama de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.

g) Prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016 Curtea Constituțională a României, sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 57/2015 a pronunțat următoarea soluție:

1

alin. (1^4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

1

alin. (1^1) și (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În considerentele aceste decizii Curtea Constituțională a României, în motivarea deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate a reținut următoarele: "Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Așadar, dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalități în ceea ce privește calculul indemnizației/salariului de bază al magistraților, respectiv personalului asimilat, cu același grad, gradație, condiții de vechime și de studii, și, prin urmare, contravin art. 16 din Constituție.

Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.’’

h) În Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 9 noiembrie 2016 a fost publicată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23 din 26 septembrie 2016 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a stabilit: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

În aplicarea acestui mecanism al egalizării reclamanta a invocat situația altor asistenți judiciari în privința cărora drepturile salariale au fost stabilite la un nivel superior ca urmare a unor hotărâri judecătorești definitive.

Astfel a făcut referire la existența sentinței civile nr. 797/23.05.2018 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia nr. 34/17.01.2019 a a Curții de Apel Ploiești, hotărâre prin care altor persoane care ocupă aceleași funcții le-a fost recunoscută în integralitate vechimea în funcție.

În consecință, în raport de prevederile legale redate anterior, Înalta Curte constată că reclamanta este îndreptățită la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare în integralitate a vechimii în funcția de asistent judiciar.

Așadar, concluzia instanței de fond nu contrazice nici aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, nici a actelor normative anterior antamate, ci vine să sublinieze principiul egalității în fața legii a tuturor categoriilor de salariați, inclusiv a asistenților judiciari, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătorești obținute anterior și incluse în baza de salarizare.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariați și angajatori care au calitatea de instituții publice, plecând de la premisele egalității, nediscriminării și transparenței în acordarea remunerației celor care lucrează în condiții similare având aceeași funcție/grad/treaptă și gradație.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3962 din data de 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.