ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2020

Ședința publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 15.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Contencios Adminisrativ și Fiscal cauza având ca obiect contestația formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare din 10.04.2016, înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x și cererea de suspendare a executării acestuia, urmare sentinței civile nr. 964/CA/12.06.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și s-a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel Brașov a competenței de soluționare a cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta ANI.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 112/2017 din 03 iulie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării contestației Raportului de evaluare, invocată din oficiu de instanță, și, în consecință a respins, ca tardiv formulată, contestația reclamantului A. împotriva Raportului de evaluare din 10.04.2016, înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x/10.04.2017.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 112/2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25.07.2017 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre legală soluționare primei instanțe.

Susține în esență recurentul - reclamant că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 28 din Legea nr. 554/2004 și art. 248 C. proc. civ., având în vedere că, în realitate a primit Raportul de evaluare la data de 02.05.2017 iar contestația a fost depusă la poștă în data de 17.05.2017, adică în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat nulitatea recursului, pe considerentul că recurentul - reclamant doar menționează generic textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a formula însă veritabile critici de nelegalitate împotriva sentinței recurate.

Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond, ca legală, cu consecința menținerii raportului de evaluare, ca legal întocmit.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 04 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - reclamant, pe fondul recursului, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, tardivitatea recursului fiind invocată de reprezentantul intimatei - pârâte.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

În ce privește calculul termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., vor fi aplicate dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 112/2017 din 03 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant A. în data de 07 iulie 2017, conform Dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 24 iulie 2017, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă prin poștă, la data de 25 iulie 2017, conform ștampilei aplicată de serviciul poștal Rupea pe plicul de expediere aflat la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la instanță în ziua următoare, respectiv în data de 26 iulie 2017, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs, atașată la dosar, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., calea de atac fiind promovată la momentul la care hotărârea a devenit definitivă, prin nerecurare în termenul legal.

Prin urmare, se constată că recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 25.07.2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 24.07.2017.

Totodată, are în vedere dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Deopotrivă, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată, așadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A., ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul promovat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 112/2017 din 3 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.