ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2020

Ședința publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2017, la data de 23.02.2017, reclamanta A. ai Orașului Ineu, a chemat în judecată pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la transmiterea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu Ie recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă Ia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în vederea notificării Comisiei Europene; obligarea pârâtei, după avizarea de către Comisia Europeana, la aprobarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă; obligarea pârâtei la plata către A. ai Orașului Ineu de despăgubiri în valoare de 56.827.08 RON, suma reprezentând plățile făcute de reclamantă în baza contractelor de prestări servicii către ocoalele silvice, servicii constând în paza și administrarea pădurii cu statut de rezervație în suprafața de 114 hectare; obligarea pârâtei la plata către A. ai Orașului Ineu de despăgubiri în valoare de 1.034.379 RON, suma reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a recoltat de pe suprafața de 114 ha teren forestier pe perioada 2011-2017; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la transmiterea către Comisia Europeana spre avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, precum și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data primirii Deciziei Comisiei Europene de avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă și până la aprobarea acestui proiect de Hotărâre de către pârât.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 167 pronunțată în data de 30.05.2017, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând acțiunea formulată de reclamanta A. ai Orașului Ineu, în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. ai Orașului Ineu a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ.

Încadrând generic recursul în dispozițiile art. 488 și următoarele din C. proc. civ., recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut în esență recurentul-reclamant că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, raportat la faptul că instanța de fond a admis cu cu usurinta apărările pârâtei, fără să motiveze hotărârea, dând senzația că lasă în seama instanței de recurs judecarea prezentei cauze.

Intimata-pârâtă prin intampinarea depusa a invocat in sustinerea exceptiei lipsei de calitate procesuală pasivă, temeiuri de drept care nu au legătura cu aceasta exceptie.

Solicită astfel a se observa de către instanța de control judiciar că hotărârea atacata este pronunțată fără a fi motivată, motivarea reprezentând un element esențial al hotararii judecătoresti, o puternică garanție a impartialitătii judecătorului și a calitătii actului de justitie, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanta superioara a atribuțiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie.

Susține recurentul că, atâta timp cât în considerente instanta nu evoca normele substantiale si procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală.

Consideră astfel că hotărârea instanței de fond este arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar.

In concluzie, recurentul menționează că i-a fost încalcat dreptul la un proces echitabil, vătămat fiind procesual, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea art. 498 alin. (2) C. proc. civ., respectiv casarea în totalitate a sentinței atacate si trimiterea spre rejudecare la instanta de fond a cererii sale, pentru a asigura partilor accesul la gradul dublu de jurisdictie, ca garantie a legalitatii si temeiniciei hotarârii judecătoresti ce va fi dată în prezenta cauză.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepții de ordine publică, a solicitat respingerea recursului formulat în cauză, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - pârât, în cadrul căruia susține că apărarea acestuia, în sensul că doar Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ar avea calitate procesual pasivă, ca inițiator al proiectului de hotărâre de guvern, este nefondată cât timp la nivelul anului 2012 trebuia emisă doar hotărârea de guvern privind normele metodologice.

Susține recurentul că Ministerele sunt organe de specialitate ale Administrației Publice Centrale în subordinea Primului Ministru, acționând în calitate de reprezentant al puterii statale, actele acestora sunt considerate ale Statului Român, care garantează pentru corecta aplicare a hotărârilor emise în numele său, iar în litigiile ce au ca obiect drepturi patrimoniale, statul este reprezentat în instanță prin Ministerul Finanțelor, astfel că obligația de plată a creanței pe care o are împotriva Statului Român nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acțiunile întreprinse în mod concordant de către ministere și Guvernul României.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Împreună cu Răspunsul la întâmpinare transmis prin poștă de către recurentul - reclamant la data de 28.11.2017, la data de 04.12.2017 a fost înregistrată și Precizarea formulată de aceeași parte, în cadrul căreia menționează că înțelege să renunțe la judecarea capetelor de cerere 1,2,5 și 6, ca rămase fără obiect, având în vedere că, la data de 06 iulie 2017 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 526 Hotărârea Guvernului nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

În cadrul dezbaterilor orale din ședința publică de la acest termen de judecată, reprezentantul intimatului - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei de interes a recursului cu privire la capetele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă de către recurentul - reclamant, prin Precizarea depusă la dosar în această etapă procesuală.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. ai Orașului Ineu este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului, invocată verbal în ședința publică de față, de către reprezentantul intimatului - pârât, cu privire la capetele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă de către recurentul - reclamant, prin Precizarea depusă la dosar în această etapă procesuală, Înalta Curte o califica drept o apărare pe fondul litigiului, având în vedere soluția dată de instanța de fond prin hotărârea pronunțată, stadiul dosarului, aflat în calea de atac a recursului și scopul acestei căi de atac, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora " recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, precum și dispozițiile art. 494 C. proc. civ., ce prevăd următoarele: art. 478 alin. (3) C. proc. civ. " În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi", respectiv art. 494 C. proc. civ. ce reglementează judecata recursului, ce prevăd următoarele:" Dispoziile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

În condițiile în care, în prima etapă procesuală instanța de fond nu a ajuns la analiza pe fond a litigiului, soluționând cauza pe cale de excepție, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar în calea de atac a recursului se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte reține că cererea precizatoare formulată de recurenta - reclamantă în această etapă procesuală, respectiv "excepția lipsei de interes a recursului cu privire la capetele 3 și 4, din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă în această etapă procesuală", invocată de intimatul - pârât în cadrul dezbaterilor orale din ședința publică de față, s-ar putea analiza doar în ipoteza unei eventuale admiteri a recursului ce face obiectul prezentei judecăți, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății pe fondul litigiului.

Trecând la analizarea pe fond a recursului, reține Înalta Curte că, deși recurentul - reclamant a invocat doar generic dispozițiile art. 488 și următoarele din C. proc. civ., fără a încadra expres criticile sale în unul sau mai multe din cazurile de casare strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în baza rolului activ conferit de dispozițiile art. 22 C. proc. civ., raportat la criticile dezvoltate în cadrul cererii de recurs, instanța de control judiciar constată că, în esență, s-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul criticând atât modalitatea în care judecătorul fondului a motivat hotărârea și a expus motivele pe care și-a întemeiat soluția, susținând astfel că hotărârea este nemotivată cât și soluția dată de acesta cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că acțiunea reclamantei a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, acțiunea promovată de recurenta - reclamantă a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile reclamantului, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Astfel cum rezultă și din considerentele sentinței civile recurate, instanța de fond a procedat în conformitate cu normele legale mai sus menționate, soluționând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive, în sensul admiterea acesteia.

Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei).

Instanța de control judiciar nu-și poate însuși critica recurentului, în sensul că "hotărârea este pronunțată fără a fi motivată", din considerentele acesteia rezultând cu ușurință argumentele avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, argumente ce se raportează în mod corect atât la obiectul cererii de chemare în judecată cât și la normele legale incidente în litigiul dedus judecății.

În prezenta cauză, în condițiile în care instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., a analizat și s-a pronunțat " mai întâi", doar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, adică înainte de a cerceta fondul litigiului, este de la sine înțeles că și considerentele instanței nu pot avea aceeași amploare și consistență ca atunci când instanța s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei, situație ce impunea soluționarea tuturor capetelor de cerere.

Prin urmare, se constată că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de aceasta

Față de aceste considerente Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, sentința ce formează obiectul recursului fiind redactată cu respectarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ. - judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când "aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte reține că aceste dispoziții au în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale.

Analizând obiectul litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că recurentul reclamant A. ai Orașului Ineu a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, doar în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice să dispună obligarea acestui pârât la următoarele:

- la transmiterea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu Ie recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă Ia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în vederea notificării Comisiei Europene;

- la aprobarea, după avizarea de către Comisia Europeana, a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;

- la plata către A. ai Orașului Ineu de despăgubiri în valoare de 56.827.08 RON, suma reprezentând plățile făcute de reclamantă în baza contractelor de prestări servicii către ocoalele silvice, servicii constând în paza și administrarea pădurii cu statut de rezervație în suprafața de 114 hectare;

- la plata de despăgubiri către A. ai Orașului Ineu, în valoare de 1.034.379 RON, suma reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a recoltat de pe suprafața de 114 ha teren forestier pe perioada 2011-2017;

- la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la transmiterea către Comisia Europeana spre avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, precum și

- la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data primirii Deciziei Comisiei Europene de avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare și control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă și până la aprobarea acestui proiect de Hotărâre de către pârât.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și pe dispozițiile Codului Silvic instituit de Legea nr. 46/2008.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, singura autoritate chemată în proces ca pârât, respectiv Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că această autoritate nu poate emite nici un document sau să satisfacă anumite pretenții ale reclamanului care să aibă legătură cu cauza pendinte și nici nu poate îndeplini vreun alt act care să împiedice nașterea calității procesuale pasive a pârâtei în cauză, astfel încât între părți nu a luat naștere până în acest moment vreun raport juridic în condițiile stipulate de dispozițiile art. 36 teza I din C. proc. civ.

Totodată, pârâtul a apreciat că introducerea în cauză și a Guvernului României, a Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale și eventual a Ministerul Mediului și Pădurilor în calitate de "pârât/pârâți", ar putea acoperi acest viciu procedural.

Instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., având de soluționat "mai întâi" excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a admis-o, reținând în esență că, raportat la cererea de chemare în judecată și la dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare și art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009, această autoritate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind autoritatea desemnată să emită proiectul de Hotărâre a Guvernului și nici autoritatea desemnată legal să deconteze sumele solicitate.

Pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Această soluție este însușită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă o corectă raportare a situației de fapt la cadrul normativ incident în perioada de referință.

Analizând hotărârea atacată din această perspectivă, având în vedere deopotrivă și criticile formulate de recurentul - reclamant pe acest aspect, Înalta Curte reține că menționarea noțiunii de " stat" în cuprinsul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 -Codul Silvic, nu conferă calitate procesuală pasivă în cauză pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 99 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ce prevăd că " Normele metodologice de acordare, utilizare și control a sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură".

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului în mod corect a reținut că acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensațiilor solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată este condiționată, alături de îndeplinirea condiției de emitere a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 (condiție îndeplinită) și de adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor (condiție ce nu a fost îndeplinită) și că ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea si publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menționat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166. O.G. nr. 14/2010 modificată și completată prin Legea nr. 74/2010, la art. 4 punctul 11 prevâzându-se faptul că Guvernul este abilitat să acorde forme de ajutor de stat permise conform art. 1 și în sectorul forestier.

Conform art. 9 alin. (2) din noul C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Acest articol reglementează principiul disponibilității părților în procesul civil, una dintre componentele acestui principiu fiind dreptul de a determina cadrul procesual, atât din punct de vedere al obiectului, cauzei și părților, cât și din perspectiva apărărilor formulate în proces.

În conformitate cu acest principiu, reclamantul, prin Răspunsul la întâmpinarea depusă de autoritatea pârâtă la cererea de chemare în judecată formulată, nu a precizat un alt cadrul procesual, ci s-a limitat a combate excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârât, invocând dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 3 pct. 37 din H.G. nr. 447/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor.

Înalta Curte constată însă că aceste dispoziții nu fac dovada identității între pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și " persoana" care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, din conținutul acestora nerezultând că Ministerul Finanțelor este autoritatea desemnată de legiuitor la " transmiterea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu Ie recoltează, respectiv la aprobarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, astfel cum solicită recurentul - reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond, a reținut că autoritatea chemată în proces de reclamant, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, nefiind autoritatea desemnată să emită proiectul de Hotărâre a Guvernului și nici autoritatea desemnată legal să deconteze sumele solicitate, respingând, ca atare, acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul declarat de reclamantul A. ai Orașului Ineu, ca nefondat, menținând sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. ai Orașului Ineu împotriva sentinței civile nr. 167 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.