ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5097/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.11.2019, reclamanta A. S.A. B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova Administrația Județeană a Finanțelor Dolj a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.09.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/02.09.2019, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina Societății, respectiv: impozit pe profit stabilit suplimentar la plată în cuantum de 1.806.757 RON; taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar la plată în cuantum de 2.957.453 RON; obligarea pârâtei, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 1024 din 20 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității.

S-a respins acțiunea formulată de pe reclamantul A. S.A. B. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova Administrația Județeană a Finanțelor Dolj, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1024 din 20 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a deciziei de impunere Deciziei de impunere nr. x/02.09.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/02.09.2019, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina Societății.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Dolj a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Sub aspectul situației de fapt se reține că reclamanta A. S.A. B. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.09.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/02.09.2019, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina Societății, respectiv, impozit pe profit stabilit suplimentar la plată în cuantum de 1.806.757 RON, taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar la plată în cuantum de 2.957.453 RON.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 149/26.08.2020 (ulterioară sesizării instanței de recurs) pronunțată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, s-a dispus desființarea Deciziei de impunere nr. x/02.09.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/02.09.2019 în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina Societății, respectiv: impozit pe profit stabilit suplimentar la plată în cuantum de 1.806.757 RON; taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar la plată în cuantum de 2.957.453 RON și refacerea inspecției fiscale.

Conform dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de subiect/părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Înalta Curte reține că, în speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.09.2019, iar având în vedere că organul de soluționare a contestației, în procedura prevăzută de art. 279 din Codul de procedură fiscală, a dispus desființarea actelor fiscale a căror suspendare se solicită, Înalta Curte constată că suspendarea executării a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În concluzie, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul urmează să fie admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și respingerea, ca rămasă fără obiect, a cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. B. împotriva sentinței civile nr. 1024 din 20 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2020.