ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5093/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 22.02.2017, reclamantul A. în calitate de mandatar al fostei PFA B., a chemat în judecată pe pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale- CFIR8-București-Ilfov solicitând anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si stabilirea creanțelor bugetare nr. x/22.08.2016 și a deciziei de soluționare a contestației.

Prin sentința civilă nr. 4009 din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a luat act de renunțarea pârâtului la excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., reprezentant al fostei PFA "C.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - CFIR8 - București - Ilfov.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- au fost incălcate prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute în obținerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura si gravitatea neregulilor constatate, precum si de amplasarea si implicațiile financiare ale acesteia;

- reclamantul a fost de buna credința în derularea contractului de finanțare nr. x/28.12.2010, iar hotărârea instanței de fond este data în contradicție cu prevederile art. 6 alin. (4) si (5) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd, având în vedere principiul proporționalitatii, că autoritățile cu competente în gestionarea fondurilor europene, au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursare, în funcție de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor,

- instanța de fond a ținut seama numai de prevederile contractului de finanțare si a actelor adiționale la acesta, ignorând că în perioada contractata, pentru a putea sa-si desfășoare activitatea cu creditul acordat, reclamanta a achiziționat un tractor pentru care a plătit suma de 15.500 Euro, utilaj care a fost găsit de echipa de control din cadrul intimatei - parate;

- s-a solicitat să se constate că adevărata cauza a radierii PFA "C.", a constituit-o faptul ca la începutul derulării acestui contract de finanțare, deținea în arenda de la proprietari, circa 50,50 ha teren agricol iar pana în luna martie 2016 a rămas cu 13,7 ha, datorita pătrunderii pe piața din România a numeroaselor firme străine care au cumpărat pământul de la proprietari la preturi mult mai mari decât cele oferite de către agricultorii romani;

- lucrătorii Finanțelor Publice Fetești i-au cerut radierea PFA - ului, întrucât nu mai avea activitate si menținerea ei în ființă, genera taxe, impozite, penalități la bugetul considerat al statului;

- s-a arătat că deși contractul de finanțare nr. x/28.10.2010, are un număr de 8 (opt) articole, în hotărârea recurata, la pag. 12, se face referire la art. 11 alin. (2) si (3) din contract.

A considerat reclamanta că hotărârea instanței de fond este nelegala si netemeinica, pe motiv ca nu cenzurează procesul-verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.08.2016, încheiat de intimata - parata în raport de prevederile legale invocate în cuprinsul motivelor de recurs.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - CFIR8 - București-Ilfov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, însă raportat la prevederile 11 alin. (3) din Anexa I la Contractul de finanțare privind încetarea valabilității contractului.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 octombrie 21, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.08.2016 încheiat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, s-a constatat nemenținerea eligibilității proiectului x/28.12.2010 "Înființarea fermei agricole în comuna Movila jud. Ialomița aparținând reclamantului C. - persoană fizică ca urmare a încetării activității specifice prevăzută în contract și în cererea de finanțare, beneficiarul fiind radiat la data de 10.03.2016 de la Registrul Comerțului.

S-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în valoare de 50.835 RON reprezentând 11.999,85 euro.

Prin Decizia nr. 27104/06.10.2016 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a respins contestația formulată de reclamantul PFA C., menținându-se debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.08.2016 în sumă de 50.835 RON la care se adaugă accesoriile, și încetarea contractului de finanțare.

A reținut prima instanță că din Raportul Oficiului Național al Registrului Comerțului din data de 19.05.2016 a rezultat că reclamantul - C. Persoană Fizică Autorizată, care a avut calitatea de beneficiar al finanțării unui proiect derulat prin Program FEADR - Măsura 112, a fost radiat din Registrul Comerțului la data de 10.03.2016.

Prin adresa nr. x/24.05.2016 din 24.05.2016 Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița a arătat faptul că radierea a fost efectuată la solicitarea beneficiarului (reclamantul din prezenta cauză) astfel cum rezultă din cererea nr. x/09.03.2016, rezoluția nr. 1280/10.03.2016 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița, certificatul de radiere din 16.03.2016 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița.

Recurentul - reclamant a criticat hotărârea atacată pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) și (5) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește obligația aplicării principiului proporționalității și a reducerii procentuale a corecției.

Potrivit art. 1 din contractul de finanțare:

"1(2) Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare - selectare, devine obligatorie pentru beneficiar.

1(3) Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să desfășoare proiectul pe propria răspundere".

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, întrucât intimata reclamantă a săvârșit neregula reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În acest sens se are în vedere împrejurarea că, în urma verificărilor efectuate, recurenta pârâtă a constatat că în perioada de valabilitate a contractului de finanțare, beneficiarul nu a respectat condițiile asumate privind acordarea ajutorului financiar nerambursabil, nu a îndeplinit condițiile de implementare în ceea ce privește viabilitatea economică și asigurarea profitului financiar, deși recurentul - reclamant a asigurat autoritatea contractantă, prin Cererea de finanțare și prin Contractul cadru, că această investiție este viabilă în condițiile impuse de Programul FEADR.

Beneficiarul avea obliația ca pe perioada de valabilitate a contractului de finanțare (3 ani de la ultima plată) să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri și să nu înceteze activitatea agricolă.

Or, nu se poate considera că au fost respectate aceste prevederi contractuale, din moment ce proiectul nu a fost implementat în condițiile în care a survenit radierea PFA.

În mod corect recurenta pârâtă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 (3) din Contractul cadru care stabilesc că "în cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract, Autoritatea Contractantă poate înceta executarea contractului, fără ca în prealabil să-l pună în întârziere și fără nici o altă formalitate prealabilă. În acest caz, beneficiarul nu este exonerat de plata integrală a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă până la data notificării de reziliere. În acest caz, Autoritatea Contractantă va aplica Beneficiarului dobânzi și penalitați în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare. Mai mult, Autoritatea Contractantă poate aplica posibile sancțiuni în situația neconformării cu obligațiile menționate mai sus."

Este adevărat că art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 stabilește că orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității.

Potrivit acestui principiu, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

În speță, însă este vorba despre o neregulă care afectează întregul contract de finanțare, astfel că se justifică restituirea integrală a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă, prin prisma prevederilor contractuale sus menționate, respectiv a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Anexa I la contract -"Prevederi Generale", neputându-se reține încălcarea principiului proporționalității, cum în mod greșit susține recurenta.

Reține Înalta Curte că radierea societății este o dovadă a lipsei de viabilitate economico-financiară a activității agricole pentru funcționarea căreia a fost acordată finanțarea nerambursabilă, neprezentând relevanță motivele pentru care recurenta - reclamantă și-a redus suprafața arendată.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. reprezentant al PFA C. împotriva sentinței civile nr. 4009 din 30 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2020.