ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 23 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 50 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii împotriva dispozițiilor de clasare în favoarea Curții de Apel București.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2021, la data de 11.05.2021, petenții A. și B. au solicitat judecătorului de cameră preliminară ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea plângerii, desființarea ordonanței de clasare 26.06.2020, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, modificată prin ordonanța procurorului ierarhic superior nr. 70/II-2/14.04.2021.

În motivarea cererii, petenții au criticat, în esență, caracterul efectiv al anchetei desfășurate, care nu a fost aptă a duce la descoperirea și probarea în mod corespunzător a faptelor sesizate, pentru a fi dispusă o soluție legală și temeinică.

La termenul din 27.05.2022, petenții și-au precizat cererea, în sensul că înțeleg a ataca toate dispozițiile de clasare din ordonanță, motiv pentru care tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală a reținut că potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În speță, prin ordonanța nr. 2122/D/P/2021, din data de 26.06.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus:

- clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii, în formă tentată, prevăzută de art. 412 alin. (2) din C. pen., a infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 alin. (2) din C. pen.

- clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii de către suspecții maior C. (CNP x), comisar șef de politie D. (CNP x), colonel E. (CNP x) și colonel F. (CNP x) a infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., participație improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raporatat la art. 321 alin. (1) din C. pen., participație improprie la uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 323 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și complicitate la participație improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la stările de fapt reținute în cuprinsul ordonanței de continuare a urmăririi penale nr. 18/D/2018 din 20.09.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare (analiză efectuată la pag. 117-124);

- clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. și participație improprie la uz de fals, prevăzută art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 323 din C. pen., raportat la stările de fapt reținute în cuprinsul ordonanței nr. 18/D/2018, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, prin care la data de 12.09.2018 a dispus extinderea urmăririi penale (analiză efectuată la pag. 113-117);

- clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., respectiv complicitate la participație improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la stările de fapt pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale la data de 23.04.2019, prin ordonanța nr. 18/D/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare (analiză efectuată la pag. 124-126);

- clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., raportat la stările de fapt reținute în cuprinsul ordonanțelor nr. 18/P/2018 din 27.08.2018 și 11.09.2018 ale Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale (analiză efectuată la pag. 228-232);

- restituirea către G. a terminalului mobil marca x, seria x nr. x, respectiv către D., a terminalului mobil marca x, seria x nr. x;

- declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 296, art. 297 și art. 298 din C. pen., constând în aceea că "în data de 10.08.2018, începând cu ora 18:00, cu ocazia mitingului organizat în zona Piața Victoriei din municipiul București, au avut loc incidente violente în care au fost implicate forțele de ordine din cadrul Jandarmeriei Române, în urma cărora a rezultat rânirea mai multor persoane", în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competența de judecare în primă instanța a infracțiunilor prevăzute de art. 394-397, 399-412 și 438-445 din C. pen. aparține curților de apel.

Astfel, având în vedere că ordonanța de clasare atacată privește și infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 alin. (2) din C. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în baza art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., competența de soluționare a plângerii aparține Curții de Apel București.

Prin sentința penală nr. 159/F din 20 octombrie 2022, pronunțată în același dosar, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerilor formulate de petenții A. și B. în favoarea Tribunalului București.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a apreciat însă că raționamentul judecătorului de la tribunal este eronat, întrucât pornește de la o premisă greșită, în condițiile în care soluția de clasare cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 412 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 397 alin. (2) din C. pen. nu face obiectul cauzei, judecătorul fiind învestit prin plângere să soluționeze cauza doar în raport de intimații F., E. și C. și D. și de pretinsele infracțiuni săvârșite de aceștia.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a observat că petenții A. și B. au formulat plângere cu privire la soluția de clasare a cauzei sub aspectul săvârșirii de către suspecții maior C., comisar șef de politie D., colonel E. și colonel F. a infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., participație improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., participație improprie la uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 323 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și complicitate la participație improprie la purtare abuzivă, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 296 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la stările de fapt reținute în cuprinsul ordonanței de continuare a urmăririi penale nr. 18/D/2018 din 20.09.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Soluția menționată a fost adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin ordonanța nr. 2122/D/P/2019 din 26.06.2020, act ce prezintă însă un caracter complex, vizând mai multe fapte și persoane.

După cum a precizat și oral în ședința din camera de consiliu avocatul ales al petenților, plângerea formulată de către aceștia vizează strict infracțiuni pretins comise de către intimații F., E., C. și D., respectiv infracțiunile menționate mai sus. Împrejurarea că petenții, în motivarea plângerilor adresate judecătorului, a arătat că una dintre critici se raportează la pretinsa implicare în comiterea infracțiunilor și a altor persoane, față de care nu s-a adoptat o soluție de clasare, constituie aspecte de fond, ce nu au relevanță sub aspectul stabilirii competenței materiale de judecare a cauzei.

Mai mult, soluția de clasare cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 412 alin. (2) din C. pen. rap.la art. 397 alin. (2) din C. pen. (tentativă la acțiuni împotriva ordinii constituționale) a fost dispusă de procuror in rem, fiind analizată posibila comitere a infracțiunii de către participanții la mitingul de la data de 10.08.2018 din Piața Victoriei, București (între aceștia fiind și petenții), iar nu de către reprezentanții forțelor de ordine (respectiv, intimații din prezenta cauză).

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București pentru următoarele considerente:

În cauza de față petenții A. și B. au formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 26.06.2020, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, modificată prin ordonanța procurorului ierarhic superior nr. 70/II-2/14.04.2021.

Prealabil, se constată că prin încheierea nr. 444 din 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, având ca obiect conflictul de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a II-a Penală și Tribunalul București, în cauza privind pe petentul H., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a tranșat definitiv faptul că, atâta vreme cât soluția cu privire la infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. în forma prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen. (care atrage competența Curții de apel în ceea ce privește soluționarea plângerii referitoare la această faptă penală) nu a rămas definitivă pentru motivul că s-a admis o plângere împotriva aceleiași ordonanțe formulată de un alt petent din cauză. În considerentele acelei hotărâri s-a reținut că încheierea de cameră de consiliu din data de 16.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală a rămas definitivă numai în privința petentului I. care a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 2122/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Cu toate acestea, s-a apreciat că o hotărâre pronunțată de o instanță în cadrul procedurii reglementate de art. 340 C. proc. pen. nu este o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, astfel că nu se bucură de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, un alt petent ar avea dreptul de a formula plângere, conform art. 340 C. proc. pen., urmând ca judecătorul de cameră preliminară să o evalueze în funcție de particularitățile cauzei și susținerile fiecărei persoane în parte.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează, printre altele, conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună celor aflate în conflict.

În condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară tuturor celorlalte instanțe judecătorești din România, hotărârea acesteia prin care trimite o cauză spre competentă soluționare la o altă instanță reprezintă atât declinator de competență, cât și regulator de competență. Prin urmare, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite cauza spre soluționare, care nu are dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, cu excepția cazului în care din cercetarea judecătorească rezultă elemente noi care atrag competența altei instanțe, situație care, însă, nu se regăsește în speță.

Totodată, se observă că reglementând autoritatea de lucru judecat, dispozițiile art. 430 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din același Cod, stipulează în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaște autoritatea de lucru, alături de dispozitiv, și considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând a fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluție în prezenta cauză, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția în prima cauză prin încheierea nr. 444 din 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Or, dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. (aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ.), prevăd că hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

În plus, se observă că petenții, în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, au precizat faptul că înțeleg să atace ordonanța cu privire la toate infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea, acest lucru însemnând inclusiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. în forma prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen., care atrage competența judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, precizare, care, de altfel, nu a fost retractată la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020.

Așadar, neapărând elemente noi care să atragă o modificare a competenței, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenții A. și B. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenții A. și B. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.