ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2020
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei deduse judecății
Prin decizia nr. 2770 din 3 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1998 din 14 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Cererea de revizuire exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuentele A., B. și C., întemeiată pe dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., solicitând redeschiderea dosarului nr. x/2015, solicitând totodată desființarea deciziei nr. 2770 din 3 octombrie 2017, motivând că decizia atacată este netemeinică și nelegală.
De asemenea, contestatoarele au arătat că, în calitate de procurator, reformator, în conformitate cu art. 221 și art. 222 C. proc. civ..penală, formulează plângere penală, pentru înșelăciune, distrugerea probelor proprietății familiei x, prin abuz, fals, înșelăciune continuată pentru interes personal, favorizând infractorul.
II. Soluția instanței asupra cererii de revizuire
Argumente de fapt și de drept relevante
Examinând cu prioritate inadmisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat irevocabil pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, sau dacă partea care a jurat a fost condamnată irevocabil pentru fals;
dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat;
dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate;
dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa."
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, apreciază că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 C. proc. civ.
Legea prevede, așadar, cu caracter limitativ, două categorii de hotărâri judecătorești care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În cauză, decizia civilă nr. 2770 din 3 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., în condițiile în care este pronunțată în calea extraordinară de atac a unei revizuiri, respinsă ca inadmisibilă.
Temeiul legal al soluției adoptate în soluționarea cererii de revizuire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 326 alin. (1) și alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge revizuirea formulată de A., B. și C. împotriva deciziei nr. 2770 din 3 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.