ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4427/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23.04.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: a) anularea în parte a Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul datei aplicării dispozițiilor Ordinului în sensul că drepturile bănești aferente să fie acordate începând cu data de 09.04.2015; b) obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și a ratei inflației aferente sumelor datorate conform celor de mai sus; c) obligarea pârâtului să dispună eliberarea unei adeverințe în sensul celor solicitate în vederea actualizării pensiei de serviciu de către Casa Județeană de Pensii Brașov.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 100 din 28 iunie 2018 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -prin Procurorul General și în consecință: a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul susmenționat având ca obiect "anularea în parte a Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de pârât"(petitul 1), a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -prin Procurorul General - și în consecință: a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul susmenționat, având ca obiect "obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și a ratei inflației aferente sumelor datorate"și "obligarea pârâtului să dispună eliberarea unei adeverințe..în vederea actualizării pensiei de serviciu de către Casa Județeană de Pensii Brașov"- (petitele 2 și 3), ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, hotărârii și, pe cale de consecință, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Brașov în vederea soluționării pe fond a cauzei.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamantul-recurent a susținut în esență următoarele:

Instanța de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - atunci când a procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată raportat la conținutul excepției de inadmisibilitate invocată de pârât prin întâmpinare.

Instanța avea obligația de apune în discuția părților această chestiune, în virtutea respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Or, recurentul nu a formulat o apărare raportat la excepția inadmisibilității cererrii de chemare în judecată pentru necontestarea în termenul legal a Ordinului nr. 332/2017.

În continuare recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. Ordinul nr. 332/2017 are caracterul unui act administrativ normativ, acesta putând fi atacat oricând conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului, instanța de fond în mod eronat a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât era pensionat deja la data emiterii Ordinului nr. 332/2017, iar acesta se adresează și vizează în principal magistrații în funcție.

Consideră recurentul că tot în mod eronat, instanța de fond a reținut și că data comunicării Ordinului nr. 332/2017 este tocmai data de emitere a deciziei nr. 290940/2017, privind actualizarea pensiei de serviciu, respectiv 21.07.2018.

În ceea ce privește soluția instanței referitoare la exepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pentru petitul privind emiterea unei adeverințe pentru actualizarea pensiei de serviciu, aceasta este vădit nelegală, întrucât pârâtul are calitate procesuală pasivă raportat la faptul că ultima unitate angajatoare este subordonată ierarhic Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâtul având competența de a dispune ca ultima unitate angajatoare să realizeze operațiunea administrativă de eliberare a adeverinței necesare în vederea actualizării pensiei de serviciu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, acest motiv de nelegalitate este incident "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Or, reclamantul nu a invocat o neregularitate procedurală în sensul acestor dispoziții.

Conform prevederilor cuprinse în art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză (…) în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Astfel, comite exces de putere instanța când nu se pronunță asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Așadar, procesul civil implică nu numai drepturi procedural în beneficiul părților, ci și obligații procedural în sarcina acestora, obligația exercitării cu bună-credință a drepturilor procedurale și în vederea scopului în vederea căruia au fost recunoscute fiind reglementată de art. 12 din C. proc. civ.

Așa fiind, nu se poate reține că prima instanță a încălcat principiul garantării dreptului la apărare și a contradictorialității prin nepunerea în discuția părților a excepției inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a avut cunoștință de conținutul excepției invocate, formulând apărări în raport de această excepție prin Răspunsul la întâmpinare depus la dosarul de fond al cauzei.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află cererea formulată de reclamant de judecare a cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Așadar, cererea care privește judecarea cauzei în lipsă se referă la întreg procesul, iar nu la un anumit termen de judecată sau cu privire la o anumită cerere, art. 411 C. proc. civ. neavând interpretarea dată de recurent, potrivit art. 223 alin. (1) din același Cod lipsa părții legal citate neputând împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

Așa fiind, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurent cu privire la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut în mod corect că, în temeiul art. 30 din Legea nr. 284/2010 și art. 7 din Legea nr. 284/2010, recurentul - reclamant avea obligația de a se adresa mai întâi ordonatorului de credite cu o plângere prealabilă. În cauza de față această procedură prealabilă nu a fost îndeplinită.

Ordinul nr. 322/2017, contestat în prezenta cauză, este un act administrativ individual, acesta producând efecte atât față de recurentul-reclamant cât și față de un număr determinat de persoane nominalizate în Anexele 1-15 din Ordin. Ordinul emis de intimatul-pârât este supus cerinței comunicării și poate fi atacat în condițiile și termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 11 alin. (1) sau alin. (2) după caz din aceeași Lege.

Recurentul-reclamant susține că a luat la cunoștință despre existența Ordinului nr. 332/27.01.2017 la data de 21.07.2017, când a fost emisă Decizia nr. 290940/2017 de actualizare a pensiei sale de serviciu.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 " (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că recurentul-reclamant s-a adresat cu plângere prealabilă emitentului actului contestat la data de 31.01.2018, cu mult peste termenul legal, iar intimatul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a răspuns prin adresa nr. x/09.02.2018.

În acest context, constatându-se neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 7 alin. (1) din Lege, în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins în consecință cererea formulată de reclamant.

Totodată, criticile recurentului referitoare la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art. 13 din Hotărârea nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor-pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, potrivit cărora: .."(1) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă:

a) actele necesare stabilirii pensiei, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute în normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare;

b) adeverința-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr. 1 sau, după caz, anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării."

Plata drepturilor bănești actualizate revine Casei de Pensii în urma adeverinței necesare actualizării ce trebuie eliberată de ultima unitate de Parchet la care a funcționat recurentul-reclamant înainte de a se pensiona.

Prin urmare, obligația de emitere a adeverinței tip pentru pensia de serviciu incumbă ultimei unități de parchet la care a funcționat recurentul, calitatea de ordonator de credite a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție neavând nicio relevanță în prezenta cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 100 din 28 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.