ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4416/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional solicitând anularea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Adresa nr. x/30.03.2016, înregistrată în evidențele A. sub nr. x/30.03.2016); anularea Adresei nr. x/31.05.2016 emisă de către MDRAP - AMPOR; anularea Deciziei nr. 142/30.05.2016 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Unitatea Soluționarea Contestații POR; înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate și constatarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011; obligarea pârâtului la plata sumei precizată în Cererea de rambursare nr. x aferentă proiectului "Consolidare, restaurare și conservare Arcul de Triumf; constatarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate și rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare la data de 01.08.2016, prin care a solicitat respingerea capătului de acțiune privitor la anularea măsurii reducerii procentuale de 5%, ca fiind inadmisibil, în raport de formularea tardivă a contestației administrative împotriva Notei de neconformitate nr. x/25.04.2013, aspect care echivalează cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile obligatorii. Dacă se va trece peste această excepție, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015, ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel București; dacă se va trece peste considerentele invocate anterior, solicită a se constata că instituția pârâtă poate fi obligată, cel mult, la soluționarea pe fond a contestației administrative formulate în cauză, întrucât prin Decizia nr. 142/30.05.2016 nu a fost soluționat și fondul acesteia; respingerea ca neîntemeiat a capătului de acțiune privitor la rambursarea cheltuielilor care nu respectă regulile de eligibilitate, precum și menținerea măsurii aplicate și a actelor administrative contestate, ca fiind temeinice și legale.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2657 din 27 iunie 2017, Curtea de Apel București - Sec ția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecății, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, a anulat Decizia nr. 142/30.05.2016, a respins cererea de anulare a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, comunicată prin adresa x/30.03.2016, cu privire la reducerile procentuale dispuse odată cu soluționarea cererilor de rambursare nr. x și nr. 6, ca inadmisibilă, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației au formulat recurs.

Recurentul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației consideră că hotărârea atacată este parțial nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată, instanța de fond a reținut în mod greșit că depășirea termenului legal de 5 zile nu ar putea să fundamenteze o eventuală hotărâre de respingere a cererii de anulare a deciziei de soluționare a contestației (deorece termenul respectiv nu este unul de decădere).

În opinia recurentei, în speță, instanța s-a prevalat de o interpretare greșită a art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care dispune în mod imperativ asupra obligației și nu dreptului ori posibilității autorității emitente de a respinge contestația fără a mai proceda la analizarea fondului. atunci când contestatorul, la rândul sau, nu își îndeplinește obligația de a completa contestația în termen de 5 zile de la înștiințarea prin care i se aduce la cunoștință această situație.

Trebuie observat de asemenea faptul că, în această privință, intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa îndeplinirea unei obligații într-un anumit termen, fără a putea extrapola în sensul reținut de instanța de fond, potrivit căruia nerespectarea acestui termen nu ar atrage nicio consecință juridică în situația în care obligația a fost îndeplinită anterior soluționării contestației.

O atare interpretare extensivă nu este conformă scopului urmărit de legiuitor, deoarece ignorarea termenului de îndeplinire a obligației ar lipsi de efecte juridice această normă imperativă.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București

Recurenta-reclamantă afirmă că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., în speță fiind îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă afirmă faptul că "instanța de fond nu a prezentat niciun argument cu privire ta motivele pentru care a înlăturat toate susținerile subscrisei în ceea ce privește actele contestate", neexistând nicio trimitere la cele două note de neconformitate și criticile aduse aspectelor invocate de MDRAP cu privire la presupusele nereguli constatate.

În continuare, toate celelalte motive invocate de recurenta-reclamantă în susținerea eligibilității cheltuielilor aferente facturii fiscale nr. x/5.08.2015, se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din perspectiva situației de fapt se reține că, prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, comunicată prin adresa x/30.03.2016, recurenta-reclamantă a fost încunoștințată cu privire la autorizarea plății cererii de rambursare nr. x cu următoarele mențiuni: excluderea cheltuielilor neeligibile de 890 RON plus TVA, reprezentând cheltuieli editare/printare desene care nu au fost justificate prin documente aferente: planșe, desene, schițe, procese-verbale de predare primire, factura fiscală x/2015, respectiv reduceri procentuale: de 5% aplicată începând cu cererea de rambursare nr. x și de 10% aplicată începând cu cererea de rambursare nr. x

Recurenta-reclamantă a formulat două plângeri prealabile: nr. 42379/27.04.2015, privind cheltuielile neeligibile, respinsă prin decizia nr. 42379/31.05.2016, și nr 43017/28.04.2016, privind reducerile procentuale, respinsă prin decizia 142/30.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 1469/28.04.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București a respins excepția prescripției și a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține faptul că "instanța de fond nu a prezentat niciun argument cu privire la motivele pentru care a înlăturat toate susținerile reclamantei în ceea ce privește actele contestate", neexistând nicio trimitere la cele două note de neconformitate și criticile aduse aspectelor invocate de MDRAP cu privire la presupusele nereguli constatate.

Susținerile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, deoarece instanța a respins ca inadmisibil, capătul de acțiune având ca obiect anularea Informării nr. 26697/30.03.2016 (cu privire la reducerile procentuale de 10% din valoarea contractului de servicii asistență tehnică nr. 39/06.02.2013), prin raportare la soluția de anulare a Deciziei nr. 142/30.05.2016 și prin raportare la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin admiterea excepției inadmisibilității, instanța în mod corect nu a mai analizat și nu s-a mai pronunțat asupra criticilor invocate prin acțiunea introductivă cu privire la nelegalitatea și temeinicia Notelor de neconformitate nr. x/25.04.2013 și nr. y/11.02.2013. Soluția de "respingere în rest a cererii de chemare în judecată" vizează numai capătul de acțiune privitor la neeligibilițatea cheltuielilor aferente facturii fiscale nr. x/05.08.2015, iar nu și aspectele legate de aplicarea reducerilor procentuale stabilite prin cele două Note de neconformitate.

În ceea ce privește celelalte motive invocate de recurenta-reclamantă în susținerea eligibilității cheltuielilor aferente facturii fiscale nr. x/05.08.2015, acestea sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente.

În vederea decontării cheltuielilor solicitate de beneficiari în cadrul cererilor de rambursare, este absolut necesar ca acestea să respecte atât prevederile contractelor de finanțare, cât si normele incidente ale legislației naționale și comunitare.

Astfel, la momentul verificării Cererii de rambursare nr. x, s-a constatat faptul că se impune excluderea de la rambursare a sumei de 890,00 RON, aferentă facturii fiscale nr. x/05.08.2015 (emisă de S.C. B. SRL) și solicitată spre decontare pe linia bugetară 3.5 "Asistență tehnică", reprezentând editare/prin tare desene conform centralizatorului de cheltuieli.

În cauza de față, recurenta-reclamantă nu a prezentat detalierea cheltuielilor, așa cum se prevede la Cap. 18 - Condiții de plată din caietul de sarcini aferent procedurii de atribuire a contractului de servicii asistență tehnică din partea proiectantului nr. 39/6.02.2013, încheiat cu S.C. B. S.R.L..

În cadrul Raportului de activitate nr. 14 pentru luna iunie 2015, a fost depusă Anexa cu centralizatorul total în care sunt defalcate cheltuieli solicitate la decontare, corespunzătoare facturii fiscale nr. x/05.08.2015. Centralizatorul prezintă cheltuieli de editare/printare desene în valoare de 890 RON fără TVA, însă acestea nu au fost justificate prin prezentarea unor schițe/desene, motiv pentru care au fost solicitate clarificări în acest sens.

În aceste condiții, cheltuielile de editare/printare desene în valoare de 890 RON fără TVA, au fost declarate neeligibite, întrucât nu au fost justificate prin depunerea unor documente relevante (planșe, desene, schițe, procese-verbale de predare-prîmîre, etc).

În concluzie, în cazul procesului de autorizare al cererii de rambursare nr. x, aferent proiectului cod SMIS 15795, s-au aplicat în mod corect dispozițiile art. 22. alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, conform cărora "Autoritățile de management/Organismele intermediare au obligația de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate si declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar".

Prin recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice acesta critică soluția instanței de fond prin prisma faptului că, în viziunea sa, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal n-ar fi trebuit să dispună anularea Deciziei nr. 142/30.05.2016, întrucât în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Așa cum rezultă din conținutul Deciziei nr. 142/30.05.2016, MDRAP a respins contestația formulată de către recurenta-reclamantă fără a intra în soluționarea fondului, motivând ca soluția impusă de dispozițiile art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile în măsura in care contestația nu este semnată și ștampilată de către reprezentant. Or, sancțiunea impusă de dispozițiile art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, respingerea contestației fără a intra în cercetarea fondului, intervine în măsura în care reprezentantul convențional al contestatorului nu face dovada calității sale potrivit dispozițiilor legale, aspect îndeplinit de către reprezentant prin depunerea împuternicirii avocațiale. Mai mult decât atât, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în mod corect a reținut că "argumentul privind depășirea termenului legal de 5 zile pentru completarea contestației nu poate fundamenta respingerea cererii de anulare a deciziei de soluționare a contestației administrative, având în vedere că acest termen nu este unul de decădere, esențial fiind că anterior soluționării contestației, aceasta fusese semnată și comunicată autorității pârâte."

În concluzie, măsura respingerii contestației fără a intra în cercetarea fondului pe motiv ca aceasta nu ar fi fost semnată și ștampilată de către avocat este o măsura eronată, recurentul-pârât făcând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011), având în vedere că reprezentantul convențional al U.A.T. Municipiul București și-a indeplinit toate obligațiile prevăzute de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul București și de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței nr. 2657 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.