ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4415/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 24.06.2014, reclamanta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALA A. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DE PLĂTI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, solicitând: anularea Deciziei nr. 16.393/19.05.2014, de soluționare a contestației nr. 13.245/18.04.2014, anularea actului administrativ constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 14.03.2014 și înregistrat sub nr. x/18.03.2014, privind proiectul "Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-A."-beneficiar A., prin care a fost somată să restituie suma de 265.594,84 RON, compusa din debit aferent bugetului Uniunii Europene: 212.475,87 RON și debit aferent bugetului de stat: 53.118,97 RON emise de către Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, exonerarea de la plata sumei de 265.594,84 RON creanță bugetară stabilită în sarcina sa, conform titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x/18.03.2014.

Prin sentința nr. 1895 din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ A. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Întreprinderea Individuală A. a formulat recurs încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 cu privire la întreprinderile legate și nu a ținut seama de prevederile art. 4

4

alin. (2).

Situația în care se află recurenta-reclamantă nu se încadrează în ipoteza legală, de asemenea, nici identitatea administratorilor celor două societăți nu își găsește reflectarea în ipotezele descrise de lege.

Se invocă și încălcarea prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, citate la pct. 2.1.1.

Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, întrucât nu a avut în vedere Hotărârea CJUE din data de 12.09.2013.

Pentru a putea fi declarat neeligibil proiectul trebuie să existe indicii care să dovedească existența unei coordonări deliberate între persoanele implicate în proiecte similare, simplul motiv că un proiect nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidați nefiind suficient.

Conflictul de interese trebuia dovedit de intimată, instanța de fond stabilind o culpă in abstracto a beneficiarului.

În ceea ce privește elementul subiectiv, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că intimata doar a constatat existența unor elemente de fapt, cunoscute încă de la momentul depunerii cererii de finanțare.

Instanța de fond a încălcat prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 6 din Regulamentul CE nr. 658/2011, cu privire la principiul proporționalității, și-a însușit măsura dispusă de intimată, fără a analiza dacă a fost corectă determinarea cuantumului creanței bugetare stabilit în sarcina societății.

Instanța de fond nu a arătat care este avantajul obținut de recurenta-reclamantă, care să contravină schemei de ajutor și nu a analizat dacă au fost atinse obiectivele (specifice și operaționale) ale Măsurii 312.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și a Hotărârii CJUE dată în cauza C-515/03, prin care a fost interpretat art. 4 alin. (8) din Regulament.

Hotărârea citată, precum și hotărârea mai recentă a CJUE dată în cauza C-434/12 Slancheva, impun, pentru aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulament, analizarea atât a unor elemente obiective, cât și a unor elemente subiective.

Instanța de fond a reținut că din împrejurările obiective ale speței se poate concluziona că finalitatea urmărită de schema de ajutor (FEADR) nu poate fi atinsă .

În acest scop, trebuie identificate indiciile care dovedesc existența unei coordonări deliberate între persoanele în cauză, legături juridice sau economice între persoanele implicate.

O importanță deosebită o reprezintă faptul că obiectivul schemei de ajutor nu poate fi îndeplinit.

Or, Măsura 312 are ca obiective generale:

- îmbunătățirea infrastructurii fizice de bază în spațiul rural;

- îmbunătățirea accesului la serviciile publice de bază pentru populația rurală;

- creșterea numărului de sate renovate;

- creșterea numărului de obiective de patrimoniu din spațiul rural sprijinite.

Recurenta-reclamantă, urmare a încheierii contractului de finanțare și a achiziționării utilajelor agricole ar fi trebuit să-și ofere serviciile populației rurale, însă aceasta presta servicii numai unui alt beneficiar de fonduri nerambursabile FEADR și către societăți comerciale în care avea calitatea de administrator.

Este evident astfel că obiectivul general al măsurii nu a fost atins, constatarea fiind suficientă în scopul dovedirii obținerii unui avantaj care contravine dreptului comunitar, în sensul disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

În speță, s-a dovedit că nu au fost finanțate două proiecte independente și acestea nu au condus la dezvoltarea zonei în care funcționează.

Mai mult, prin prestarea de servicii reciproce sau către societăți la care sunt asociați, faptul că există și o relație de rudenie de gradul I (mamă-fiică), sunt îndeplinite prevederile art. 4

4

și art. 4

5

din Legea nr. 346/2004, întreprinderile fiind legate în sensul că prima beneficiară - Întreprinderea Individuală A. este administrator al S.C. B. S.R.L., căruia îi sunt prestate serviciile, iar utilajele achiziționate de prima beneficiară și cea de-a doua beneficiară S.C. C. S.R.L. (recurenta-reclamantă) sunt complementare.

Elementele subiective și indicatorii de fraudă pentru dovedirea creării de condiții artificiale au fost în mod corect identificate de prima instanță, respectiv similitudinile dintre cele două proiecte și legăturile dintre beneficiari.

Culpa recurentei-reclamante nu a fost stabilită in abstracto, astfel cum invocă recurenta prin motivele de recurs, ci pe baza indicatorilor de fraudă, dovediți în speță și care au condus la eludarea regulii de minimis în acordarea schemei de ajutor.

În mod corect judecătorul fondului a arătat că nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece autoritatea publică ce are competențe în domeniul fondurilor europene nu a putut depista încă de la depunerea cererilor de finanțare eludarea schemei de ajutor.

Numai cu ocazia controalelor efectuate la beneficiari s-a putut stabili împrejurarea prestării serviciilor reciproce sau către alte societăți la care sunt asociați, de unde rezultă că nu se poate vorbi de o eroare a autorității competente, în sensul disp. art. 5 alin. (3) din Regulament.

Cu privire la încălcarea de către instanța de fond a principiului proporționalității, criticile sunt nefondate, în considerentele sentinței sunt invocate atât dispozițiile contractului de finanțare, cât și cele ale O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la consecințele constării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului și la cum este definită neregula.

Și prevederile Regulamentului (CE) nr. 65/2011 se referă la recuperarea sumelor deja plătite în funcție de gravitatea neconformității, or, cât timp s-a apreciat că însuși obiectivul măsurii a fost eludat, sancțiunea nu poate fi decât aceea a recuperării întregii sume.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinței nr. 1895 din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.