ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 25918/15.07.2015 de soluționare a contestației administrative, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.05.2015, privind Contractul de finanțare nr. x/15.07.2011, încheiat pentru proiectul "Înființare întreprindere individuală aparținând lui A., în comuna Cosâmbești, jud. Ialomița".
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea definitivă a litigiului.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 565 din 23 februarie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamanta Î.I. A., a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/15.05.2015 și a Deciziei nr. 25918/15.07.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei, a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/15.05.2015 și a Deciziei nr. 25918/15.07.2015, cu consecința exonerării reclamantei de plata sumei de 281.423 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și reclamanta Întreprinderea Individuală A. a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/15.07.2011. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Înființare întreprindere individuală aparținând lui A., în comuna Cosâmbești, jud. Ialomița".
După implementarea proiectului a avut loc un control ce a avut ca obiectiv verificarea menținerii eligibilității proiectului pentru co-finanțarea europeană, în sensul că nu a suferit o modificare substanțială ulterior plății finale realizate de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare.
Pârâta a constatat că anumite împrejurări sunt indicatori ce conduc la concluzia ca au fost create condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile, fiind încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.
În urma contestației administrative depuse de reclamantă cu nr. 21.488/16.06.2015 a fost emisă Decizia nr. 25918/15.07.2015, de soluționare a contestației prin care au fost respinse ca neîntemeiate argumentele reclamantei.
Instanța de fond a apreciat, pe baza probatoriului și a actelor normative incidente că actele administrative contestate sunt netemeinice și se impune a fi anulate.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței civile nr. 565 din 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța de fond a încălcat normele de drept material care reglementează modalitatea de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR, dar și pe cele privind condițiile suspendării executării actului administrativ.
Recurenta a criticat soluția dată de prima instanță cererii de suspendare a executării actului administrativ, susținând că în mod greșit a fost reținută existența cazului bine justificat pe motiv că intimata reclamantă declarase încă de la depunerea cererii de finanțare toate condițiile în care își va desfășura activitatea, astfel că aceste aspecte au fost cunoscute de la început de către recurentă.
Astfel, potrivit contractului de finanțare (art. 5 alin. (2), autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli.
Totodată, nu era întrunită condiția pagubei iminente, care din punct de vedere juridic poate fi reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, iar nu de stabilirea înseși a obligației de plată a creanței bugetare cu scadență în 30 de zile.
Referitor la soluția dată fondului acțiunii în anulare, recurenta a susținut că instanța a interpretat și aplicat greșit reglementările referitoare la prejudiciu și a considerat eronat că intimata-reclamantă nu a încălcat prevederi contractuale.
A arătat recurenta că au fost încălcate de către beneficiar prevederile art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Contractul de finanțare, iar măsura recuperării integrale a finanțării are temei în art. 17 din contract.
II. Procedura în fața instanței de recurs
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Prin încheierea de ședință din 03.05.2018, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza motivelor de casare
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 25918/15.07.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/15.05.2015, emise de recurenta pârâtă, prin care s-a reținut existența neregulii constând în crearea de condiții artificiale și s-a impus recuperarea finanțării nerambursabile acordate.
Instanța de fond a admis acțiunea, printr-o hotărâre pe care recurenta pârâtă o critică din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Din actele dosarului, Înalta Curte constată că autoritatea recurentă a reținut - ca indicatori ce au condus la concluzia că au fost create condiții artificiale în vederea obținerii finanțării nerambursabile - faptul că titularul Întreprinderii Individuale A. este asociat unic și administrator al S.C. B. S.R.L, societate care (anterior depunerii cererii de finanțare în cadrul Măsurii 312 de către Î.I. A.) a încercat să obțină finanțare nerambursabilă prin FEADR, în cadrul Măsurii 121, depunând fără succes mai multe cereri de finanțare.
De asemenea, a reținut că intimata reclamantă a făcut dovada deținerii spațiului pentru gararea utilajelor cu Contractul de comodat autentificat sub nr. x/2010, încheiat între A. și S.C. B. S.R.L., reprezentată legal de asociatul unic A., iar pentru asigurarea sediului social, titularul întreprinderii intimate a încheiat Contractul de comodat nr. 1/15.06.2011 cu numiții C., D. (administratori la S.C. B. S.R.L. și S.C. E. S.R.L) și F. (mama lui A.), titulară a PFA F. și administrator la S.C. B. S.R.L. și S.C. E. S.R.L.
Totodată, a reținut și faptul că beneficiarii serviciilor prestate de Î.I. A. sunt, în proporție de 99,19%, S.C. B. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și Î.I. F., operatori economici aflați sub controlul membrilor G. și al unor afini ai acestora.
În ceea ce privește noțiunea de "condiții artificiale", Înalta Curte reține că Regulamentul CE nr. 2988/1995 și Regulamentul CE nr. 65/2011 nu cuprind o definiție a acestei noțiuni, conturarea acesteia revenind statelor membre.
Din analiza art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 ("fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.") și luând în considerare jurisprudența constantă a Curții de Justiție a UE (inclusiv, hotărârea pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva, invocată de părți), rezultă că, pentru a se reține neregula menționată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum și existența unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Este adevărat că au fost corect identificate de către recurenta pârâtă o serie de elemente comune între entitățile economice în discuție, dar tot astfel se poate reține faptul că intimata reclamantă a prestat servicii conform proiectului aprobat, înfățișând documente justificative pentru lucrări agricole de discuit, semănat și arat și pentru alți beneficiari (Î.I. H. și I. SRL) decât cei menționați de autoritatea recurentă, a încasat prețul serviciilor prestate (la valoarea reală a pieței), a făcut plăți la bugetul de stat și la bugetul de asigurări sociale de la data înființării și până în prezent.
De asemenea, împrejurările expuse de organul de control nu înseamnă că nu s-a îndeplinit obiectivul specific Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi, de vreme ce intimata reclamantă a desfășurat activitatea preconizată, contribuind la dezvoltarea economiei rurale prin creșterea valorii adăugate în activități non-agricole, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală.
În mod corect a reținut judecătorul fondului și împrejurarea că simplul fapt că o persoană încearcă în mod repetat sau prin mai multe modalități legale să obțină finanțare nerambursabilă nu conduce automat la concluzia că s-a săvârșit o neregulă prin crearea de condiții artificiale.
De altfel, Înalta Curte reține faptul că nu a fost relevată nicio interdicție care să fie prevăzută în legislația națională sau în cea europeană, referitoare la "elementele comune" identificate de echipa de control.
În plus, nu poate fi ignorată împrejurarea că însăși recurenta pârâtă A.F.I.R. este cea care a aprobat finanțarea proiectului, după analizarea documentației aferente prin prisma îndeplinirii condițiilor legale, și cea care a încheiat contractul de finanțare, în baza căruia a plătit ulterior sumele la care s-a obligat.
Se reține că aceeași autoritate administrativă, pe baza acelorași documente, a emis două opinii diferite, la interval de aproape 4 ani, fără a oferi o justificare rezonabilă a acestei conduite, alta decât faptul că această conduită era permisă de art. 5.2 din contractul de finanțare.
Se constată, de asemenea, pe baza probelor administrate și a prevederilor regulamentare și jurisprudențiale, că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține că intimata reclamantă, împreună cu societățile menționate de autoritatea recurentă au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține finanțarea nerambursabilă, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Astfel, în ceea ce privește elementul obiectiv, se reține că nu este îndeplinit, de vreme ce, prin implementarea proiectului, constatată la fața locului, a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR. În ceea ce privește elementul subiectiv, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a fundamentat concluzia sa (că beneficiara, împreună cu alte societăți, ar fi urmărit obținerea unui avantaj nejustificat) pe o serie de elemente de fapt necontestate de beneficiară, dar care nu fac, în sine, dovada intenției de eludare a schemei de ajutor, în condițiile în care investiția este autonomă, reclamanta nu a acționat doar în interesul unei alte entități care să mai fi obținut anterior finanțare, neputându-se suspecta nici o fracționare a investiției pentru a încălca regula "de minimis".
Prin urmare, în mod greșit organul de control a reținut existența neregulii constând în crearea de condiții artificiale și încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x/15.07.2011, neimpunându-se măsura recuperării integrale a finanțării în temeiul art. 17 din contract.
Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că este temeinică și legală hotărârea recurată, prin care s-a stabilit că obligarea intimatei reclamante la rambursarea finanțării nerambursabile este nelegală.
Nici critica recurentei pârâte privind soluția dată de prima instanță cererii de suspendare a executării actului administrativ nu este întemeiată.
Astfel, în raport cu menținerea soluției de anulare a actelor administrative contestate ca netemeinice și nelegale, este evident incontestabilă și existența cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cât privește condiția pagubei iminente, este adevărat că în doctrină și în jurisprudență s-a reținut, de principiu, că aceasta nu poate fi constituită de executarea înseși a obligației de plată a creanței bugetare, însă, în împrejurările concrete ale cauzei, în mod corect instanța de fond a considerat - față de cuantumul exorbitant al acestei creanțe și de aspectul că în speță este vorba de o întreprindere individuală - că executarea actului administrativ este de natură să prejudicieze definitiv și imediat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, activitatea și chiar existența întreprinderii intimate.
IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 565 din 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2018.