ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3952/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Deliberând asupra cererii de față, prin prisma excepției nulității, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1564 pronunțată în data de 19 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de A. și B. împotriva încheierii nr. 118/CC din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1564 pronunțată în data de 19 aprilie 2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal solicitând anularea acestei decizii și admiterea cererii de reexaminare.

Prin rezoluția Înaltei Curți din data de 3 octombrie 2019 i s-a pus în vedere contestatoarei obligația de a depune contestația în anulare, în original, semnată.

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale contestației, Înalta Curte constată că aceasta este nulă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. stabilește că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…), precum și semnătura."

Potrivit art. 268 C. proc. civ. având denumirea "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că A. a comunicat contestația în anulare prin mail, la data de 25 septembrie 2019, fiind înregistrată la instanță aceeași dată, cererea fiind nesemnată.

Înalta Curte reține că, la dosarul cauzei, nu se află niciun exemplar al contestației în anulare care să cuprindă semnătura olografă a contestatoarei, context în care ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale contestației prevăzute de dispozițiile art. 148 C. proc. civ., contestația necuprinzând semnătura părții.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va dispune anularea contestației in anulare formulată de contestatoarea A., ca nesemnată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1564 din data de 19 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nesemnată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.