ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Ilfov - Consiliul Județean a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional, anularea Deciziei nr. 186/28.06.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva Informării nr. 32037/05.05.2016 și a Notei de neconformitate nr. x/06.04.2016 emise de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP.

Prin sentința civilă nr. 1803 pronunțată în data de 17 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Ilfov - Consiliul Județean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1803 pronunțată la 17 mai 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Ilfov - Consiliul Județean, care invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată.

Instanța de fond în mod greșit a considerat că UAT Ilfov nu a criticat reducerea procentuală ci a susținut că descalificarea era una justificată. Mai mult instituția recurentă a motivat fiecare din deciziile sale privind calificarea și nu a încălcat principiul tratamentului egal consacrat de art. 2 alin. (2) lit. b). din O.U.G 34/2006.

Judecătorul fondului a considerat că nu au fost depuse toate documentele justificative enumerate în cererea de chemare în judecată privind firma de distribuție și unitatea service și anume ISO 9001-2008, avizul de funcționare nr. x/06.07.2005 eliberat de Ministerul Sănătății și anexa din 19.12.2012 la avizul menționat și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Recurenta consideră aplicarea reducerii procentuale de 10% nejustificată, întrucât societatea A. S.R.L a întrunit cerințele minime de calificare, iar S.C. B. S.R.L. având oferta cu prețul cel mai scăzut a fost descalificată datorită neîndeplinirii criteriului de calificare referitor la certificatul privind impozitele și taxele locale eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale.

Cu privire la cerința din fișa de date a achiziției, secțiunea III. 2.1.b) Capacitatea de exercitare a activității profesionale, la solicitarea de la pct. 1.a) Pentru persoanele juridice române - "obiectul contractului trebuie să corespundă în codul CAEN din certificatul constatator emis de ONRC", ofertantul S.C. A. S.R.L. a prezentat în cadrul documentelor de calificare Certificatul constatator în formă restrânsă, dar la o procedură anterioară, respectiv "Achiziție de dotări de specialitate și programe informatice pentru obiectivul - Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea, extinderea și echiparea infrastructurii sociale la Centrul de Plasament nr. 5 Periș - Județul Ilfov" același ofertant a prezentat Certificatul constatator nr. x/30.09.2013 în formă extinsă.

Propunerea tehnică a ofertantului declarat câștigător S.C. A. S.R.L. conține cerințele minime precizate în Caietul de sarcini. Pentru mobilier, firma A. este producătorul direct, iar pentru echipamentele medicale a prezentat în cadrul propunerii tehnice firma de distribuție și unitate service - S.C. C. S.R.L.

Cu privire la descalificarea ofertei cu un preț mai mic decât cel al ofertei declarate câștigătoare, expune motivele obiective care au stat la baza deciziei luate:

- Oferta prezentată de S.C. B. S.R.L. - cu cel mai mic preț - a fost declarată ca fiind inacceptabilă, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, deoarece în fișa de date a achiziției, secțiunea III.2.1.a) situația personală a candidatului sau ofertantului, conform art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, s-a solicitat îndeplinirea următoarei cerințe de calificare: "prezentarea Certificatului privind impozitele și taxele locale eliberat de Direcția de Impozite și taxe locale din care să reiasă că ofertantul/candidatul nu are datorii scadente la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor" (la nivelul lunii februarie).

S.C. B. S.R.L. a prezentat în cadrul documentelor de calificare mai multe adrese, dar din cuprinsul acestora nu rezultă dacă debitele restante aveau data scadentă de plată la luna februarie 2015 sau nu reprezintă debite și acestea puteau fi achitate ulterior.

A răspuns prin adresa din 27.04.2015, unde menționează că Direcția Economico-Financiară a Municipiului Râmnicu Vâlcea a refuzat să le "mai înmâneze o altă adeverință sau adresă, deoarece acestea au fost prezentate în adeverința mai sus menționată".

Drept urmare, prin adresa din 28.04.2015, comisia de evaluare a transmis solicitare către Direcția Economico-Financiară a Municipiului Râmnicu Vâlcea, referitoare la situația debitelor restante la bugetul local ale S.C. B. S.R.L. care a menționat prin adresa din 30.04.2015 în mod explicit că "agentul economic a figurat la nivelul lunii februarie cu un debit restant față de bugetul local al Municipiului Râmnicu Vâlcea în sumă de 232 RON".

Astfel, comisia de evaluare a declarat oferta S.C. B. S.R.L. ca fiind inacceptabilă, conform art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

La data de 15 septembrie 2017 recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat că motivele de recurs se întemeiază pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 2 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamata a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 186/28.06.2016 privind soluționarea contestației formulate împotriva Informării nr. 32037/05.05.2016 și a Notei de neconformitate nr. x/06.04.2016 emise de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Prin actele contestate s-a stabilit și menținut reduceri procentuale în procent de 10% (aplicate în acord cu lit. B) pct. 1 și pct. 4 din Partea I din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011) din contractul de furnizare nr. x/09.06.2015 încheiat cu A. S.R.L. urmare cererii de rambursare nr. x - Finală nr. 32037/05.05.2016, întrucât au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și a art. 34 alin. (1), alin. (3) și art. 36 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantei aduse actelor administrative.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate încălcând prevederile legale incidente cauzei.

Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că reducerile procentuale de 10% din Cererea de plată nr. x au fost legal aplicate.

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea recurată încalcă normelor de drept material, aplicându-se texte de lege străine situației de fapt și prin extinderea unor norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică.

Instanța de recurs reține că, în procesul de verificare a cererii de rambursare nr. x, instituția pârâtă a identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferente contractelor de furnizare nr. x/09.06.2015 încheiate de reclamantă cu A. S.R.L., după cum urmează:

- comisia de evaluare nu a declarat inacceptabilă oferta aparținând A. S.R.L., în condițiile în care, contrar cerinței din fișa de date a achiziției, secțiunea III.2.1.b) Capacitatea de exercitare a activității profesionale, solicitarea de la pct. 1.a) pentru persoanele juridice române - "obiectul contractului trebuie să corespundă în codul CAEN din certificatul constatator emis de ONRC", certificatul constatator depus de către ofertant nu cuprinde și codul/codurile CAEN necesare comerțului cu echipamente medicale.

- ofertantul declarat câștigător, A. S.R.L., nu a completat fișele tehnice (oferta tehnică) așa cum s-a solicitat în cadrul documentației de atribuire, nespecificând producătorul articolelor ofertate, acolo unde era cazul; în propunerea tehnică și în răspunsurile date de către autoritatea contractantă la adresa ADR BI nr. 8431/31.07.2015 nu au fost identificate documentele de calificare la care face referire autoritatea contractantă.

A fost avută în vedere la aplicarea corecției și descalificarea ofertei cu un preț mai mic decât cel al ofertei declarate câștigătoare. Reclamanta a susținut că oferta prezentată de B. S.R.L. a fost declarată inacceptabilă conform art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, societatea neîndeplinind cerința de calificare referitoare la prezentarea certificatului privind impozitele și taxele locale eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale din care să reiasă că ofertantul nu are datorii scadente la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor (februarie). Se depusese o adeverință din care a reieșit că figurează cu debite restante în cuantum de 232 RON față de bugetul local al municipiului Râmnicu Vâlcea.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a susținut că primele elemente reținute prin actele contestate au fost remediate, iar ultima, vizând descalificarea ofertei prețul de mai mic, este o măsură ce respectă prevederile legale.

Înalta Curte nu poate reține aceste motive, actele administrative fiind legal întocmite și soluția pronunțată de instanța de fond este expresia verificării tuturor înscrisurilor depuse și aplicării prevederilor legale incidente.

Se constată de către instanța de recurs că, reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată și în motivele de recurs că ofertantul A. S.R.L. a prezentat în cadrul documentelor de calificare certificatul constatator în formă restrânsă și ulterior în formă extinsă.

Ceea ce nu menționează instituția recurentă este că primul certificat nu avea menționat, la data limită de depunere a ofertelor - 16.03.2015, codul CAEN necesar comerțului cu echipamente medicale. Ulterior a fost depus un certificat extins emis la 30 septembrie 2013, care nu putea intra în categoria "informații reale/actuale la data limită de depunere a ofertelor", astfel cum sa menționat în fișa de date a achiziției, la secțiunea III.2.1.b) "Capacitatea de exercitare a activității profesionale", pct. 1. b) Pentru persoanele juridice române, s-a prevăzut: "Modalitatea de îndeplinire: prezentarea certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunal. Informațiile cuprinse în certificatul constatator trebuie să fie reale/actuale la data limită de depunere a ofertelor. Obiectul contractului trebuie să aibă corespondent în codul CAEN din certificatul constatator emis de ONRC".

Mai mult, din actele depuse la instanța de fond nu rezultă că societatea câștigătoare a completat la momentul demarării procedurii fișele tehnice (oferta tehnică) și existau documentele de calificare la care face referire autoritatea contractantă în cuprinsul acțiunii. Faptul că acestea au fost depuse în recurs nu conduce automat la exonerarea autorității contractante și nici nu acoperă faptul că a declarat câștigător ofertantul A. S.R.L., deși această societate nu îndeplinea cerințele din documentația de atribuire la momentul depunerii ofertei.

Curtea de Apel în mod legal și temeinic a precizat că descalificarea ofertei cu prețul cel mai mic depusă de B. S.R.L. pentru neprezentarea certificatul privind impozitele și taxele locale în forma agreată de autoritatea contractantă, nu a fost trecută de instituția pârâtă în actele administrative ca fiind o încălcare a O.U.G. nr. 34/2006, ci a fost avută în vedere doar la stabilirea reducerii procentuale de 10% din valoarea contractului. În concret recurenta reclamantă a descalificat societatea B. S.R.L. pentru că a prezentat un înscris care nu corespundea cerințelor din caietul de sarcini, dar a fost declarată câștigătoare ofertanta societății A. S.R.L. care a încălcat două criterii din același caiet de sarcini.

În acest context instanța de fond a constatat în mod legal și temeinic că reducerea procentuală apare ca fiind stabilită cu respectarea prevederilor H.G. nr. 519/2014 și O.U.G. nr. 66/2011, întrucât recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) (principiul tratamentului egal), art. 170 și 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 34 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 37 și art. 82 din H.G.. nr. 925/2006 când a stabilit că oferta depusă de către ofertantul A. S.R.L. îndeplinește toate cerințele de calificare menționate în documentația de atribuire.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurenți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL ILFOV - CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 1803 din data de 17 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.