ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5794/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5794/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2017, reclamanta UAT Județul Ilfov a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.01.2017, privind proiectul "Reabilitare, modernizare, dezvoltare, extindere și echipare Centrul de Plasament nr. 6 Voluntari, jud. Ilfov", axa 3, domeniul majoritar 3.2, cod SMIS 16933, trimisă prin adresa nr. x/26.01.2017 înregistrată la Județul Ilfov - Consiliul Județean cu nr. 942/31.01.2017.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 4510 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta UAT JUDEȚUL ILFOV.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta UAT JUDEȚUL ILFOV, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a susținut că instanța de fond a reținut greșit ca fiind aplicabile doar prevederile art. 1497 C. civ., neluând în considerare prevederile art. 1504 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.
Recurenta a precizat că data efectuării plății titlului de creanță de către Consiliul Județean Ilfov este 29.12.2016 și nu 17.01.2017, așa cum este menționat în procesul-verbal care însoțește adresa MDRAPFE. În consecință, a arătat recurenta că cuantumul dobânzii datorate trebuie calculat la un număr mai mic de zile, respectiv 128 de zile și nu 148.
1.4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că recurenta nu a dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
2.1.1 Cu privire la excepția nulității recursului
Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-pârât cu privire la nulitatea recursului nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.
2.1.2. Cu privire la fondul recursurilor
Prin cererea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar decizia emisă de pârât, solicitând anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.01.2017.
Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând faptul că stingerea prin plată a debitului principal a avut loc la data de 17 ianuarie 2017, rezultând un număr de 148 de zile de întârziere, așa cum corect a calculat pârâtul.
A reținut instanța că este real că Ordinul de plată nr. x prin care s-a achitat debitul principal în sumă de 102.616,40 RON, datează din 29 decembrie 2016, însă a reținut aplicarea prevederilor art. 1497 C. civ., care reglementează data plății prin virament bancar, în conformitate cu care "Dacă plata se face prin virament bancar, data plății este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plății".
Reținând că, potrivit art. 1497 C. civ., mai sus redat, data plății este cea a alimentării contului creditorului, iar - așa cum reiese din extrasul de cont de la fila x - contul pârâtului a fost creditat cu suma de 102.616,40 de către reclamantă în data de 17 ianuarie 2017, instanța de primă jurisdicție a reținut că aceasta din urmă este data plății, până la care se calculează dobânzile de întârziere.
Criticile formulate de recurentă vizează numai numărul de zile de întârziere a plății creanței bugetare ce a fost avută în vedere la efectuarea calcului dobânzilor.
Or, din datele dosarului nu se poate reține o aplicare greșită a prevederilor art. art. 1497 C. civ., cu referire la art. 1504 din același cod, având în vedere că acest din urmă text legal reglementează dovada plății prin virament bancar.
În cauza de față este necontestat faptul că obiectul litigiului îl constituie data plății, nefiind contestată efectuarea acesteia.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte în deplin acord cu cele reținute de instanța de fond constată că potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 momentul la care titlul de creanță a devenit executoriu a fost data de 23.08.2016, aceasta fiind data primirii adresei transmisă de intimatul-pârât.
Astfel, a rezultat faptul că de la data de 23.08.2016 și până la data de 17.01.2017, data la care a fost creditat contul pârâtului cu suma datorată, sunt 148 de zile, iar dobânda a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu respectarea dispozițiilor legale.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de Județul Ilfov - Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr. 4510 din 22 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.