ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2819/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2819/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 28.11.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Orașul Eforie a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Unitatea de Soluționare a Contestațiilor Programul Operațional Regional, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.08.2016 și anularea Deciziei nr. 371/20.10.2016 de soluționare a contestației administrative.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2670 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.08.2016 și Decizia nr. 371/20.10.2016 emise de pârât.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât susține că, deși instanța de fond înlătură, în mod corect, criticile legate de incidența în speță a prevederilor art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal și de realitatea livrării unor bunuri, nu pot fi anulate toate celelalte constatări și motivări consemnate în procesul-verbal de constatare nr. x/08.08.2016.
Instanța de fond reține, în mod eronat, faptul că pârâtul a avut în vedere încălcarea regulilor de organizare și desfășurare a achiziției directe, fără a reține vreo neregulă.
La pct. 7 - Temeiul de drept din procesul-verbal de constatare, sunt precizate temeiurile care au stat la baza emiterii acestui act, printre care se numără și art. .2 din H.G. nr. 759/2007.
Acest text impune că, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții de ordin general, respectiv:
a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management nu decide altfel prin contractul de finanțare;
b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;
c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. 5 și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006;
d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.
Intimata-reclamantă a prezentat procesul-verbal pentru punerea în funcțiune a echipamentelor nr. x/30.12.2015, însoțit de certificatele de calitate și garanție emise de S.C. A. S.R.L., care aveau un conținut identic pentru toate tipurile de produse livrate și, în cazul unor anumite dotări, cu specificații nepotrivite naturii acestora.
Pentru ca valoarea facturii nr. x/03.12.2015, în sumă de 11.981,29 RON să poată fi considerată cheltuială eligibilă, aceasta ar fi trebuie să fie însoțită de procesul-verbal nr. x/30.12.2015 pentru punerea în funcțiune e echipamentelor la care să fie anexate toate certificatele de garanție și de calitate și care să fie în concordanță cu activitățile proiectului.
Or, factura prezintă situații incerte și alte neconcordanțe, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor contractuale (art. 5) și legale specifice (H.G. nr. 759/2007).
Deși nu era cazul, la unele produse s-a specificat faptul că "temperatura de funcționare este de 5-25 grade", respectiv: telefon x, monitor x cu unitate centrală x, monitor x, x fără unitate centrală, senzor de fum, sirenă antiefracție.
La alte produse, deși nu era cazul, s-a specificat atât faptul că "temperatura de funcționare este de 5-25 grade", cât și faptul că "are în componentă subansamblele electronice și mecanice", respectiv: geam sablat (în locul acestuia este montat geam cu folie cu efect de sablare), coșuri de gunoi, stingător cu pulbere tip PG, hartă turistică, trusă fixă, prim ajutor, scaune și stand pliante.
A fost emis și certificatul de calitate și garanție nr. FN/30.12.2015 pentru mobilier, însă nu se specifică piesele de mobilier și se menționează că produsul are în corespondență subansamblele electronice și că temperatura de funcționare este de 5-25 grade.
Toate certificatele de garanție sunt din data de 30.12.2015, chiar și pentru produsele recepționate prin procesul-verbal din 12.11.2015, în care se menționează faptul că aceste certificate însoțesc produsul.
Recurentul-pârât mai arată că, urmare a unor verificări efectuate de Organismul Intermediar asupra proiectului cod SMIS 50656 cu titlul Crearea și dotarea CNIPT Eforie Nord și a proiectului cod SMIS 50652 cu titlul Crearea și dotarea CNIPT Eforie Sud, s-a constatat faptul că au fost achiziționate echipamente identice din punct de vedere al caracteristicilor tehnice pentru ambele proiecte de la contractori diferiți.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Eforie a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul nu a făcut referire și nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Referitor la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Eforie, Înalta Curte urmează a o respinge, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, din punct de vedere formal, motivele invocate de recurentul-pârât se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv de casare invocat prin cererea de recurs.
Analiza motivelor de casare
Recurentul-pârât recunoaște prin motivele de nelegalitate formulate că instanța de fond a apreciat în mod corect că nefiind incidente disp. art. 21 alin. (4) lit. m), din Codul fiscal și arată că disp. art. 2 din H.G. nr. 759/2007 au fost interpretate și aplicate în mod greșit de această primă instanță.
Se susține că nu au fost respectate dispozițiile înscrise la pct. b), c) și d) ale art. 2 din H.G. nr. 759/2007, respectiv, cheltuiala nu este însoțită de facturi sau de alte documente contabile cu valoare probatorie; nu este în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și nu este conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.
Concret, recurentul-pârât arată că certificatele de calitate și garanție au un conținut identic pentru toate tipurile de produse livrate și, în anumite cazuri există specificații nepotrivite naturii acestora, de exemplu, pentru unele produse s-a înscris specificația "temperatura de funcționare este de 5-25 grade" sau "are în componentă subansamblele electronice și mecanice".
De asemenea, în legătură cu certificatul de calitate și garanție pentru mobilier nu se arată care sunt piesele de mobilier, există produse recepționate anterior datei certificatelor de calitate și garanție sau au fost achiziționate echipamente identice din punct de vedere al caracteristicilor tehnice, de la contractori diferiți.
Pentru toate acestea, recurentul-pârât consideră că factura prezentată conține situații incerte și neconcordanțe, ceea ce reprezintă încălcarea disp. art. 5 din contractul de finanțare și art. 2 din H.G. nr. 759/2007.
Înalta Curte observă că recurentul-pârât invocă neconcordanțe de ordin formal și care nu privesc factura în cauză sau nerespectarea contractului de finanțare în sensul furnizării altor produse, neprevăzute și care nu pot fi considerate ca o cheltuială eligibilă.
Instanța de fond a reținut că au fost furnizate produsele înscrise în factură, iar pârâtul-recurent în prezenta cauză, nu a contestat această împrejurare.
De asemenea, nu s-a susținut că produsele nu îndeplinesc specificațiile menționate în proiectul tehnic, iar acestea se regăsesc în patrimoniul intimatei-reclamante, astfel că neconcordanțele prezentate nu afectează operațiune de livrare.
Cum deja s-a arătat mai sus, deficiențele de ordin formal și care sunt minime, nu conduc la neîndeplinirea disp. art. 2 din H.G. nr. 759/2007, deoarece cheltuiala este însoțită de o factură emisă în conformitate cu prevederile legislației naționale și ale contractului de finanțare, produsele au fost livrate conform specificațiilor tehnice, de unde rezultă că aceasta este eligibilă.
Față de acestea, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității invocată de intimata-reclamantă UAT Orașul Eforie.
Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației) împotriva sentinței nr. 2670 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.