ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3938/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Județean Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea informațională, Organismul Intermediar pentru promovarea societății informaționale, anularea Notificărilor nr. x/30.03.2016, înregistrată la Consiliul Județean Buzău sub nr. x/05.04.2016 și respectiv nr. 6009/09.08.2016, înregistrată la Consiliul Județean Buzău sub nr. x/19.08.2016 emise de instituția pârâtă prin care s-a aplicat o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. S.R.L..

La data de 7 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016, reclamantul Consiliul Județean Buzău, a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței nr. 20/13.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând completarea dispozitivului acestei hotărâri, în sensul de a se admite capătul de cerere accesoriu care vizează reducerea corecției financiare la 5% sau 10% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. S.R.L. .

Prin sentința nr. 20 pronunțată în data de 13 februarie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată potrivit contenciosului administrativ formulată de reclamantul Consiliul Județean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 103 pronunțată în data de 10 mai 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul Consiliul Județean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 20/13.02.2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în sensul că a admis cererea de reducere a corecției financiare aplicată reclamantei de 25% la 10% din valoarea contractului.

Împotriva sentinței nr. 20 pronunțată la 13 februarie 2017 de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Județean Buzău care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii formulată de Consiliul Județean Buzău și anulării notificărilor nr. x/30.03.2016 și respectiv nr. 6009/09.08.2016 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. S.R.L..

În motivarea recursului reclamantul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 și a Ordinului Președintelui ANRMAP Nr. 509/2011.

Prima instanță a considerat că reclamantul a încălcat principiul proporționalității și tratamentului egal prin specificațiile tehnice inserate în caietul de sarcini, deși caracterul temeinic și legal al documentației de atribuire a fost confirmat de alte autorități ale statului cu atribuții în controlul și verificarea procedurii, respectiv ANRMAP și UCVAP, aspect ce presupune implicit și aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) - e) din O.U.G. nr. 34/2006, implicit al principiilor nediscriminării și tratamentului egal.

Judecătorul fondului nu a arătat în considerentele sentinței recurate motivele pentru care a înlăturat argumentele Consiliului Județean Buzău referitoare la acordarea avizului favorabil de către însăși autoritatea pârâtă pentru conținutul caietului de sarcini anterior inițierii procedurii de atribuire.

Astfel autoritatea pârâtă a avut o poziție contradictorie acordând avizul pentru caietul de sarcini ce cuprinde cerințele tehnice ale autorității contractante, dar în același timp a aplicat corecții financiare pentru specificații tehnice discriminatorii, poziție de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității notificărilor contestate. În sprijinul acestor afirmații învederează că pârâta în urma controlului desfășurat la sediul Consiliului Județean Buzău în intervalul 20.10.2015 - 21.10.2015 nu a constatat nereguli în ceea ce privește respectarea legislației achizițiilor publice cu privire la atribuirea contractului de servicii nr. x/29.01.2015, dar ulterior aceeași autoritate publică a aplicat o corecție financiară pentru nerespectarea legislației achizițiilor publice.

Recurenta reclamantă arată că a motivat cerința ca unele dintre componente să provină de la același producător prin faptul că astfel se asigură funcționalitatea și compatibilitatea arhitecturii echipamentelor. Astfel, solicitarea ca chipsetul să fie proiectat de același producător ca și procesorul a fost motivată prin faptul că acesta trebuie să fie compatibil cu procesorul cu care lucrează, fiind componenta principală a plăcii de bază și coordonatorul componentelor din sistem. Autoritatea contractantă - Consiliul Județean Buzău a adăugat acestei specificații tehnice din caietul de sarcini mențiunea sau echivalent, permițându-se în acest mod ofertarea liberă indiferent de producător, conform mențiunilor din caietul de sarcini, fără a se încălca principiul tratamentului egal.

Aceste cerințe tehnice din caietul de sarcini considerate restrictive de către pârâtă au fost generate de necesitatea asigurării unui sistem informatic integrat care va fi implementat cu ajutorul unei finanțări nerambursabile la nivelul a 16 unități administrativ teritoriale, iar folosirea a 60 de pc-uri care au unele dintre componente de la același producător face ca sistemul să fie stabil în utilizare, exploatare și întreținere.

Judecătorul fondului nu a realizat o analiză corectă a înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei, reținând că cerința de calificare a prezentării certificatului ISO 9001 de la producător este restrictivă, cu toate că aceasta nu se regăsește la nivelul fișei de date sau anunțului de participare.

Susține că această cerință este însă restrictivă numai pentru contractele de furnizare, nu și pentru contractele de servicii, cum este cazul și în situația de față, în care autoritatea contractantă urmărește achiziționarea unor servicii informatice și servicii conexe. În sprijinul acestei afirmații arată că prezentul contract este unul de servicii și nu de furnizare, întrucât valoarea estimată a serviciilor este mai mare decât valoarea estimată a produselor, conform prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 34/2006, după cum rezultă și din Nota justificativă privind determinarea valorii estimate a contractului nr. x/28.04.2014.

Împotriva sentinței nr. 103 pronunțată la 10 mai 2017 de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat casarea în tot a sentinței atacate și, pe cale de consecință, să se respingă cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 20/13.02.2017 formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului susține că soluția pronunțată de instanța de fond este eronată și dată cu încălcarea normelor de drept procedural. Chiar dacă instanța admitea cererea de completare a hotărârii, aceasta nu putea admite capătul de cerere invocat în subsidiar, respectiv reducerea corecției aplicate de la 25% la 10% din valoarea contractului de achiziție publică, fără a admite în parte acțiunea reclamantului (fapt nerealizat de către Curtea de Apel Ploiești în sentința criticată).

Mai mult, pentru a admite cererea reclamantului de completarea a hotărârii prin admiterea capătului de cerere privind reducerea corecției aplicate, instanța de fond ar fi trebuit să aibă fundamentată hotărârea pronunțată inițial de o așa manieră încât să conducă spre soluția logică a admiterii în parte.

Or, în considerentele instanței de fond, enunțate în sentința civilă nr. 20/2017 nu se regăsește niciun motiv care sa conducă și să susțină altceva decât netemeinicia cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Cu încălcarea normelor de drept procesual care nu permit aceleiași instanțe să judece cauza și în fond și în căile de atac, Curtea de Apel Ploiești reia practic judecata asupra fondului arogându-și în continuare atributele cuvenite, în mod normal, unei instanțe de control judiciar, astfel încât Curtea de Apel își desființează, practic, propria hotărâre.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 16 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentințele recurate prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Buzău este nefondat și recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale este fondat, pentru considerentele ce succed:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu verificarea legalității Notificărilor nr. x/30.03.2016 și respectiv nr. 6009/09.08.2016, ambele emise de instituția pârâtă.

Din cuprinsul acestora rezultă că a fost aplicată o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. S.R.L., întrucât a introdus în caietul de sarcini al achiziției la pct. 2.6 cerințe privind infrastructura hardware, pentru componenta chipset, ca și cerință tehnică să fie proiectată de același producător ca și procesorul, inscripționat industrial cu sigla producătorului unității centrale, minim C. sau echivalent. .

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, apreciind că actele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Ulterior, instanța de fond urmare unei cereri de completare dispozitiv formulată de reclamant, a admis cererea de reducere a corecției financiare aplicată reclamantei de la 25% la 10% din valoarea contractului.

Reclamantul Consiliul Județean Buzău a declarat recurs, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, în ceea ce privește sentința prin care s-a dezlegat fondul cauzei, întrucât nu s-a observat că au primit avizul pentru caietul de sarcini de la instituția pârâtă, care a avut un comportament contradictoriu prin aplicarea corecției de 25% din valoarea contractului.

Prin recursul declarat pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor a susținut, referitor la sentința prin care s-a completat hotărârea inițială, că instanța de fond nu se putea pronunța, pe calea unei cereri de completare dispozitiv, asupra unui capăt de cerere prin admiterea lui, dacă acțiunea a fost respinsă.

Examinând sentința nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, se constată că sunt nefondate criticile reclamantului Consiliul Județean Buzău, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin notificarea nr. x/09.08.2016 a fost respinsă contestația formulată de reclamant la Notificarea nr. x/30.03.2016, prin care s-a stabilit aplicarea unei corecții de 25% din valoarea contractului de achiziție nr. x/29.01.2015 încheiat de către reclamantă cu A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C B. S.R.L. întrucât au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Instituția pârâtă prin organele de cercetare a constatat că, în caietul de sarcini al achiziției reclamantul a trecut o serie de măsuri restrictive, în sensul că era necesar să existe un "Chipset proiectat de același producător ca și procesorul, inscripționat industrial cu sigla producătorului unității centrale"; "mouse optic USB cu scroll, fabricat de același producător cu cel al sistemului de calcul"; "tastatura pe USB, 104 taste de la același producător"; "monitor fabricat de același producător cu cel al sistemului de calcul"; "soft dezvoltat de producătorul calculatorului care să permită: reducerea consumului de energie, management centralizat al consumului, blocarea porturilor USB, închiderea PC-urilor automată în afara orelor de program"; "Unitatea centrală, placa de bază, monitorul, tastatura și mouse-ul să fie inscripționate industrial cu sigla aceluiași producător" plus că, în mod nejustificat s-a solicitat prezentarea la ofertare conformitatea cu standardele internaționale calitate "ISO 9001JEN 9001 pentru producătorul echipamentului ofertat și pentru locația în care se produce echipamentul ofertat și livrat", ceea ce este restrictiv, în conformitate cu Ordinul nr. 509/28.09.2011.

Înalta Curte constată nefondată susținerea reclamantului potrivit căreia:

"caracterul temeinic și legal al documentației de atribuire a fost confirmat de alte autorități ale statului cu atribuții în controlul și verificarea procedurii, respectiv ANRMAP și UCVAP", întrucât existența unei avizări anterioare a documentației achiziției publice de către un organism abilitat, precum și existența unui raport de control favorabil reclamantului nu sunt de natură, prin ele însele, să înlăture neregula reținută în sarcina autorității contractante, ministerul pârât având dreptul de a efectua propriile verificări și de a dispune măsurile care se impun, legislația specifică activității de verificare procedurală nelimitând în vreun fel competențele pârâtului, în raport de constatările altor organe cu atribuții în domeniu.

Mai mult, trebuie precizat că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că a fost încălcat "principiul proporționalității și tratamentului egal, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, cât timp se solicită ca unele dintre componente să provină de la același producător, deoarece nu se argumentează prin lipsa de compatibilitate între produse provenind de la producători diferiți, ci doar că prin aceasta se urmărește o mai mare compatibilitate".

Criticile recurentului-reclamant vizând nelegalitatea notificărilor nu poate fi reținută, întrucât la baza actelor contestate stau dispoziții legale speciale care nu au fost încălcate de către instituția pârâtă.

În acest context, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Consiliul Județean Buzău împotriva sentinței nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Examinând sentința nr. 103 din data de 10 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, se constată că sunt fondate criticile pârâtului MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI COMUNICAȚIILOR, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reclamantul Consiliul Județean Buzău a solicitat completarea dispozitivului sentinței nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul de a admite capătul de cerere accesoriu care vizează reducerea corecției financiare la 5% sau 10% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. S.R.L..

Prin sentința nr. 103 pronunțată în data de 10 mai 2017, Curtea de Apel a admis cererea de completare dispozitiv, în sensul că a admis cererea de reducere a corecției financiare aplicată reclamantei de 25% la 10% din valoarea contractului, reținând incidența art. 444 coroborat cu art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză, sens în care nelegalitatea săvârșită de către instanța de fond cu prilejul soluționării cererii de completare formulată de către reclamant se impune a fi remediată prin admiterea recursului.

Potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 597/2016, "ceea ce se completează prin intermediul art. 444 alin. (1) C. proc. civ. este dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se, așadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părțile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care "prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale". Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absența soluției cu privire la cererea reconvențională, la o cerere de intervenție sau la o cerere de chemare în garanție. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanța trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunțării, fiind accesibilă tuturor părților, care pot constata de îndată dacă instanța a omis să se pronunțe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate."

În cauză, reclamantul a solicitat anularea Notificărilor nr. x/30.03.2016, înregistrată la Consiliul Județean Buzău sub nr. x/05.04.2016 și respectiv nr. 6009/09.08.2016, înregistrată la Consiliul Județean Buzău sub nr. x/19.08.2016 emise de instituția pârâtă prin care s-a aplicat o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. SRL

Trebuie precizat că, prin motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a adus critici cu privire la modul în care a fost aplicat de către instituția pârâtă principiul proporționalității în ceea ce privește gravitatea neregulilor legate de nerespectarea normelor privind achizițiile publice și implicațiile financiare aferente pentru bugetul Uniunii, ci doar a adus un argument suplimentar în susținerea cererii principale solicitând ca în cazul în care se constată că corecția trebuie aplicată să se reducă cuantumul ei la 5% sau 10%.

Mai mult nici prin motivele de recurs, recurentul-reclamant nu a adus critici asupra acestui aspect pentru a se putea cerceta, de către instanța de control judiciar, principiul proporționalității.

În cauză reclamantul a dorit micșorarea valorii corecției financiare, în legătură cu acest aspect solicitând completarea motivării în sensul în sensul de a se reducere de la 25% la 5% sau 10% din valoarea contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant și terț susținător S.C. B. S.R.L., context în care, prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., care privesc completarea dispozitivului hotărârii, iar nu a considerentelor acesteia, nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte constată că, în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond a admis cererea apreciind incidente prevederile art. 444 C. proc. civ., fără a observa că ceea ce s-a cerut nu era un capăt de cerere, ci un argument în susținerea cererii principale.

Mai mult trebuia completat doar dispozitivul, dar prin admiterea cererii judecătorul fondului a adăugat la motivare cercetând principiul proporționalității și modificând în tot sentința a cărei completare se solicitase.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința sentinței nr. 103 din data de 10 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și rejudecând cauza, va respinge cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul Consiliul Județean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI COMUNICAȚIILOR împotriva sentinței nr. 103 din data de 10 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza, respinge cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN BUZĂU, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ, ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROMOVAREA SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE.

Respinge recursul declarat de reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN BUZĂU împotriva sentinței nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.