ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1995/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul x/2014 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. - SUCURSALA JUDEȚEANĂ BUZĂU și a solicitat: să se constate că articolele 5, 9a), 9b) și 9c) din contractul de credit nr. x din data de 21 iunie 2007 sunt abuzive și nule absolut; să fie obligată pârâta la recalcularea ratelor lunare ale contractului de credit menționat, ca urmare a constatării nulității absolute a articolelor 5, 9a, 9b) și 9c), prin scăderea din sumele reprezentând rate de credit rămase de plată, a sumelor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată.

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2014, Tribunalul Buzău a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. -

SUCURSALA BUZĂU și a dispus introducerea în cauză a B. S.A. BUCUREȘTI, în calitate de pârâtă.

La data de 9 februarie 2015, prin încheiere, Tribunalul Buzău a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.

A reținut că acțiunea reclamantei se referă la constatarea nulității absolute a unor clauze, nu anularea acestora, astfel că, fiind în discuție sancțiunea nulității absolute, aceasta nu este prescriptibilă.

Prin sentința nr. 454 din data de 28 aprilie 2015, Tribunalul Buzău a respins excepția inadmisibilității cererii și a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A..

A constatat că art. 5 din Contractul de credit nr. x din data de 21 iunie 2007 este parțial abuziv.

A constatat că art. 5 din același contract de credit este parțial nul absolut, anume paragraful:

"după această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B.., la care se adaugă 1,5 p.p.".

A constatat că art. 9b) și 9c) din Contractul de credit nr. x din data de 21 iunie 2007 sunt nule absolut și abuzive.

A obligat pârâta la recalcularea împrumutului rămas de rambursat și a dobânzilor aferente contractului de credit, ca urmare a constatării nulității absolute a art. 5), 9b) și 9c), prin scăderea sumelor plătite în plus, până în prezent, în baza prevederilor articolelor a căror nulitate absolută a fost constatată.

A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.A. București și a constatat că dobânda cuvenită de părți, începând cu luna iunie 2008, este EURIBOR la 6 luni + 3,388%.

A luat act de cererea reclamanților privind solicitarea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pe cale separată.

În conformitate cu art. 451 pct. 2 și 453 pct. 2 din C. proc. civ., a obligat reclamanta să achite reconvenientei suma de 3020 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței anterior menționate, precum și a încheierilor de ședință din datele de 19 decembrie 2014, 9 februarie 2015 și 1 iulie 2015 a formulat apel B. S.A, atât în nume propriu, cât și în numele B. - Sucursala Județeană Buzău, solicitând schimbarea, în tot, a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fie ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fie ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 19 din data de 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de pârâta B. S.A., în nume propriu și în numele B. S.A. - Sucursala Județeană Buzău, în contradictoriu cu reclamanta A., împotriva sentinței nr. 454 din data de 28 aprilie 2015 și încheierii din data de 1 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Buzău.

A schimbat, în parte, sentința nr. 454 din data de 28 aprilie 2015 și, în tot, încheierea din data de 1 iulie 2015.

A respins cererea de recalculare a împrumutului "prin scăderea din sumele reprezentând rata de credit rămase de plată a celor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată".

A respins cererea reconvențională.

A respins cererea de îndreptare a erorii materiale.

A înlăturat obligația reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru cererea reconvențională.

A menținut restul dispozițiilor sentințe apelate.

A respins apelul formulat împotriva încheierilor din 19 decembrie 2014 și 9 februarie 2015 pronunțate de Tribunalul Buzău, ca nefondat.

A obligat intimata reclamantă A. plata sumei de 1366 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 10 decembrie 2018 sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu B. S.A., a formulat contestație la executare împotriva încheierilor pronunțate la datele de 7 septembrie 2018 și 2 octombrie 2018 de Judecătoria Buzău, în dosarul nr. x/2018, precum și împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2018 și a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1387/2018 al B.E.J. C..

De asemenea, a solicitat anularea încheierii pronunțate de Judecătoria Buzău în baza art. 711 alin. (3) C. proc. civ., precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional menționat, în temeiul art. 711 și următoarele din C. proc. civ.

Totodată, a solicitat constatarea nulității absolute a prevederilor art. 12 alin. (3) din Condițiile generale ale contractului de credit nr. x din data de 21 iunie 2007, apreciate ca fiind abuzive.

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul x/2018, instanța a admis excepția conexității, invocată de intimata B. S.A., dispunând conexarea dosarului la cauza cu numărul x/2019 având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorii D. și E., în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 842 din data de 22 februarie 2019, Judecătoria Buzău a admis contestația la executare formulată în dosarele conexate nr. x/2018 și y/2018 de contestatorii A., D. și E., în contradictoriu cu intimata B. S.A., și a anulat executarea silită, precum și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1387/2018, înregistrat pe rolul B.E.J. C..

În temeiul art. 718, 470 și următoarele din C. proc. civ., intimata B. S.A. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 842 din data de 22 februarie 2019, solicitând schimbarea în tot a deciziei, în sensul respingerii contestației la executare, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 164/2020 din data de 17 martie 2020, definitivă, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis apelul formulat de intimata-apelantă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 842 din data de 22 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2018, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații A., D., E. și B.E.J. C..

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că, a menținut executarea silită si toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1387/2018 înregistrat pe rolul B.E.J. C., în limita sumei de 76297,5 euro.

A menținut anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare mai sus menționat, în ceea ce privește restul sumei de executat.

III. Împotriva deciziei civile nr. 164 din data de 17 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 au formulat cerere de revizuire contestatorii E., D. ȘI A., invocând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul secției I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul de dosar x/2020

Prin cererea de revizuire, s-a susținut, din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că instanța de apel a încălcat, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 19 din data de 18 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cele două hotărâri judecătorești fiind potrivnice.

Au susținut revizuenții că, prin admiterea apelului și respingerea contestației la executare, s-a validat executarea silită a unei sume mai mari decât cea care ar fi trebuit validată dacă se ținea cont de dispozitivul deciziei mai sus menționate.

Au arătat că, deși decizia Curții de Apel Ploiești a menținut obligația intimatei B. S.A. de recalculare a împrumutului rămas de rambursat și a dobânzilor aferente contractului de credit, urmare a constatării nulității absolute a clauzelor conținute de textele art. 5, 9b) și 9c) din contractul de credit semnat de părți, această obligație nu a fost îndeplinită de intimată.

Au apreciat că, prin decizia nr. 164 din data de 17 martie 2020, Tribunalul Buzău a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 19 din data de 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, prin aceea că a obligat revizuenții la plata unor sume de bani calculate de bancă în baza clauzelor declarate nule, abuzive.

Au menționat revizuenții că intimata B. S.A. nu a întocmit niciodată un nou scadențar de plată, conform deciziei Curții de Apel Ploiești, deși pretinsa neplată a sumelor datorate băncii, niciodată revizuite, a consituit temeiul începerii executării silite,

Făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanța care a pronunțat decizia supusă revizuirii, revizuenții au susținut că soluția legală de rezolvare a litigiului este oferită de textul art. 1255 C. civ., cu consecința constatării nulității contractului de credit, în întregul său.

Au menționat că, prin cererea de executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 36/2018 al B.E.J. F., au încercat executarea silită a obligației băncii de a recalcula împrumutul acordat, sens în care au adresat Judecătoriei Buzău și o cerere de încuviințare a efectuării unei expertize care să cuantifice valoarea acestei recalculări, cerere ce a fost respinsă, prin încheierea din 1 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Au mai menționat că au formulat o nouă acțiune pe rolul Tribunalului Buzău, prin care au solicitat anularea deciziei unilaterale a băncii de a declara creditul scadent, în mod anticipat.

Potrivit expertizei efectuate în dosarul în care s-a pronunțat decizia supusă revizuirii, suma principală de plată, ca urmare a declarării scadente anticipate a creditului, a fost de 17.727,89 euro, nu 75.831,70 euro, cât a solicitat banca în cererea de executare silită, iar orice sumă obținută de intimată cu titlu de dobândă este nelegal executată, în opinia revizuenților, întrucât nu reprezintă convenția părților.

Datorită constatării nulității absolute a clauzei privind dobânda, recurenții au considerat că suma calculată în baza acestei clauze nu poate fi considerată ca fiind datorată și nu poate face obiectul executării silite.

În mod similar, revizuenții au considerat că nu pot fi executați pentru plata sumelor constând în contravaloarea comisioanelor de administrare, de acordare a creditului și de rambursare anticipată, iar suma reprezentând contravaloarea poliței de asigurare nu este o creanță ce decurge din contractul de credit, deoarece garanții proprietari ai imobilului nu au semnat niciun contract de asigurare pentru acesta.

Arătând că intimata B. S.A. nu putea declara scadent contractul de credit, decât după recalcularea sumelor ce urmau a fi plătite, conform deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, revizuenții au precizat că, aplicând dispozițiile art. 663 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de fond din dosarul nr. x/2018 a constatat că nu există o creanță lichidă de executat, întrucât obiectul acestei creanțe nu este determinat exact și nici nu este determinabil.

Revizuenții au afirmat că, urmare deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016, intimata B. S.A. a simulat, cu rea-credință, o negociere a contractului, însă, imediat după începerea procedurii de executare silită a deciziei arătate, banca a răspuns prin declararea anticipată a scadenței creditului, procedând la executarea silită mobiliară si imobiliară împotriva debitorilor și garanților din contractul de credit, fără a comunica valoarea și compunerea sumelor restante, recalculate potrivit deciziei, cu încălcarea dispozițiilor art. 9.1 din Condițiile generale ale contractului de credit, care stipulau că banca nu putea începe vreun demers de executare, fără a încerca să rezolve litigiul pe cale amiabilă.

Așadar, revizuenții au considerat că banca nu putea declara scadent creditul, fără a își îndeplini, în prealabil, obligația de recalculare a sumelor datorate de revizuenți și fără a notifica, potrivit dispozițiilor art. 8.3. din Condițiile generale ale contractui de credit, existența unei culpe a debitoarei.

Au mai arătat că nu a fost parcursă procedura prevăzută de art. 7.4 lit. g) din Condițiile generale ale contractului de credit, privind declararea exigibilității creditului.

În concluzie, au solicitat anularea deciziei civile nr. 164 din data de 17 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Buzău în cauza cu numărul de dosar x/2018 și, în subsidiar, schimbarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului intimatei, ca nefondat.

La data de 2 iunie 2020, prin încheiere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a luat act de precizarea revizuentului D., în sensul că, din eroare, la redactarea cererii de revizuire au fost trecute greșit părțile care au formulat cererea, în sensul că au fost incluse ca părți revizuente două persoane care nu au calitate în acest dosar, anume G. și H..

La solicitarea instanței, precizarea menționată a fost depusă și în scris de către revizuenții E., D. și A., la data de 13 iulie 2020, iar instanța a luat act de precizarea cererii de revizuire, sub aspectul arătat.

La data de 29 mai 2020, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, transmisă la dosarul cauzei prin email, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1488 pronunțată la data de 14 iulie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civilă a Înaltei Curți și a declinat în favoarea secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționarea cererii de revizuire.

Cererea de revizuire a fost reînregistrată pe rolul secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 10 august 2020, sub numărul de dosar x/2020, fiind fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 15 octombrie 2020.

IV. Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Scopul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela de înlăturare a efectelor judecății realizate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, în situația când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În cauză, revizuenții invocă, în temeiul textului art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., o contrarietate între o hotărâre definitivă, pronunțată într-un litigiu având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze din contractul de credit semnat de părți, și o hotărâre definitivă ulterioară, pronunțată într-o contestație la executarea silită, desfășurată între aceleași părți.

În raport cu obiectul diferit al celor două litigii, rezultă că este exclusă existența triplei identități, de părți, obiect și cauză, impusă de cerințele efectului negativ al autorității de lucru judecat, astfel că, așa cum se poate constata și din lectura argumentelor revizuenților, temeiul cererii de revizuire nu poate fi decât cel al încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat

Deși textul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, dispozițiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. nu permit ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că, prin considerentele sale ce rezolvă o problemă litigioasă, contravine unei hotărâri anterioare, dacă cele două hotărâri sunt date în dosare diferite, între care nu există identitate de obiect (cum este cazul în speță).

Sub aspectul pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, invocată de revizuenți, Înalta Curte subliniază că textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. ("Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire …. ea va anula cea din urmă hotărâre"), în forma aplicabilă la data introducerii contestației la executare finalizate cu decizia supusă revizuirii (10 decembrie 2018) oferă soluția legală doar în ceea ce privește efectul negativ al lucrului judecat, iar nu și în ceea ce privește efectul pozitiv, deoarece cadrul legal arătat permite doar anularea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat prin nesocotirea unei hotărâri anterioare, pronunțate în dezlegarea aceluiași raport juridic litigios, dar în sens contrar.

Acest mod de soluționare a cererii de revizuire, singurul aflat la îndemâna instanței de revizuire, în raport cu data introducerii contestației la executare, nu conferă posibilitatea unei continuări a judecății, în sensul reevaluării temeiniciei sau legalității hotărârii anulate, în raport cu efectele lucrului dezlegat definitiv în cadrul unui alt litigiu, aflat în legătură cu problema litigioasă rezolvată prin hotărârea anulată, dar care nu întrunește caracteristicile triplei identități.

Așa cum s-a arătat mai sus, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat prin art. 430 alin. (2) C. proc. civ., nu există un cadru legal de sancționare a hotărârii supuse revizuirii.

Acest cadru legislativ a fost interpretat, în practica covârșitor majoritară a instanțelor, ca relevând inexistența voinței legiuitorului de a permite revizuirea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ipoteza invocării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Ca atare, o cerere de revizuire în care se invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, cum este cea de față, nu poate fi analizată în contextul de strictă interpretare oferit de reglementarea legală aplicabilă acestei căi de atac extraordinare, fiind inadmisibilă.

Chiar și în ipoteza, neregăsită în cauză, în care instanța ar fi putut examina cererea de revizuire, Înalta Curte reține că, în cadrul litigiului finalizat prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, chestiunea efectului deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești asupra litigiului dedus judecății a fost invocată și analizată de către instanța de apel.

Or, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau, dacă a fost invocată, de omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia.

În acest context, Înalta Curte redă finalul considerentelor deciziei Tribunalului Buzău, a cărei revizuire se solicită:

"Cât privește sumele deja achitate de către intimata debitoare cu titlu de dobânzi și comisioane în baza clauzelor contractuale declarate nule Tribunalul constată că, așa cum s-a arătat deja, prin decizia nr. 19/18.01.2016 Curtea de Apel Ploiești a schimbat în parte sentința civilă nr. 454/28.04.2015 și încheierea din 01.07.2015, fiind respinsă cererea de recalculare a împrumutului prin scăderea din sumele reprezentând rata de credit rămase de plată a celor plătite în baza clauzelor a căror nulitate absolută a fost constatată".

Ca urmare, și din această perspectivă, o analiză a autorității de lucru judecat a deciziei Curții de Apel nu mai putea fi realizată în cadrul cererii de revizuire, deoarece aspectul litigios soluționat de Curtea de Apel Ploiești a fost avut în vedere și analizat în cadrul procedurii contestației la executare silită, apărările revizuenților întemeiate pe considerentele și dispozitivul deciziei nr. 19 din 18 ianuarie 2016 fiind respinse de instanță.

În consecință, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prescrise de lege pentru ca revizuirea deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, întemeiată pe argumentul contrarietății de hotărâri, să poată fi primită, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții E. și D., împotriva deciziei nr. 164 din 17 martie 2020, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.