ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2017 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, anularea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 293 din 29.11.2016 și obligarea pârâtei la rambursarea cheltuielilor electorale în valoare de 29.407 RON efectuate conform facturilor nr. x/09.05.2016 emisă de B. S.R.L. în valoare de 14.189 RON, nr. x/09.05.2016 emisă de B. S.R.L. în valoare de 5.298 RON, nr. x/02.06.2016 emisă de C. S.R.L. în valoare de 600 RON, nr. x/02.06.2016 emisă de C. S.R.L. în valoare de 5.520 RON, nr. x/03.06.2016 emisă de Cetatea Apuseni S.R.L. în valoare de 2.300 RON și nr. IND11/09.05.2016 emisă de D. în valoare de 1.500 RON, acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 134/2017 pronunțată la 16 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.

Împotriva sentinței nr. 134/2017 pronunțată la 16 iunie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată.

Consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material pentru următoarele motive:

În primul rând, în ceea ce privește lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea arătă că acesta trebuie motivată atât în drept cât și în fapt. Hotărârea atacată este motivată în drept (art. 48 alin (13) din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale - republicată, raportată la art. 319 alin. (20) lit. c), d) și i) din Codul fiscal) însă nu cuprinde motivele de fapt. În acest sens, hotărârile instanțelor de judecată, inclusiv hotărârea atacată, trebuie să cuprindă și arătarea motivelor de fapt împreună cu probele pe care instanța își fundamentează constatarea stării de fapt. Or, prin hotărârea atacată deși instanța constată o anumită stare de fapt, respectiv că "pârâta a solicitat reclamantului, prin mandatar financiar înlăturarea omisiunilor, în scopul prezentării unor documente valide, dar până la finalizarea misiunii de control, mandatarul financiar nu a procedat la îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative " nu indică proba pe care își fundamentează această constatare a stării de fapt.

De altfel, instanța de fond a respins cererea sa în probațiune privind ascultarea ca martor a mandatarului financiar - teza probatorie fiind nerespectarea de către intimat a prevederilor art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, respectiv a obligației instituite de lege în sarcina intimatei de a solicita corectarea eventualelor neconcordanțe și/sau erori din documentele justificative.

Intimata susține în întâmpinare că ar fi solicitate reclamantului înlăturarea omisiunilor dar nu probează în nici un fel această susținere. Instanța de fond reia această susținere fără a fi probată, ceea ce echivalează cu lipsa motivării hotărârii atacate.

În al doilea rând, susține că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Interpretând prevederile art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006 rezultă că erorile strecurate în documentele justificative trebuie semnalizate de către Autoritatea Electorală Permanentă candidatului care solicită rambursarea cheltuielilor electorale și în cazul în care erorile constatate nu sunt corectate din propria inițiativă a acestuia, corectarea erorilor trebuie solicitată.

Doar în cazul în care eroarea strecurată în actele justificative nu este îndepărtată în urma solicitării este posibilă emiterea unui act administrativ de refuz al rambursării cheltuielilor electorale efectuate. Or, în cazul de față intimata nu a adus la cunoștința recurentului constatările efectuate în faza de verificare și nu a solicitat îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative.

Din textul de lege mai sus citat rezultă că intimatul avea obligația de a solicita recurentului - competitorului electoral - îndreptarea unor eventuale neconcordanțe și/sau erori strecurate în documentele justificative, iar instanța, la rândul ei, are obligația de a verifica dacă această obligație a fost sau nu respectată.

Cu toate acestea, instanța de fond nesocotește prevederile legale mai sus citate, pronunțând o hotărâre nelegală.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția netimbrării, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 16 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 293 din 29.11.2016 și obligarea paratei la rambursarea cheltuielilor electorale în valoare de 29.407 RON.

Reclamantul a participat în calitate de candidat independent la funcția de primar, respectiv consilier local al Municipiului Alba Iulia, la alegerile locale din anul 2016, și potrivit legii electorale a formulat cerere de rambursare a cheltuielilor electorale, în cuantum de 52.472,20 RON.

Autoritatea Electorală Permanentă analizând cererea de rambursare a validat la rambursare suma de 23.068,20 RON și a invalidat suma de 29.407 RON, fiind emise Raportul de control nr. x/28.11.2016, actele administrative denumite Decizie de rambursare a cheltuielilor electorale nr. 292 din 29.11.2016, respectiv Decizie de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 293 din 29.11.2016.

Decizia de nerambursare a fost motivată prin faptul că nu au fost respectate prevederile art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334, coroborat cu art. 319 alin. (20) lit. c), d) și i) din Codul fiscal, respectiv pe facturi figura adresa incompletă a furnizorului, a lipsit prețul unitar, nu a fost trecută pe factură data expedierii materialelor de propagandă electorală pentru materialele care au fost livrate înainte de data emiterii facturii.

Reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând anularea Deciziei de nerambursare și, întrucât nu a primit răspuns de la pârâtă în termenul prevăzut de lege, s-a adresat instanței de contencios administrativ.

Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantului aduse deciziei.

Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material, nu a arătat în cuprinsul considerentelor sentinței probele pe care se întemeiază starea de fapt reținută.

În litigiul de față este analizată legalitatea deciziei prin care s-a respins cererea reclamantului de restituire a cheltuielilor efectuate în cadrul campaniei electorale din anul 2016.

Motivele de casare invocate de recurentul-reclamant în susținerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reține că este nefondată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde:

"...motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Examinând considerentele sentinței recurate, se constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor părților, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părților, contrar susținerilor recurentului-reclamant, care afirmă că instanța de fond a făcut o motivare fără a arăta în cuprinsul considerentelor sentinței probele pe care se întemeiază starea de fapt reținută.

Observând sub acest aspect considerentele sentinței recurate Înalta curte constată că acestea cuprind ample referiri la probele administrate instanța de fond apreciind, potrivit rolului său, asupra relevanței acestora și reținând starea de fapt ca urmare a analizării probatoriului administrat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale a fost legal emisă și că nu i s-a solicitat înlăturarea omisiunilor.

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului potrivit căreia instanța de fond nu a observat că nu există dovezi în sensul că pârâta a solicitat reclamantului, prin mandatar financiar înlăturarea omisiunilor, în scopul prezentării unor documente valide și că până la finalizarea misiunii de control, mandatarul financiar nu a procedat la îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative.

Sub acest aspect, atât instituția pârâtă, cât și recurentul au precizat în cuprinsul actelor depuse la dosar că reclamantul a desemnat un mandatar financiar, Dumitrean D., înregistrat la Autoritatea Electorală permanentă sub nr. x/28.04.2016, care să se ocupe de gestionarea fondurilor electorale și să depună actele financiare la Autoritatea Electorală.

Potrivit art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006 "eventualele neconcordanțe și/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie inițiativă sau la cererea autorității de control, suma conținută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată și rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă".

Interpretând textul mai sus citat nu rezultă că erorile strecurate în documentele justificative trebuie semnalizate de către Autoritatea Electorală Permanentă candidatului care solicită rambursarea cheltuielilor electorale, astfel cum recurentul susține în cuprinsul acțiunii, ci ele trebuiau îndreptate din proprie inițiativă competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorității Electorale Permanente.

Obligația verificării conformității facturilor revenea în principal furnizorului de produse sau servicii, dar și mandatarul financiar D. expert contabi,l care era ținut să observe dacă ele respectau prevederile legale în vigoare și apoi să se depună la instituția pârâtă pentru a fi rambursate.

Din verificarea actelor fiscale neconforme, este necesar a se menționa că una dintre facturile neconforme (Factura IND 11 din 9 mai 2016) respinse de la plată a fost emisă chiar de către mandatarul financiar.

Intimata pârâtă, potrivit art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006 avea obligația să verifice dacă actele respectă dispozițiilor art. 319 alin. (20) lit. c), d) și lit. i) din Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal, conform cărora factura trebuie să conțină, ca și elemente obligatorii, data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii; denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, ristumele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamantul a depus corecturile la facturile fiscale, ce au fost efectuate în data de 02.02.2017 și transmise pârâtei la data de 21.02.2017, așa cum reiese din adresa nr. x/14.02.2017, ulterior încheierii Raportului de Control nr. x/28.11.2016 și emiterii Deciziei de nerambursare nr. x/29.11.2017, dar acest aspect nu mai are relevanță în cauză, întrucât aceste diligențe trebuiau făcute până la finalizarea controlului care a avut loc în perioada 07.07.2016 - 02.11.2016, conform dispozițiilor art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006.

În acest context, în mod judicios judecătorul fondului a aplicat legea și a constatat că, "în cadrul controlului privind verificarea legalității veniturilor și a cheltuielilor electorale au fost constatate nerespectări ale prevederilor art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, coroborate cu art. 319 alin. (20) lit. (c), d), și lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel că în mod legal a apreciat parata ca reclamantul nu este îndreptatit la rambursarea în totalitate a acestor cheltuieli".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 134/2017 din data de 16 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.