ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3846/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 05.10.2017 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/19.09.2017, întocmit în lucrarea nr. 50142/S/II/08.12.2016, solicitând anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.09.2017 și a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia.

Prin sentința civilă nr. 48/CA din 14 martie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamantul, arătând următoarele:

În mod greșit instanța de fond a reținut că prin raportul de evaluare s-ar fi identificat în mod corect conflictul de interese în care s-ar fi aflat reclamantul, în contextul nerespectării obligației de a se abține de la a lua decizia încadrării fiului acestuia în funcția de referent în cadrul Primăriei, obligație expres prevăzută de art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Așa cum a arătat și în contestația formulată, prin adresa nr. x/22.05.2017 A.N.I. i-a solicitat un punct de vedere cu privire la faptul ca, în calitate de primar al comunei Fântânele, jud. Constanta, a emis Dispoziția nr. 117/21.09.2015 și a semnat Contractul individual de munca nr. x/21.09.2015 privind angajarea pe o perioada nedeterminată a fiului acestuia, B., pe funcția de personal contractual în cadrul primăriei, și, astfel, ar fi încălcat prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În răspunsul la această adresă, a arătat că nu a încălcat dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, conform cărora "primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul".

Cu toate acestea, prin Raportul de Evaluare nr. x/19.09.2017, A.N.I. a concluzionat că, în urma activității de evaluare desfășurate în lucrarea 50142/S/U/08.12.2016 privind pe A., primar al comunei Fântânele, jud. Constanta, au fost identificate elemente de încălcare a dispozițiilor legale privind regimul juridic al conflictului de interese întrucât, în exercitarea funcției de primar, a emis Dispoziția nr. 117/21.09.2015 și a semnat Contractul individual de muncă nr. x/21.09.2015 prin care fiul sau, B., a fost angajat pe funcția de referent în cadrul primăriei, fiind astfel încălcate prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

A mai arătat recurentul că Raportul de Evaluare nr. x/19.09.2017 întocmit în lucrarea nr. 50142/S/1I/08.12.2016 este netemeinic și nelegal,întrucât fiul acestuia a fost angajat ca personal contractual în cadrul compartimentului administrativ al Primăriei Comuna Fântânele, iar conform fisei postului, B. a fost angajat ca personal contractual în subordinea viceprimarului, nefiind angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului. Prin încheierea contractului de muncă nu s-a produs vreun folos material în sensul dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003;

Prin Dispoziția nr. 52/31.07.2017 s-a dispus încetarea contractului individual de munca al domnului B., la cererea acestuia, angajat ca personal contractual în cadrul Primăriei Fântânele în funcția de referent.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a arătat că recurentul nu indică cum anume au fost încălcate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de către instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate, nu indică normele juridice despre care consideră că au fost aplicate sau interpretate în mod greșit de prima instanță și nici modul în care aceasta s-a raportat greșit la textele de lege incidente în cauză.

Cererea de recurs reprezintă preluarea eliptică a cererii de chemare în judecată, iar în cuprinsul ei nu poate fi indicată o motivare veritabilă în fapt și în drept și nici o prezentare extinsă a motivului de recurs avut în vedere.

Pe fondul său, cererea de recurs este nefondată, având în vedere sumarele argumente pe care le conține, în sensul în care, astfel cum a reținut și instanța fondului, nu vor prezenta relevanță în îndepărtarea unei stări de conflict de interese elemente factuale care nu înlătură existența interesului personal al persoanei evaluate din chestiunea supusă evaluării.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurentul-reclamant nu a formulat motive de recurs la adresa sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentința recurată a fost respinsă contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată, instanța de fond reținând următoarele:

Prin Raportul de evaluare contestat nr. x/19.09.2017 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate s-a reținut că, în urma activității de evaluare desfășurată în lucrarea nr. 50142/S/II/08.12.2016 privind pe A., primar al Comunei Fântânele, jud. Constanța, au fost identificate elemente de încălcare a dispozițiilor legale privind regimul juridic al conflictului de interese întrucât, în exercitarea funcției de primar, a emis dispoziția nr. x/21.09.2015 și a semnat contractul individual de muncă nr. x/21.09.2015, prin care B., fiul său, a fost angajat în funcția de referent în cadrul Primăriei, încălcând astfel prevederile art. 76 din Legeanr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

S-a reținut îndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că folosul material produs constă în veniturile salariale încasate de B., fiul persoanei evaluate, în perioada deținerii funcției de referent în cadrul Primăriei, respectiv un salariu brut de 1.200 RON, începând cu data de 21.09.2015.

Reclamantul a susținut nelegalitatea raportului de evaluare menționat, motivat de faptul că fiul său - B. - a fost angajat ca personal contractual în subordinea viceprimarului, el nefiind angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, iar prin încheierea contractului de muncă nu s-a produs vreun folos material în sensul dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003; prin Dispoziția nr. 52/31.07.2017, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al lui B., la cererea acestuia, angajat ca personal contractual în cadrul Primăriei Fântânele în funcția de referent.

Instanța de fond a constatat că toate criticile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât fiul persoanei evaluate a fost angajat ca personal contractual pe postul de referent în baza Dispoziției nr. 117/21.09.2015 emise de primarul A.. Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/21.09.2015 în registrul general de evidență a salariaților a fost încheiat între Primăria Fântânele, reprezentată de Primar A., și B., fiul acestuia, salariul de bază brut fiind de 1200 RON.

În ceea ce privește critica reclamantului referitoare la faptul că fiul său a fost a fost angajat ca personal contractual în cadrul compartimentului administrativ al Primăriei Comunei Fântânele, iar conform fișei postului se află în subordinea viceprimarului, nefiind angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, prima instanță a reținut că, potrivit textului de lege, nu este cerută această condiție pentru a se constata ivit conflictul de interese.

De asemenea, nu a fost reținut nici punctul de vedere al reclamantului în sensul că prin încheierea contractului de muncă nu s-a produs vreun folos material în sensul dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003, întrucât beneficiul patrimonial reprezentat de salariul obținut de fiul său în urma deciziei luate de reclamant, constituie element constitutiv al conflictului de interese.

În ceea ce privește faptul că, începând cu luna iulie 2017, a dispus rezilierea contractului de muncă, acest aspect nu prezintă relevanță asupra legalității Raportului de evaluare întocmit în urma activității de evaluare desfășurate în lucrarea nr. 50142/S/II/08.12.2016.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a identificat prin raportul de evaluare contestat conflictul de interese în care s-a aflat reclamantul, în contextul nerespectării de către acesta a obligației de a se abține de la luarea deciziei de încadrare a fiului său în funcția de referent în cadrul Primăriei, obligație expres prevăzută de art. 76 din Legea nr. 161/2003.

A reținut prima instanță că raportul de evaluare contestat este legal, existența conflictului de interese în care s-a aflat reclamantul fiind corect constatată, iar acțiunea promovată este neîntemeiată.

În cadrul motivelor de recurs, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt a cauzei, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală.

Recurentul a invocat prevederi din Legea nr. 161/2003, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanței de fond.

Astfel, aspectele invocate de recurent sunt considerații generale cu privire la situația de fapt, precum și dispoziții legale, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deși cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanței din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Recurentul-reclamant se limitează la aceste susțineri fără să combată pentru nelegalitate raționamentul instanței și să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecință, pentru neîncadrarea motivelor din cererea de recurs în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 48/CA din 14 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.