ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal la data de 15.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene și a solicitat anularea Deciziei nr. 33/27.03.2017 emise de Direcția Generală Programul Operațional Regional din cadrul ministerului pârât; anularea Notei de neconformitate nr. SVAPCI - 7996/29.08.2016 cu privire la contractul de finanțate cod SMIS 25208 încheiată în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Natură, Tradiție și aventură - Promovarea turistică în defileul Lăpușului"; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.483 RON reprezentând reducerea de 10% aplicată contractului de servicii realizare materiale publicitare nr. x/01.10.2012 încheiat de Consiliul Județean Maramureș cu S.C. A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 34 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, având ca obiect anularea Deciziei nr. 33/27.03.2017 și a notei de neconformitate nr. SVAPCI -7996/29.08.2016 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.483,20 RON.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamanta.

Recurenta-reclamantă a prezentat situația de fapt a cauzei, criticând soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În cadrul acestor critici, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanță a achiesat mult prea ușor și nemotivat la apărările invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, fără a face o analiză temeinică cu privire la apărările invocate de către U.A.T. Județul Maramureș prin cererea de chemare în judecată, privind abaterea constatată de Autoritatea de Management competentă în ceea ce privește proiectul "Natură, tradiție și aventură - Promovarea turistică în defileul Lăpușului", cod SMIS 25208.

A arătat recurenta că, referitor la prima abatere reținută în sarcina UAT Județul Maram, instituțiile statului, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene și Curtea de Apel Cluj, nu au apreciat corect faptul că din modul în care sunt prezentate criteriile de calificare în Secțiunea 5 Capacitatea tehnică și/sau profesională ale O.U.G. nr. 34/2006, prin care se obțin în cea mai măsură doar informații, reiese clar că stabilirea criteriilor de calificare este un drept, o obligație a autorității contractante, fără a indica o limitare a cerințelor/documentelor enumerate în cadrul fiecărei categorii evidențiate la lit. a), b), c), d), e) și f). Așadar, impunerea de cerințe de calificare rămâne la latitudinea autorității.

Astfel, având în vedere faptul că acest contract este unul de prestări de servicii, iar criteriul de atribuire este "prețul cel mai scăzut", autoritatea contractantă a stabilit cerințe minime de calificare, astfel încât eligibilitatea ofertanților să fie considerată nu doar pe baza unor informații furnizate de liste și declarații, astfel cum sunt acestea enumerate la art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, ci pe baza unor elemente considerate relevante. Astfel, autoritatea contractantă a formulat cerința de calificare referitoare la persoanele responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii, raportat la nevoile apreciate la acea dată, aceasta a fost singura în măsură să decidă asupra necesităților sale si asupra modalității de satisfacere a lor fără a fi introdus cerințe nerelevante. Pentru autoritatea contractantă, cerințele prevăzute au fost relevante și necesare pentru demonstrarea potențialului de a realiza contractul aflat în discuție, proporționale și în concordanță cu obiectul contractului.

Mai mult, referitor la faptul că din nota justificativă nr. x/2012 elaborată în cadrul procedurii de achiziție publică, subiect al prezentei cauze, nu reiese necesitatea impunerii cerințelor minime de calificare și selecție pentru capacitatea profesională cu privire la necesitatea experienței personalului implicat în desfășurarea contractului în domeniul artelor vizuale și în studii de filologie, în lumina celor motivate anterior, susține recurenta că argumentatele invocate în Decizia atacată nr. 33/2017 a MDRAPFE și susținute prin dispozitivul hotărârii civile contestate sunt subiective și nu obiectiv motivate din punct de vedere legal.

În ceea ce privește nerespectarea principiilor transparenței și al tratamentului egal în timpul evaluării ofertelor, recurenta a susținut că aplicarea corecției se datorează înțelegerii nu tocmai corecte, complete și/sau interpretării eronate a principiilor care stau la baza atribuirii contractul, implicit a scopului actului legislativ de bază, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare de la momentul procedurii de achiziție.

Respectarea principiului tratamentului egal presupune ca oricând, pe parcursul procedurii de atribuire, să se stabilească și să se aplice reguli, cerințe, criterii identice pentru toți operatorii economici, astfel încât aceștia să beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți. Așadar, acest principiu vizează direct derularea procedurii, respectiv de la momentul inițierii acesteia, adică publicarea invitației/anunțului de participare, până la cel al atribuirii contractului.

Mai mult, la momentul descris de către echipa de control, Consiliul județean Maramureș era într-o situație fără soluție, având un act anulat din mijlocul unei proceduri de achiziție publică finalizată, care ar fi trebuit să restabilească situația într-un anumit punct din desfășurarea procedurii de atribuire a contractului de servicii de executare materiale publicitare în cadrul proiectului "Natură, Tradiție, Aventură -Promovarea turismului în Defileul Lupusului", contract care nu mai putea fi anulat si reluat din mai multe motive obiective respectiv realizarea efectivă a serviciilor contractate și finalizarea proiectului, în cadrul căruia s-a desfășurat procedura de achiziție publică, în aproximativ o lună de zile de la momentul la care Curtea de Apel Cluj a admis plângerea operatorului economic S.C. B. S.R.L.

În contextul expus, solicită modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condițiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat concret motive de recurs la adresa sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentința recurată a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, având ca obiect anularea Deciziei nr. 33/27.03.2017 și a Notei de neconformitate nr. SVAPCI -7996/29.08.2016 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.483,20 RON.

Prima instanță a reținut că prin Nota de neconformitate nr. SVAPCI 7996/29.08.2016 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene cu privire la contractul de finanțare cod SMIS 25208 încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul Natură tradiție aventuri - Promovarea turistică în defileul Lăpușului", s-a stabilit că "autoritatea contractantă a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de servicii, prin impunerea în documentația de atribuire a unor criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii" și că "II Autoritatea contractantă nu a respectat principiile transparenței și a tratamentului egal în timpul evaluării ofertelor", iar pentru aceste motive a constatat faptul că s-au încălcat prevederile legale reglementate de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, aplicând o reducere procentuală de 10% din valoarea contractului de servicii nr. x, încheiat cu operatorul economic S.C. A. S.R.L., în cuantum de 12.843,20 RON.

A reținut, în esență, următoarele:

- din nota justificativă nr. 1085/160/16.2012 nu reiese necesitatea impunerii cerințelor minime de calificare și selecție pentru capacitatea profesională cu privire la necesitatea experienței personalului implicat în desfășurarea contractului în domeniul artelor vizuale și în studii de filologie;

- reclamanta a susținut, în esență, pe de o parte că autoritatea contractantă este singura în măsură să aprecieze asupra necesităților sale și asupra modalității de satisfacere, iar pe de altă parte că acestea nu sunt cerințe minime, fiind cerințe de calificare pentru care nu poate fi stabilit un anumit nivel și ca atare nu fac obiectul notei de justificare;

- deși autorității contractante trebuie să i se recunoască un drept de apreciere în stabilirea criteriilor de selecție care urmează să fie incluse în documentația aferentă unui contract, art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 și art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 impun obligația motivării criteriilor minime stabilite de autoritatea contractantă, neputând fi acceptată teza avansată de reclamantă în sensul că aceste criterii nu sunt minime, fiind criterii pentru care nu poate să fie stabilit un nivel, deoarece calificarea pretinsă de reclamantă, reprezintă o calificare minimă pentru a se putea ocupa un post în realizarea contractului;

- reclamanta nu a contestat faptul că aceste criterii nu au fost explicate printr-o notă justificativă și nici faptul că din nota justificativă nr. 1085/160/16.2012 nu reiese necesitatea impunerii cerințelor minime de calificare și selecție pentru capacitatea profesională cu privire la necesitatea experienței personalului implicat în desfășurarea contractului în domeniul artelor vizuale și în studii de filologie, aceste criterii au fost impuse în mod nelegal de către autoritatea contractantă, respectiv fără să se furnizeze o explicație pentru necesitatea acestora.

- în privința celei de a doua abateri, în mod nelegal a fost declarată inacceptabilă oferta depusă de B. S.R.L., ținându-se cont exclusiv de obiectul de activitate principal al ofertantului, fără să le aibă în vedere și pe cele secundare, deși avea un preț mai mic decât oferta declarată necâștigătoare, nelegalitatea declarării ca inacceptabilă a ofertei fiind constatată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1065/31.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2012.

- reclamanta nu a contestat faptul această ofertă a avut un preț mai mic decât oferta declarată câștigătoare, fiind irelevante argumentele referitoare la imposibilitatea obiectivă de a se anula contractul din cauza realizării efective a serviciilor contractante și a finalizării proiectului, întrucât încălcarea principiului tratamentului egal și al transparenței a fost reținută prin prisma declarării ca inacceptabilă a ofertei;

- reclamanta nu a contestat sub nicio formă încălcarea prin această faptă a principiului transparenței, a făcut referire exclusiv la principiul tratamentului egal arătând ce presupune acesta, respectiv asigurarea unor criterii identice pentru toți participanții la procedură; or, cum nu se poate prezuma că reclamanta a exclus și alți participanți prin ignorarea activităților secundare ale acestora, nu există niciun motiv pentru a se considera că participanții au fost supuși unui tratament egal.

A constatat că, în privința Deciziei de soluționare a contestației nr. 33/27.03.2017, nu s-au invocat motive de nelegalitate separate de cele care privesc nota de neconformitate atacată. În consecință, concluzia că sunt neîntemeiate aceste motive invocate în privința notei de neconformitate o atrage și pe cea a inexistenței unor motive de nelegalitate întemeiate cu privire la decizia de soluționare a contestației, iar cererea de restituire a sumei de 12.483,20 RON reprezentând reducerea aplicată prin nota de neconformitate atacată nu s-a întemeiat pe motive separate de invocarea nelegalității notei de neconformitate.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a făcut referire la situația de fapt a cauzei, procedura administrativă, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală.

A invocat prevederi din O.U.G. nr. 34/2006, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanței de fond. A reluat motivele din acțiunea formulată în fața instanței de fond, în condițiile în care prima instanță a răspuns motivat tuturor acestor critici, neaducând argumente privind nelegalitatea sentinței atacate.

Recurenta nu a invocat în concret motive privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale de către instanța de fond. Astfel, aspectele invocate de recurentă sunt considerații generale cu privire la situația de fapt, precum și dispoziții legale, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deși cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanței din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Recurenta-reclamantă se limitează la a relua susținerile invocate în fața instanței de fond, fără să combată pentru nelegalitate raționamentul acesteia și să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate a hotărârii recurate.

În consecință, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliului Județean împotriva sentinței civile nr. 34 din 19 februarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.