ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3540/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la emiterea ordinului de trecere în rezervă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 127/CA din 17 mai 2017 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite excepție lipsei de interes.

Respinge ca lipsită de interes acțiunea în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamant A. în contradictoriu cu pârât Ministerul Apărării Naționale.".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. solictând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantul a susținut că instanța de fond nu a înțeles esența problemei, respectiv a faptului că a solicitat trecerea în rezervă conform dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 7/1998, cu pensie parțială anticipată.

Reținerea lipsei de interes nu este justificată în condițiile în care reclamantul apreciază că acțiunea sa este justificată de interesul material, reprezentat de suma lunară de bani, pensia anticipată parțială.

Reclamantul mai arată că prin modificarea radicală a structurii unității militare, noua organigramă prevedea posturi cu aceeași denumire de ofițer, însă acestea au fost înființate în cadrul microstructurilor, inexistente anterior, cu atribuții distincte și cu un coeficient de salarizare inferior. Munca în aceste condiții nu justifică nesoluționarea cererilor subsemnatului, cu atât mai mult echivalarea demisie cu pierderea iremediabilă a unui drept material cuvenit ca urmare a unor ani de vechime în muncă, respectiv a pensiei.

Intimatul pârât Ministerului Afacerilor de Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legala a hotărârii instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea acestuia, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de fond obligarea pârâtului Ministerului Afacerilor de Interne la emiterea ordinului de trecere în rezervă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivare, reclamantul a arătat că este cadru militar cu grad de maior și își exercită profesia la Unitatea Militară nr. 01759 Constanța, conform contractului privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate încheiat, iar pe parcursul desfășurării activității a fost încadrat ca ofițer 3 (maior), având un coeficient al salariului de 4,1 și atribuții în transporturi militare.

În acest sens, este de subliniat că în cursul lunii noiembrie 2016, unitatea militară la care activează a fost supusă procesului de reorganizare și restructurare, fiind modificată, de esență, întreaga organigramă, funcția pe care era încadrat și atribuțiile pe care le avea dispărând, iar în noua organigramă, existau posturi cu aceeași denumire de ofițer 3 (maior), dar cu atribuții distincte de cele pe care le avea anterior și cu un coeficient de salariu modificat, la o valoare inferioară, de 3,99.

În speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinului de trecere în rezervă în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 7/1998, respectiv cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime incompletă, apreciind că unitatea militară în care a funcționat a fost supusă restructurării, fapt ce îi conferă dreptul de a solicita trecerea în rezervă cu drept de pensie.

Aceasta în contextul în care, răspunsul la solicitările repetate formulate, respectiv raport înregistrat sub nr. x/21.10.2016, raport înregistrat sub nr. x/16.11.2016 și raport din data de 30.12.2016, a fost în sensul că "urmare la….vă informam că ministrul aparerii naționale nu a fost de acord cu trecerea în rezervă cu drept de pensie anticipată parțial, pe data de 01.12.2016 a maiorului A. din UM 01759 Constanța" (răspuns la primul raport înregistrat sub nr. x nr. 24/12.10.2016).

Ulterior formulării acțiunii, la data de 09.03.2017, reclamantul a depus la UM 01759 Constanța, raportul personal înregistrat sub nr. x, în care se menționează "vă prezint demisia mea conform art. 85 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și solicit trecerea în rezervă începând cu data de 01.05.2017.".

Potrivit dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare: "Art. 85 - (1) Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:

a) la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă;

a1) la împlinirea vârstei care conferă dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile legii;

b) sunt clasați "inapt pentru serviciul militar" de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepția situației în care a intervenit menținerea în activitate în condițiile art. 21 alin. (4);

c) sunt clasați "apt limitat" de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepția situației în care a intervenit menținerea în activitate în condițiile art. 21 alin. (4);

d) au împlinit limita de vârstă în grad;

e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale;

e1) la expirarea termenului prevăzut în contractul încheiat în condițiile art. 411, dacă una dintre părți nu este de acord cu reînnoirea acestuia;

f) pentru a fi numiți într-o funcție publică, civilă, cu mențiunea de a fi trecuți în rezervă;

g) la cerere, pentru motive bine întemeiate;

h) prin demisie;

i) când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu sau în perfecționarea pregătirii lor militare și de specialitate;

i1) când nu promovează baremele de pregătire fizică, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției;

j) când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale;

k) când, pentru o infracțiune săvârșită din culpă, li s-a aplicat prin hotărâre judecătorească suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori a amenzii, precum și în cazurile când au beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei;

l) când încalcă prevederile art. 4 lit. a) referitoare la deținerea cetățeniei române și a domiciliului în țară;

m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condițiile legii;

n) după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate, atunci când nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare.".

Înalta Curte reține că la data de 25 aprilie 2017 a fost emis Ordinul MAPN nr. 373/25.04.2017 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de 1.05.2017 ca urmare a demisiei, în temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995.

Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Codul muncii,,(1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.

Or, urmare a manifestării unilaterale de voință a reclamantului, respectiv a demisiei acestuia, au încetat raporturile contractuale cu angajatorul, respectiv contractul de exercitarea a profesiei de militar în activitate.

Prin urmare, angajatorul a luat act de manifestatrea de voință unilaterală și a emis Ordinul MAPN nr. 373/25.04.2017 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de 1.05.2017, făcând aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995.

Înalta Curte, împărtășind opinia instanței de fond, arată că pârâtul Ministerul Apărării Naționale nu mai poate proceda la emiterea unui alt ordin de trecere în rezervă, cu un alt temei, având în vedere efectele juridice produse de Ordinul nr. 373/25.04.2017. Astfel, ordinul de trecere în rezervă emis de pârât ca urmare a demisiei reclamantului nu mai poate fi revocat de către emitent.

Dincolo de aceste aspecte, irevocabilitatea actului juridic unilateral este o consecință a principiului forței obligatorii a actului juridic în general și presupune ca actului unilateral să nu i se poată pune capăt prin manifestarea de voință, în sens contrar, din partea autorului acestuia. Totodată, din interpretarea prevederilor art. 1324 - 1326 C. civ. rezultă că actul juridic unilateral devine irevocabil de la momentul la care începe să-și producă efectele, iar în situația reclamantului ordinul de trecere în rezervă și-a produs efectele începând ca data de 1.05.2017.

Prin urmare, de la această dată raporturile contractuale și de serviciu dintre părți au încetat și nu mai poate fi solicitată o nouă trecere în rezervă. Ordinul de trecere în rezervă nu mai poate fi revocat de către pârât sub nicio formă, fiind necesar, eventual, anularea acestuia, restabilirea raporturilor de serviciu și, ulterior emiterea unui nou ordin de trecere în rezervă, însă este necesar acordul părților pentru nașterea unui nou raport juridic de muncă.

În sensul celor anterior antamate este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că, odată încetate raporturile contractuale dintre părți, reclamantul nu mai justifică finalitatea practică a procedurii judiciare declanșate, întrucât pârâtul nu are posibilitatea de a dispune o nouă trecere în rezervă a reclamantului.

În consecință, criticile reclamantului se dovedesc a fi nefondate, hotărârea instanței de fond din perspectiva acestora fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 127/CA din 17 mai 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 127/CA din 17 mai 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.