ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în principal constatarea nulității Raportului de Evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de pârâtă, și în subsidiar anularea aceluiași Raport de Evaluare.

Prin sentința nr. 81/F/2017 din 5 mai 2017 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și, în consecință:

Anulează în parte Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, doar cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru deținerea simultană a funcției de viceprimar al municipiului Făgăraș, pe de o parte, și funcția de administrator la B. Făgăraș, respectiv funcția de administrator - membru în Consiliul de Administrație la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A. Făgăraș, pe de altă parte.

Respinge în rest acțiunea.".

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a dispune anularea în tot a acestui raport de evaluare.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond, în mod greșit, nu a anulat raportul de evaluare întocmit de intimată, ca urmare a faptului că sesizarea în baza căreia a fost întocmit acest raport este falsă. Citează, în acest sens, reclamantul dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv, Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002." și dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002 potrivit cărora "În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice.".

Cu alte cuvinte, arată reclamantul, pentru ca o sesizare să fie valabil făcută și să poată da naștere unei acțiuni din partea instituției publice căreia se adresează este necesar ca acea sesizare să fie făcută de către un cetățean sau organizație legal constituită și nu ca urmare a săvârșirii unei fapte penale, constând în furtul de identitate, așa cum este cazul sesizării ce stă la baza întocmirii raportului contestat în cauză.

Totodată, a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât numirea reclamantului în consiliul de administrație al unor instituții publice de învățământ, culturale sau sportive nu poate duce la sancționarea pe criterii de incompatibilitate pentru reprezentarea interesului public și social prin mandatul de administrare acordat de către autoritatea publică locală, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre funcții nu a presupus vreo remunerație și nici nu a generat conflict de interese între calitatea de viceprimar și activitatea acestor organisme de interes public.

Intimata-pârâtă a depus întâmpoinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității Raportului de Evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de pârâtă, și, în subsidiar, anularea aceluiași Raport de Evaluare.

În speță, prin Raportul de evaluare nr. x/18.03.2016, Agenția Națională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin faptul că a deținut simultan funcția de viceprimar al municipiului Făgăraș și funcțiile de administrator la S.C. B. S.R.L. (perioada 30.06.2008-22.01.2009), administrator-membru în Consiliul de Administrație la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A. (perioada 30.06.2008-24.01.2012), reprezentant al Consiliului Local Făgăraș în consiliile de administrație ale unităților de învățământ cu personalitate juridică din municipiul Făgăraș (Colegiul Național Doamna Stanca și Grădinița cu Program Prelungit nr. 3) - perioada 30.11.2011-03.07.2014, reprezentant al Consiliului de administrație al Muzeului Țării Făgărașului "C." (perioada 30.07.2012-prezent).

Evaluarea recurentului a fost declanșată în urma unei sesizări primite de intimata ANI de la o "persoană fizică în lucrarea nr. 39626/S/II/18.09.2013" cu privire la faptul că recurentul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților pe perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice.

Prima instanță a respins argumentul reclamantului-recurent privind nelegalitatea raportul de evaluare din perspectiva nelegalității sesizării pârâtei ANI cu cererea nr. x/18.09.2013, arătând că "nu este obligatorie existența unei sesizări din partea persoanelor fizice sau juridice, pentru declanșarea unei acțiuni de evaluare a incompatibilităților, aceasta putându-se face și din oficiu de către Agenție", potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

În consecință, a apreciat că sub aspectul legalității Raportului de evaluare contestat, nu are relevanță caracterul fals sau real al sesizării pretins formulate de D. și a respins petitul cererii vizând acest aspect.

În ce privește petitul subsidiar al cererii, prin care reclamantul solicită anularea Raportului de evaluare, instanța de fond a reținut reclamantul a deținut funcția de viceprimar simultan cu cea de administrator al S.C. B. S.R.L. (în perioada 30.06.2008-22.01.2009) și cu cea de administrator-membru în Consiliul de Administrație la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A. (în perioada 30.06.2008-24.01.2012).

Totodată, la data de 4 iulie 2008, reclamantul a optat pentru calitatea de viceprimar și a renunțat, la funcțiile de administrator pe care le deținea în cadrul S.C. B. S.R.L. și S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A..

Prin urmare, apreciind că, din perspectiva dispozițiilor referitoare la incompatibilități, renunțarea la funcția de administrator operează cu data manifestării unilaterale de voință, comunicată societății, potrivit dispozițiilor art. 1556 alin. (1) din C. civ. (1865), prima instanță a constatat că reclamantul a renunțat la mandatele de administrator la data de 04.07.2008, data înregistrării renunțărilor la cele două societăți mandante.

În ce privește calitatea reclamantului de membru în consiliul de administrație al S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A. Făgăraș, Curtea reține că și această calitate a încetat, o dată cu renunțarea la mandatul de administrator, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 31/1990.

În consecința celor care preced, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este fondată în ce privește nelegalitatea constatării stării de incompatibilitate pentru deținerea simultană a funcției de viceprimar al municipiului Făgăraș, pe de o parte, și funcția de administrator la B. Făgăraș, respectiv funcția de administrator - membru în Consiliul de Administrație la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A. Făgăraș, pe de altă parte.

În ceea ce privește starea de incompatibilitate a reclamantului reținută de pârâtă între funcția de viceprimar și calitatea de reprezentant al Consiliului Local Făgăraș în consiliile de administrație ale unităților de învățământ cu personalitate juridică din municipiul Făgăraș (Colegiul Național Doamna Stanca și Grădinița cu Program Prelungit nr. 3), instanța de fond potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a reținut că funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de membru în consiliul de administrație la instituțiile publice.

Față de toate aceste constatări, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea reclamantului, și, în consecință, a anulat, în parte, Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, doar cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru deținerea simultană a funcției de viceprimar al municipiului Făgăraș, pe de o parte, și funcția de administrator la B. Făgăraș, respectiv funcția de administrator - membru în Consiliul de Administrație la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraș S.A. Făgăraș, pe de altă parte și a respins, în rest, acțiunea.

Instanța de control judiciar nu împărtășește abordarea judecătorului fondului, considerând-o a fi formalistă și contrară scopului instituit prin normele prevăzute în cuprinsul Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de solutionare a petitiilor.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, ANI "îndeplinește activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002 potrivit cărora "În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice.".

Or, același act normativ stabilește în cuprinsul art. 7 că "Petițiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiționarului nu se iau în considerare și se clasează, potrivit prezentei ordonanțe.".

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sesizarea nr. 6746/30.08.2013 formulată de petentul D., a fost ulterior negată prin procesul-verbal aflat la dosar fond.

Mai mult, din adresa nr. x/30.08.2013 emisă de IPJ Brașov, urmare a plângerii formulate de D., persoana care a formulat sesizarea, rezultă că în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Municipiului Făgăraș privind infracțiunile de fals în declarații și fals privind identitatea se desfășoară cercetări pentru identificarea autorilor și tragerea la răspundere conform legii.

Faptul că din probatoriul administrat în cauză rezultă că sesizarea numitului D., reținută de către pârâta Agenției Naționale de Integritate, ca temei al declanșării activității de evaluare privind respectarea regimului incompatibilităților de către reclamant, s-a făcut ca urmare a săvârșirii unor fapte penale de către o persoană neidentificată, astfel cum s-a arătat în precedent, nu este de natură a acoperi neregularitățile privind identificarea petiționarului.

Astfel, în mod eronat intimata-pârâtă a dat curs unei sesizări care nu îndeplinea condițiile de formă, deși trebuia s-o claseze în raport de dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Nu se poate reține nici faptul că intimata s-ar fi sesizat din oficiu, întrucât în dosar nu există un proces-verbal întocmit de președintele Agenției Naționale de Integritate, așa cum prevăd dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., constatând că în mod eronat instanța de fond a respins argumentul reclamantului privind nelegalitatea sesizării pârâtei Agenția Națională de Integritate, Înalta Curte va admite în tot acțiunea formulată de reclamantul A. și, în consecință, va anula, în tot, Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 81/F/2017 din 5 mai 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite, în tot, acțiunea formulată de reclamantul A. și, în consecință, anulează, în tot, Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.