ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 10.12.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/21.11.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința nr. 58/2019 din data de 13.02.2019 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți, secția a II -a de contencios administrativ și fiscal fiind declinată cauza în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 7 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 247 din 13 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a fost anulat raportul de evaluare nr. x/21.11.2018 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 247 din 13 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea contestației și menținerea ca temeinic și legal a raportului de evaluare nr. x/21.11.2018 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raportat la incompatibilitatea în care s-a aflat intimatul, prin deținerea simultană atât funcția de viceprimar al comunei Padina, cât și funcția de membru în Consiliile de Administrație al unei instituții publice - Școala Primară Padina, în perioada 04.02.2015 - 10.06.2017.

În contextul enunțării prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a art. 96 din Legea nr. 1/2011 (în forma veche), a art. 96 alin. (2) în forma modificată prin Ordonanța nr. 49/26.06.2014, recurenta-pârâtă a arătat că, în opinia sa, reprezentarea autorității administrativ teritoriale în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ se poate realiza de către persoanele stabilite prin hotărâre a consiliului local, dar a căror desemnare nu încalcă regimul incompatibilităților.

Astfel, legiuitorul a stabilit clar care sunt incompatibilitățile funcției de viceprimar, una dintre acestea fiind calitatea de membru în consiliul de administrație la instituțiile publice.

Totodată, în raport de conceptul de demnitate publică, prin natura funcției cu care a fost învestit viceprimarul slujește interesele comunității din care face parte, revenindu-i obligația să respecte normele imperative ale Legii nr. 161/2003.

În fine, recurenta-pârâta a susținut că intimatul avea obligația de a exercita funcția publică cu respectarea principiilor privind imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public pentru a preveni generarea unei eventuale situații de incompatibilitate, obligație pe care acesta nu a respectat-o, astfel că raportul de evaluare întocmit de instituție este temeinic și legal.

Cu titlu de practică judiciară, recurenta a menționat deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3205/2015 și nr. 1960/2019.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, prima instanță făcând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente situației de fapt reținute.

În esență, a susținut intimatul-reclamant că este corect raționamentul judecătorului fondului în sensul că în raport de scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011 și luând în considerare și modificarea ulterioară intervenită prin O.U.G. nr. 49/2014, prezența primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ urmărește buna desfășurare și organizare a acesteia prin luarea măsurilor ce se impun în timp util.

Astfel, în opinia sa, același raționament se aplică și viceprimarului, resprezentant al primarului sau al consiliului local în consiliul de administrație al școlii, neputând fi primită susținerea recurentei conform căreia primarul ar avea un regim juridic diferit de cel al primarului sau al consiliului local, actul normativ neavând nicio prevedere care să interzică această îmrejurare, modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 49/2014, care permit participarea primarului și viceprimarului în consiliul de administrație al scolii, fiind în vigoare în perioada supusă evaluării, nu există caz de incompatibilitate, astfel cum în mod eronat s-a reținut prin rapotrul de evaluare contestat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 20 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018, întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a constatat că, în perioada 04.02.2015 - 10.06.2017, reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a deținut simultan atât funcția de viceprimar al comunei Padina, cât și funcția de membru în Consiliile de Administrație al unei instituții publice - Școala Primară Padina, fiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte reține că potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada suspusă evaluării "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice".

Articolul a fost modificat la data de 07.06.2017 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, fiind introdusă "excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație."

A reținut instanța de fond că Legea nr. 1/2011 a educației naționale la art. 96 prevede că (1) Unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale.

(2) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, primarul sau un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, primarul sau un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;

Pornind de la adoptarea art. 96 din Legea nr. 1/2011, instanța fondului a considerat ca fiind excesivă soluția administrativă dispusă de intimata-pârâtă prin raportul de evaluare, apreciind că participarea primarului în cadrul consiliilor de administrație a școlilor din localitățile in care acesta își exercită autoritatea urmărește organizarea și desfășurarea eficientă a activității de învătâmânt.

Totodată, a arătat instanța de fond că același raționament s-ar aplica și viceprimarului, ca reprezentant al primarului în consiliul de administrație.

Inalta Curte constată că în materia incompatibilităților, prevederile legale sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse în sensul raționamenului judecătorului fondului, expus și de intimatul-reclamant prjin întâmpinarea formulată.

Astfel, după modificarea legii învătământului, textul prevede expres posibilitatea primarului de a participa în consiliul de administrație al școlii, sau un reprezentant al acestuia, însă nu viceprimarul, față de care rămâne în vigoare interdicția prevăzută la art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Instanța de control judiciar reține că pentru perioada 4.02.2015 - 10.06.2017 (data modificării Legii nr. 161/2003) prevederile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 prevăd în mod clar că funcția de viceprimar este era incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, așa cum este Scoala Primară Padina.

Așa fiind, reține Înalta Curte că intimatul-reclamant a participat la ședințele Consiliului de Administrație al Școlii Primare Padina, aprobând punctele menționate pe ordinea de zi, astfel că și-a însușit și a confirmat calitatea de membru al consiliului de administrație, exercitând această calitate ca atare, iar nu în calitate de invitat, de la data de 04.02.2015 (data primului proces-verbal de ședință) până la data de 10.06.2017 (data modificării Legii nr. 161/2003).

Această împrejurare rezultă din cuprinsul proceselor-verbale întocmite cu prilejul ședințelor Consiliului de administrație din datele de 04.02.2015, 13.02.2015, 16.02.2015, 06.03.2015, 01.04.2015, 24.04.2015, 12.05.2015, 29.05.2015, 26.06.2015, 25.09.2015, 16.10.2015, 18.11.2015, 11.12.2015, 22.01.2016, 19.02.216, 11.03.2016, 08.04.2016, 13.05.2016, 17.06.2016, 19.07.2016, 30.08.2016, 27.09.2016, 24.10.2016, 11.11.2016, 16.12.2016, 20.01.2017, 03.02.2017, 22.02.2017, 31.05.2017, procese-verbale semnate de intimat, aflate la dosarul nr. x/101/2018 al Tribunalului Mehedinți.

Din perspectiva aplicării în timp a formei dispozițiilor art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu are relevanță data întocmirii raportului de evaluare, asfel că nici apărarea intimatului - reclamant din cererea de chemare în judecată nu poate fi reținută.

Extinzând aplicabilitatea prevederilor art. 96 din Legea nr. 1/2011 și la situația viceprimarului, cu neobservarea incompatibilității prevăzute de art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, împotriva sentinței nr. 247 din 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2020.