ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3513/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.06.2016 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie: anularea Notei nr. x/18.05.2016, emisă de Serviciul Juridic și Contencios din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care a fost lăsată nesoluționată contestația subsemnatei A. împotriva Procesului-Verbal din data de 20.01.2016. Anularea Procesului-Verbal din data de 20.01.2016, întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie. Obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie să reia procedura cercetării disciplinare și să soluționeze pe fond sesizarea vicepreședintelui ANC înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină sub nr. x/26.11.2015, cu privire la cererea nr. x/25.11.2015 formulată de A.. Obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat, TVA, și orice alte cheltuieli ar fi efectuate în cursul litigiului.

Prin sentința civilă nr. 303 din 3 februarie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie.

Anulează Procesul-verbal din data de 20.01.2016 și Nota nr. x/18.05.2016.

Obligă pârâta la continuarea procedurii de soluționare a sesizării disciplinare.

Neexecutorie.".

Împotriva sentinței civile nr. 303 din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, invocând motivul de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că în privința respingerii excepției lipsei calității procesuale active, instanța folosește măsuri diferite atunci când analizează interesul judiciar ca o condiție necesară pentru dobândirea calității de parte în proces.

Astfel, reținerea instanței de fond că reclamanta este titularul sesizării nr. 25502/ANC/25.11.2015, adresate vice-președintetui ANC, iar acesta sesizat Comisia de disciplină, este greșită. Deși reclamanta întrunea calitatea de titular al dreptului de sesizare directă a Comisiei de disciplină conform Regulamentului intern, instanța trece peste faptul că aceasta, în fapt, nu l-a exercitat, dreptul exercitat de către vice-președintele instituției de a sesiza Comisia de disciplină reclamantei fără a arăta la niciun moment când anume și în ce condiții a operat transmisiunea drepturilor procedurale.

Prin procesul-verbal întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină 20.01.2016, aceasta ia act că se consideră învestită prin rezoluția din 25.11.2015 a vicepreședintelui ANC, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulament, considerentele instanței de fond în sensul că însăși Comisia de disciplină a apreciat că se consideră învestită și de către reclamantă, fiiind aprecieri personale ale instanței, simple speculații, atât timp cât din analize verbal nu se face nicio precizare în acest sens.

Fără a contesta dreptul reclamantei de a sesiza Comisia în baza dispozițiilor din regulamanet, pârâta critică ușurința cu care instanța de fond trece peste faptul că în realitatea niciuna dintre aceste căi legale nu a fost exercitată, reclamanta, cunoscând, sau trebuind să cunoască, prevederile Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică, s-a desistat, alegând o procedură paralelă, nereglementată sesizând vicepreședintele instituției și solicitând în mod expres acestuia să ia măsuri.

Regulamentul privind răspunderea disciplinară aprobat prin Ordinul președintelui ANC nr. 308 din 31 octombrie 2011, nu a fost contestat de către reclamantă, având astfel obligația de a face o sesizare în conformitate cu art. 10 alin. (1), în cazul în care dorea sesizarea Comisiei pentru disciplină.

Raportat la mențiunea instanței că reclamanta s-a adresat ulterior prin adresa din 14.12.2015 Comisiei de disciplină, constatăm că instanța nu a sesizat că aceasta este o adresă de răspuns la interpelarea persoanelor desemnate cu cercetarea prealabilă în cazul sesizării Comisiei de disciplină prin rezoluția vice președintelui. Cercetarea prealabilă este obligatorie potrivit art. 13 din Regulament, iar în cadrul acesteia este necesar să se stabilească faptele și urmările acestora, adresa indicată fiind întocmită în acest sens și în această etapă nefiind o sesizare distinctă.

Concluzionând arată că în speța analizată nu s-a pus, la nici un moment, problema refuzului nejustificat din partea Autorității de a soluționa o cerere, ci s-a constatat că singura sesizare a Comisiei de disciplină a venit din partea vicepreședintelui ANC, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), solicitare ce nu îndeplinea mențiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) Regulament, fiind clasată în temeiul art. 12 alin. (3).

Intimata reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a senstinței instanței de fond.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie: anularea Notei nr. x/18.05.2016, emisă de Serviciul Juridic și Contencios din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care a fost lăsată nesoluționată contestația subsemnatei A. împotriva Procesului-Verbal din data de 20.01.2016, anularea Procesului-Verbal din data de 20.01.2016, întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie și obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie să reia procedura cercetării disciplinare și să soluționeze pe fond sesizarea vicepreședintelui ANC înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină sub nr. x/26.11.2015, cu privire la cererea nr. x/25.11.2015 formulată de A. și obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat, TVA, și orice alte cheltuieli ar fi efectuate în cursul litigiului.

În ceea ce privește motivul de recurs vizând soluția asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A., Înalta Curte împărtășește raționamentul instanței de fond.

Astfel, dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Art. 2 alin. (1) lit. a) din același act normativ definește persoana vătămată ca - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate".

Totodată, dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b), d) și e) din Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Autoritatea Națională pentru Cetățenie aprobat prin ordinul Președintelui ANC nr. 308/31.10.2011 dispun în sensul că sesizarea comisie de disciplină se poate face de către vicepreședintele ANC, conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana cercetată, persoana vătămată prin fapta ce face obiectul sesizării etc.

Or, reclamanta, titulara sesizării nr. 25502/ANC/25.11.2015, adresate vice-președintelui ANC a dovedit vătămarea drepturilor sale în sensul dispozițiilor legale anterior citate.

Faptul că, ulterior acestei sesizări, vicepreședintele ANC prin rezoluția din data de 25.11.2015 a sesizat el însuși Comisia de disciplină, apreciind că există indicii suficiente cu privire la abaterile disciplinare pretins a fi fost săvârșite de dl. B., șef al Biroului Jurământ, evidențe și retragerea cetățeniei române din cadrul ANC, nu poate în niciun caz lipsi reclamanta de calitate procesuală activă în speță.

Soluția de clasare a sesizării dispusă în cuprinsul Procesului-verbal din data de 20.01.2016, pe motiv că nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a), b), c), d), f) și g) din Regulament, echivalează în mod cert cu un refuz expres de soluționare a unei petiții, întemeiat pe pretinse vicii de formă.

Înalta Curte arată că aserțiunea instanței de fond în sensul că, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege dreptul persoanei la petiționare, presupune - în mod indisolubil - interesul de a supune controlului instanței de contencios administrativ temeinicia motivului invocat, ceea ce justifică legitimarea procesuală active", este corectă.

În acest sens, într-o formulare generală, art. 21 din Constituția României permite oricărei persoane accesul la justiție pentru apărarea oricărui drept sau libertăți și a oricărui interes legitim.

Mai mult, în jurisprudența CEDO efectivitatea dreptului de acces la o instanță presupune că un individ se bucură de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în drepturile sale. Așadar, accesul efectiv la justiție implică obligația pozitivă a statelor de a asigura în mod real posibilitatea oricărei persoane de a-și susține cauza în fața unui judecător.

Dincolo de aceste repere jurisprudențiale, Înalta Curte reține că actul de sesizare a Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor a avut mai mulți titulari, prin procesul-verbal întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din data de 20.01.2016, reținându-se că:

- Comisia a luat în discuție "cererea doamnei A. nr. 25502/ANC/25.11.2015 adresată conducerii ANC, în care face referire la un incident în care este implicată împreună cu domnul B.".

- "Prin rezoluția din data de 25.11.2015, vicepreședintele ANC sesizează Comisia de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor în vederea analizării conform procedurilor legale, sesizarea fiind înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină cu nr. l/CDPA/26.11.2015".

- "S-a procedat la analizarea sesizării vicepreședintelui cu privire la cererea nr. x/25.11.2015".

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, ca nefondată.

Analizând celelalte critici formulate de recurentă vizând procedura de sesizare a Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor, Înalta Curte reține că:

Conform art. 10 alin. (1) din Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Autoritatea Națională pentru Cetățenie aprobat prin ordinul Președintelui ANC nr. 308/31.10.2011:

"Sesizarea Comisiei de disciplină se poate face de către:

a) președintele ANC;

b) vicepreședintele ANC;

c) directorii direcțiilor din cadrul ANC;

d) conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana cercetată;

e) persoana vătămată prin fapta ce face obiectul sesizării.

Conform dispozițiilor art. 12 alin. (1) din același regulament: "Sesizarea va cuprinde următoarele mențiuni:

a) Numele, prenumele, domiciul persoanei care formulează sesizarea, precum și, dacă este cazul, funcția deținută;

b) Numele, prenumele, funcția deținută și compartimentul în cadrul căruia își desfășoara activitatea persoana împotriva căreia este formulate sesizarea;

c) Descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării;

d) Temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei;

e) Indicarea, cel puțin cu aproximație, a datei la care fapta a fost săvârșită;

f) Arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

g) Data și semnătura persoanei ce formulează sesizarea.".

Dispozițiile alin. (3) din același Regulament prevăd că "sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), d), f) și g)", însă, alin. (4) al aceluiași articol prevede că "dacă sesizarea se face în condițiile art. 10 alin. (1) lit. d), în) măsura în care sesizarea nu conține toate informațiile menționate la alin. (1), va fi contactată persoana care a formulat sesizarea, în vederea completării acesteia".

Din conținutul actului administrativ atacat, respectiv procesul-verbal întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din data de 20.01.2016, rezultă că:

- La data de 20.01.2016, Comisia a luat în discuție "cererea doamnei A. nr. 25502/ANC/25.11.2015 adresată conducerii ANC, în care face referire la un incident în care este implicată împreună cu domnul B.".

- "Prin rezoluția din data de 25.11.2015, vicepreședintele ANC sesizează Comisia de disciplină a personalului asimilat judecătorilor și procurorilor în vederea analizării conform procedurilor legale, sesizarea fiind înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină cu nr. l/CDPA/26.11.2015".

- "Ulterior, prin cererea nr. x/14.12.2015, doamna A. solicită conducerii ANC să dispună înlocuirea domnului C. din Comisia de disciplină.".

- "S-a procedat la analizarea sesizării vicepreședintelui cu privire la cererea nr. x/25.11.2015".

- "Se constată că sesizarea a fost formulată în termen legal de către vicepreședintele instituției, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulament".

Totodată, Comisia a constatat că sesizarea disciplinară nu cuprinde toate informațiile necesare prevăzute de art. 12 din Regulament, respectiv:

- nu este identificat domiciliul persoanei care a făcut sesizarea (lit. a),

- nu este identificat compartimentul în cadrul căruia își desfășoară persoana împotriva căreia este formulată sesizarea (lit. b),

- nu este specificat temeiul legal al sesizării și nu este încadrată fapta (lit. d) și, pe cale de consecință a dispus potrivcit art. 12 alin. (3) clasarea.

Or, față de cele anterior expuse, Înalta Curte arată că reținerile instanței de fond sunt corecte. Astfel, reclamanta A. funcționa în cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, în sesizarea adresată vicepreședintelui ANC indicând: funcția ocupată, de Șef Serviciu, dar și faptul că este împuternicită ca director, astfel cum rezultă din decizia nr. 42 din data de 16.11.2015 iar persoana împotriva căreia a formulat sesizarea este șef de birou, fiind temporar în subordinea sa, locația în care își desfășura activitatea în cadrul instituției (camera 6). În ceea ce privește, domiciliul legal al reclamantei, acesta era cunoscut Autorității Naționale pentru Cetățenie, din moment ce avea calitate de angajator.

Este de reținut și că prin Adresa nr. x/14.12.2015, înaintată de reclamantă Comisiei de disciplină din cadrul ANC, aceasta a completat sesizarea nr. 25502/ANC/25.11.2015, indicând:

- compartimentului în cadrul căruia își desfășoară persoana împotriva căreia este formulată sesizarea, rezultând în mod expres că dl. B. este șeful Biroului jurământ, evidențe și retragerea cetățeniei române;

- temeiul legal al sesizării și încadrarea faptei, respectiv dispozițiile Codului deontologic, precum și dispozițiile Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 308 din 31.10.2011 al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, iar abaterile disciplinare au fost descrise ca fiind "Atitudine ireverențioasă, nedemnă, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi" (față de reclamantă) și "Nerespectarea nejustificată a termenelor prevăzute pentru soluționarea lucrărilor".

Adresa nr. x/14.12.2015 este anterioară procesului-verbal din data de 20.01.2016 al Comisiei de disciplină din cadrul ANC și a fost depusă în termenul de 30 de zile pentru sesizarea Comisiei de disciplină, astfel că rezultă cu puterea evidenței, astfel cum a reținut și prima instanță că orice pretinsă neregularitate trebuia considerată ca fiind acoperită.

În speța de față dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) din Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Autoritatea Națională pentru Cetățenie aprobat prin ordinul Președintelui ANC nr. 308/31.10.2011 sunt relevante, în sensul că sesizarea Comisiei de disciplină poate fi făcută atât de către conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana cercetată, cât și de directorii direcțiilor din cadrul ANC.

La momentul formulării sesizării, reclamanta A. ocupa cu caracter temporar funcția de director al Direcției Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie (în temeiul Ordinului vicepreședintelui ANC nr. 42/2016 de delegare de semnătură), iar din organigrama de la dosar fond rezultă că Biroul jurământ, evidențe și retragerea cetățeniei române este o structură direct subordonată Direcției menționate.

Or, ar fi contrar intenției legiuitorului care a avut în vedere posibilitatea de a completa sesizarea, dacă nu conține toate informațiile, când sesizarea este formulată de către conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana cercetată. În acest sens, dispozițiile art. 12 alin. (4) din Regulament prevăd obligația Comisiei de disciplină de a o contacta pe reclamantă în vederea completării sesizării dacă consideră că lipsesc mențiuni din cuprinsul său, iar complinirea acestora din proprie inițiativă trebuia luată în considerare anterior clasării sesizării.

Față de aspectele învederate, Înalta Curte nu poate primi critica pârâtei în sensul că "singura sesizare a Comisiei de disciplină a venit din partea vicepreședintelui ANC, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), solicitare care nu îndeplinea mențiunile prevăzute la art. 12 alin. (1) din Regulament, fiind clasată în temeiul art. 12 alin. (3).".

Tot astfel, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 303 din 3 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.