ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 179/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie reclamanta a solicitat, pe calea prezentului demers, anularea Ordinelor nr. 295/4.09.2017, nr. 305/25.09.2017 și nr. 310/27.09.2017, emise de președintele instituției pârâte; de asemenea, a solicitat, pe calea excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea 554/2004, constatarea nelegalității ordinelor nr. 308/2011, nr. 155/2014 și nr. 97/2016

Prin sentința civilă nr. 1477 din 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepțiile invocate de pârât, ca nefondate.

Respinge contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, având ca obiect anulare act administrativ anul Ordin nr. 295/04.09.2017, ca neîntemeiată.".

Împotriva sentinței civile nr. 1477 din 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că a solicitat anularea Ordinelor nr. 295/4.09.2017, nr. 305/25.09.2017 și nr. 310/27.09.2017 întrucât acestea sunt contrare legii, respectiv sunt date cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) și (2) din legea nr. 303/2004rpivind statutul judecătorilor și procurorilor, O.U.G. nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, Ordinul nr. 745/C/2014, Ordinul nr. 120/C/2011 și Ordinul nr. 1483/C/2006. Arată reclamanta că Președintele ANC nu îndeplinește condiția de legalitate pentru a numi, aproba, desemna comisii de disciplină pentru certarea prealabilă a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale Pentru Cetățenie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor putând fi cercetat doar de către comisiile de disciplină înființate legal în cadrul Ministerului Justiției, iar sancțiunile disciplinare applicate de Ministrul Justiției, la propunerea Comisiei de disciplină.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a senstinței instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Cetățenie anularea Ordinelor nr. 295/4.09.2017, nr. 305/25.09.2017 și nr. 310/27.09.2017, emise de președintele instituției pârâte.

În ceea ce privește motivul de recurs vizând competența Președintelui Autorității Naționale Pentru Cetățenie de a stabili procedura privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și de a desemna membrii comisiei de disciplină, această competență revenind Ministrului Justiției, precum și comisiilor de disciplină constituite în cadrul ministerului, Înalta Curte împărtășește raționamentul instanței de fond.

Astfel, alegațiile reclamantei în sensul că "Președintele ANC nu îndeplinește condiția de legalitate pentru a numi, aproba, desemna comisii de disciplină pentru certarea prealabilă a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale Pentru Cetățenie", nu pot fi primite.

Potrivit dispozițiilor art. 87 din Legea 303/2004: "(1)Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător.

(2)Stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare, precum și a procedurii de cercetare și aplicare a sancțiunilor disciplinare se face prin ordin al conducătorilor autorităților prevăzute la alin. (1)".

De asemenea, prin Regulamentul de organizare și funcționare a ANC, aprobat prin Ordinul nr. 745/2014, s-a prevăzut în mod expres că:

"2)Autoritatea Națională pentru Cetățenie are autonomie funcțională și de decizie.

(3)Autoritatea Națională pentru Cetățenie dispune de un aparat administrativ propriu, organizat la nivel de direcții, servicii, birouri și birouri teritoriale.

(4)Organigrama, regulamentul de organizare și funcționare și Statul de funcții ale Autorității Naționale pentru Cetățenie se aprobă prin ordin al ministrului justiției.

(5)Repartizarea personalului în cadrul structurilor organizatorice stabilite prin organigramă se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie".

Ca atare, prin ordin emis de Ministrul Justiției s-a delegat instituției pârâte competența de a emite acte, pentru punerea în executare și aplicarea în concret a dispozițiilor legale cu forță juridică superioară, acte ce au ca obiect diverse aspecte de organizare internă a autorităților respective, privesc relațiile/raporturile stabilite în interiorul acestor autorități și își produc efectele exclusiv în legătură cu organizarea și funcționarea autorității emitente, precum și cu persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul acestora.

De asemenea, art. 10 din același act stabilește că:

"(4)Președintele conduce întreaga activitate a Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe care o reprezintă în relațiile cu autoritățile administrației publice, cu instituțiile publice centrale și locale, cu persoanele fizice și juridice, române sau străine, precum și în justiție.

(5)Președintele stabilește structura organizatorică a Autorității Naționale pentru Cetățenie și numește personalul Autorității Naționale pentru Cetățenie";

O.U.G. nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățeniela la art. 12 alin. (3) prevede că: "Personalul Autorității este format din personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în condițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționari publici și personal contractual.".

Din analizarea dispozițiilor anterior citate, se desprind cel puțin următoarele concluzii relevante speței de față, respectiv:

- Autoritatea Națională Pentru Cetățenie a fost înființată prin O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010, astfel că art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 la care face referire reclamanta nu avea cum să prevadă în mod expres personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestei instituții.

Faptul că, după înființarea ANC, ca instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, s-a omis menționarea acesteia în categoria instituțiilor care au personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, nu înseamnă că personalul de specialitate juridică din cadrul instituției pârâte nu ar fi asimilat judecătorilor și procurorilor, cum în mod corect a apreciat instanța de fond.

Așadar, rezultă fără putință de tăgadă că Legea nr. 303/2004 nu a fost corelată cu evenimentele intervenite după data adoptării sale.

- Numirea, promovarea, evaluarea activității profesionale, salarizarea și alte drepturi, precum și răspunderea disciplinară a personalului, chiar dacă se realizează în condițiile legii aplicabile fiecărei categorii de personal, sunt de competența conducătorului instituției în cadrul căreia funcționează.

În acest sens sunt corecte trimiterile instanței de fond la reglementările cu caracter general ale Hotărârii nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, potrivit cărora: art. 3 "În cadrul fiecărei autorități și instituții publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice, o comisie de disciplină." și art. 9 "Comisia de disciplină competentă să desfășoare procedura disciplinară este cea constituită pentru autoritatea sau instituția publică în cadrul căreia este numit funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară la data săvârșirii faptei sesizate".

Potrivit dispozițiile anterior citate, competența de efectuare a cercetării disciplinare aparține, de regulă, comisiei de disciplină din cadrul autorității sau instituției publice unde este numit funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară.

Prin excepție, în cazul funcționarilor publici numiți prin act administrativ al autorității sau instituției publice ierarhic superioare (cum ar fi, spre pildă, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor), comisia de disciplină competentă să desfășoare procedura disciplinară este cea constituită în cadrul autorității sau instituției publice superioare.

Dacă numirea în funcția publică se face prin act administrativ al conducătorului altei autorități sau instituții publice decât cea ierarhic superioară, comisia de disciplină competentă să desfășoare procedura disciplinară este cea constituită în cadrul autorității sau instituției publice al cărei conducător emite actul administrativ de numire în funcția publică.

Ordinul nr. 1483/2006, invocat de reclamantă, nu este aplicabil în cauză, întrucât se referă în mod expres la Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției și al Institutului Național de Criminologie.

Faptul că în cadrul ANC funcționează doar două structuri permanente nu poate susține concluzia reclamantei; pe de o parte, și aceste structuri au fost înființate tot prin ordin al președintelui ANC, așa cum s-a procedat și pentru constituirea comisiei de disciplină, prin emiterea ordinului nr. 155/2014 și a ordinelor ulterioare de modificare a componenței comisiei; pe de altă parte, înființarea altor structuri nu a fost interzisă, dimpotrivă Președintelui ANC revenindu-i competența de a stabili structura organizatorică a instituției (art. 10 alin. (5).

Înalta Curte mai reține că prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7937/1154/18.04.2012 (89-90 dosar fond) a comunicat autorității pârâte un punct de vedere potrivit căruia "deși categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor este consacrată de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, persoanele care fac parte din această categorie se află în raporturi de serviciu cu autoritatea din care fac parte.".

În adresă se mai menționează că,,... stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare, precum și procedura de cercetare și aplicare a sancțiunilor disciplinare se face prin ordin al conducătorilor autotităților în cadrul cărora funcționează personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.".

Față de aspectele învederate, Înalta Curte nu poate primi critica pârâtei în sensul că "personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Autorității Naționale Pentru Cetățenie va fi cercetat disciplinar de către comisia de discplină din cadrul Ministerului Justiției, care este legal constutuită în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.".

Tot astfel, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1477 din 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.