ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, solicitând instanței obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, la emiterea unei decizii prin care să anuleze, și, astfel să reglementeze situația juridica privind, efectele sancțiunilor si recompenselor, aplicate și acordate tuturor cadrelor militare din M.A.I. pentru întreaga durata de timp cuprinsa intre data de 06.03.2009 si 25.02.2010, iar în ceea ce îl privește, solicită obligarea paratului la emiterea unei decizii privind anularea efectelor sancțiuni de "avertisment", sancțiune ce i-ar fi fost aplicata in anul 2009, luna mai (05), ziua 19 de către cdt. detașamentului de misiuni internaționale Kosovo 2008-2009, mr. la acea vreme, B., in temeiul dispozițiilor art. 39 pentru încălcarea dispozițiilor art. 42. lit. g) si k din Regulamentul disciplinei militare, regulament aprobat prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale M26 din data de 06.03.2009, precum și repunerea în drepturile ce le avea la acea data, 19.05.2009, in sensul de a-i fi restituita suma soldei de merit, ce i-a fost retrasă odată cu "efectele respectivei sancțiuni", precum și introducerea acesteia, (a soldei de merit) în solda - salariu de baza conform reglementarilor ulterioare, pentru a beneficia in continuare de acel drept, ca toți ceilalți colegi. De asemenea solicită obligarea paratei la achitarea unei despăgubiri egala cu cuantumul unui procent de 50% din sumele de bani ce le-as fi putut obține cu titlu de diurna pentru executarea a 4 misiuni internaționale a câte 6 luni, diurnă ce se ridică la cca. 105 Euro/zi.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3053 din 04 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile; a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității plângerii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii pentru nelegalitatea cadrului procesual, raportat la dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin Ministru, astfel cum a fost precizată, ca fiind neîntemeiată; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs principal, în termen, reclamantul A., solicitând să se constate atât dreptul său de a beneficia de drepturile ce i-au fost retrase, cât și constatarea neexistenței unui temei de drept privind aplicarea sancțiunilor disciplinare- în speță, aplicarea dispozițiilor Ordinului M.Ap. N. nr. M 26 din 06.03.2009 și cadrelor militare din M.A.I., în perioada cuprinsă între data de 06.03.2009 și 25.02.2010, iar, în subsidiar, să fie repus în drepturile ce le avea înainte de data de 19.05.2009 și să-i fie acordate toate drepturile bănești, în raport cu solda de merit ce i-a fost retrasă în mod abuziv, fără temei de drept, iar ca urmare a acestui "prejudiciu" creat, o despăgubire financiară. Pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a formulat recurs incident, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității sale procesuale pasive și autorității de lucru judecat, și menținerii celorlalte soluții dispuse de către instanța de fond. În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, și care poate fi încadrat în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul-reclamant A. a relevat, foarte, foarte pe larg, circumstanțele de fapt ale cauzei și a arătat că, critica sa în raport de soluția hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a C.A.F., o motivează ca fiind o interpretare și înțelegere în mod eronat de către instanța de fond a situației de fapt, raportat la situația de drept dezvoltată în cererea principală. Recurentul-reclamant a arătat că, în esență, a solicitat constatarea dreptului său de a beneficia de drepturile ce i-au fost retrase, în temeiul a ceva inexistent- în opinia acestuia, a unei sancțiuni de fapt și de drept ce nu există, însă, din motive ce depășesc puterea sa de înțelegere, și-a produs efecte juridice. Astfel, arată recurentul-reclamant că a solicitat constatarea existenței unui drept și, deopotrivă, constatarea inexistenței dreptului legalității aplicării unei sancțiuni, care, apreciază recurentul, este lovită de nulitate absolută. Așa cum a arătat, susținut și motivat, conform răspunsurilor comunicate de către eșaloanele angajatorului său, M.A.I., Jandarmeria Română, B.S.I.J., recurentul- reclamant arată că i-a fost îngrădit dreptul de a participa la cursurile de pregătire și participare la misiuni internaționale, pe motiv că în anul 2009 i s-a aplicat o sancțiune disciplinară constând în "avertisment" pentru încălcarea dispozițiilor art. 42 pct. 3 lit. g) și k), sancțiunea fiind aplicată în temeiul dispozițiilor art. 39 din același act normativ, Ordinul nr. 26 emis de Ministerul Apărării Naționale la data de 06.03.2009, în continuare, redând, foarte pe larg, toate aceste prevederi. Așadar, arată instanței de recurs, faptul că, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 35 din C. proc. civ., constatarea neexistenței dreptului de aplicare a R.D.M., aprobat prin Ordinul M 26 din 06.03.2009 emis de M.Ap. N., la și față de cadrele militare din M.A.I. pentru întreaga perioadă cuprinsă între 06.03.2009 și 25.02.2010, dată la care a fost emis Ordinul nr. 53 de către Ministrul M.A.I. Recurentul-reclamant precizează faptul că, înlăuntrul perioadei arătate (06.03.2009- 25.02.2010) este cuprinsă data de 19.05.2009, dată la care se susține că ar fi săvârșit respectivele abateri disciplinare, nedovedite, însă, și pentru care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară constând în "avertisment", sancțiune ce și-a produs doar efecte, cu toate că nu există un act administrativ în acest sens, neexistând o decizie de sancționare a sa, după cum s-a constatat și de către instanțele Curții de Apel București în cauzele anterioare, însă, cu toate acestea, efectele continuă. În atari condiții, recurentul precizează că exact aceasta a solicitat, a se constata existența ori inexistența unui drept, conform art. 35 C. proc. civ.., și nu anularea vreunui act administrativ emis de vreo autoritate publică, centrală ori locală, cu atât mai mult cu cât nu există un astfel de act, decizie de sancționare a recurentului-reclamant. În continuare, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant solicită instanței de recurs să constate faptul că efectele sancțiunii de "avertisment" ce i-a fost aplicată în 19 mai 2009, este lovită de nulitate absolută, redând, foarte pe larg, prevederi legale și din Regulament și aspectele de fapt. În recursul incident, de asemenea, neîntemeiat în drept și care poate fi încadrat în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției sale și excepției autorității lucrului judecat, invocând, în esență, următoarele motive: Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, recurentul-pârât a arătat că, în prezenta cauză, reclamantul solicită "emiterea unei decizii privind anularea efectelor Ordinului nr. x/25.05.2009 emis de cdt. B.S.I.J., prin care a fost sancționat cu "Avertisment", solicitare ce intră în sfera de competență a Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei. Mai mult decât atât, recurentul-pârât arată că instanța de fond a reținut că "pârâtul M.A.I. nu este emitentul actului de sancționare, act ce a produs deja efecte, prin urmare, nu are competența prevăzută de lege pentru a emite actul administrativ solicitat. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, recurentul-pârât a susținut că, practic, obiectul cererii deduse judecății în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost formulat, se identifică cu obiectul cererii din dosarul nr. x/2012, deoarece scopul final este același: anularea Ordinului Comandantului B.S.I.J. nr. x/25.05.2009, iar în cauza nr. x/2014, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 8960/14.12.2015. Pe cale de consecință, arată recurentul-pârât, în cauza de față reclamantul încearcă să inducă instanței ideea că dorește stabilirea unor drepturi, totodată, schimbând pârâtul, dar esența cererii rămânând cea din dosarele nr. x/2012 și nr. y/2014 Prin schimbarea părților, în mod deliberat, recurentul- pârât susține că reclamantul încearcă să eludeze excepția autorității de lucru judecat și să supună controlului instanței o cauză asupra căreia există o soluție irevocabilă. Având în vedere cele prezentate, recurentul-pârât consideră că trebuie constatată tripla identitate de cauză, părți și obiect, prevăzute de art. 431 C. proc. civ.., a dosarului nr. x/2012 și a dosarului nr. x/2014 (scopul urmărit de reclamant este același) cu prezenta cauză, motiv pentru care, solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Apărările formulate în cauză Părțile și-au depus, reciproc, întâmpinare cu privire la recursul celeilalte, prin care, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Analizând recursul principal și recursul incident formulate, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Cât privește recursul principal declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte reține că, dincolo de limita de a nu fi motivat, având în vedere că nu se indică niciun motiv de casare, practic, vorbește despre neînțelegerea de către instanța de fond a situației de fapt și critică exclusiv sancționarea sa, deși, nu a atacat actul de sancționare, criticile recurentului-reclamant sunt nefondate. Cu privire la modul de soluționare a acțiunii pe fondul cauzei, Înalta Curte apreciază că sentința instanței de fond este legală, fiind dată cu corecta aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente. Astfel, așa cum corect a constatat și instanța de fond, în lipsa unui temei de drept, a unei norme legale, prin care să fie prevăzută competența pârâtului Ministerul Apărării Naționale de a emite un act administrativ, o decizie, prin care să fie anulate efectele unei sancțiuni disciplinare aplicate, definitiv, intrate deja în circuitul juridic, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului, ca neîntemeiată. Ca atare, câtă vreme nu există un temei legal de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la "emiterea unei decizii prin care să anuleze, și, astfel să reglementeze situația juridica privind, efectele sancțiunilor si recompenselor, aplicate și acordate tuturor cadrelor militare din M.A.I. pentru întreaga durata de timp cuprinsa intre data de 06.03.2009 si 25.02.2010, iar în ceea ce îl privește, solicită obligarea paratului la emiterea unei decizii privind anularea efectelor sancțiuni de "avertisment", sancțiune ce i-ar fi fost aplicata in anul 2009, luna mai (05), ziua 19", în mod legal a statuat instanța de fond prin sentința recurată, recursul declarat de reclamant fiind nefondat, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, nu a atacat decizia de sancționare. În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., interpretarea și aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material fiind corectă și legală. În ce privește recursul incident declarat de recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, Înalta Curte apreciază că soluția Curții de Apel asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a instituției sale și autorității lucrului judecat, este corectă, fiind adoptată și de către instanța de control judiciar. Astfel, în ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reține, pe de o parte, că acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât, în prezenta cauză, reclamantul fiind cel care fixează limitele judecății și cadrul procesual, iar, pe de altă parte, având în vedere că se solicită obligarea sa la emiterea unui act administrativ, iar nu contestarea sancțiunii disciplinare înseși, care a fost aplicată de o altă entitate, Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei, în mod legal s-a statuat că acesta are legitimare procesuală pasivă, existând o identitate între persoana de la care se urmărește un drept, și persoana chemată în judecată în această calitate. De asemenea, este nefondată și critica recurentului-pârât legat de existența autorității lucrului judecat, prin raportare la litigiile anterioare, ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2012 și nr. y/2014 Cum corect a observat și instanța de fond, obiectul acestor litigii nu este identic, în verificarea identității de obiect și cauză cerută de lege, obiectul cauzei de față constituindu-l emiterea de către recurentul- pârât Ministerul Afacerilor Interne a unui act administrativ prin care să fie anulate efectele Ordinului de sancționare, nr. M2 6, care, în opinia reclamantului, nu se aplică în cazul sancționării militarilor din cadrul M.A.I., în vreme ce obiectul litigiilor anterioare a purtat asupra cererii de anulare a deciziei de sancționare a reclamantului, fiind, evident, că între aceste dosare nu există identitate de obiect. În atari condiții, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., interpretarea și aplicarea de către judecătorul fondului a regulilor de procedură, cu referire la soluționarea celor două excepții, fiind corectă și legală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal și recursul incident, ca nefondate.