ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3194/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 27.10.2016, reclamanta A. a chemat în judecata pe paratul Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administrației Publice si Fondurilor Europene (ce a preluat activitatea Ministerului Fondurilor Europene, potrivit O.U.G. nr. 1/2017), solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună obligarea paratului sa comunice reclamantei un răspuns scris la solicitările înregistrate sub nr. x/16.09.2016 si nr. y/22.09.2016.

Prin sentința civilă nr. 603 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neintemeiata.

S-a admis actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman) prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a dispus obligarea paratului sa comunice reclamantei un răspuns scris la solicitările înregistrate sub nr. x/16.09.2016 si nr. y/22.09.2016.

S-a dispus obligarea pârâtului la plata catre reclamanta a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..];

- autoritatea pârâtă a ridicat două excepții, excepția rămânerii acțiunii fără obiect și excepția inadmisibilității, ambele cu caracter peremptoriu, iar asupra rămânerii fără obiect prima instanță nu s-a pronunțat separat de fondul cauzei;

- nesocotirea, de către instanța de fond, a apărărilor formulate de autoritatea pârâtă sub formă de note scrise, constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil;

- instanța de fond a intercalat dispozițiile Legii nr. 554/200 cu cele ale O.G. nr. 27/2002, fără a avea în vedere faptul că Legea nr. 554/2004, pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, are caracter special;

- totodată, instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;

- pe fondul cauzei s-a arătat că autoritatea de management pentru Programul Operațional Capital Uman a soluționat ambele solicitări ale reclamantei, prin întreprinderea unor verificări ale sistemului electronic, respectiv prin primirea în audiență a reprezentanților reclamantei, în data de 24.11.2016;

- împrejurarea reținută de instanță că "înscrisurile depuse de pârât nu sunt adresate reclamantei, ci reprezintă, după cum s-a arătat, corespondență între instituțiile publice" este lipsită de relevanță, câtă vreme acestea răspund la solicitarea reclamantei, de efectuare a verificărilor în sistemul informatic pentru a determina ora la care a fost depusă cererea de finanțare de către reclamantă;

- faptul că au fost depuse la dosarul cauzei și comunicate reclamantei inclusiv adresele ce emană de la direcții de specialitate din cadrul autorității pârâte și, mai ales, de la Serviciul de Telecomunicații Speciale, dovedește concluziile autorității pârâte în raport de solicitările reclamantei, bazate pe informațiile comunicate de entitățile implicate în această procedură;

- apreciind în mod greșit că litigiul se desfășoară sub imperiul O.G nr. 27/2002, instanța de fond a înlăturat poziția procesuală exprimată de autoritatea pârâtă prin Ministerul Finanțelor Publice, inclusiv sub aspectul dovezilor reprezentate de înscrisurile depuse în susținerea acesteia;

- de asemenea, s-a arătat că împrejurarea că notele scrise depuse de autoritatea pârâtă sunt adresate instanței de judecată nu poate constitui motiv de înlăturate a acestora și a înscrisurilor anexate, respectiv de apreciere a faptului că prin acestea reclamanta nu a primit răspuns la solicitările pe care Ie-a adresat autorității pârâte;

- din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, pentru proiectul care nu a fost transmis, având elementul de identificare Cod Proiect 102718, nu s-au finalizat toți pașii necesari etapei de Transmitere în termenul de valabilitate al apelului;

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului casarea sentinței civile nr. 603 din 23.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2016 și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepției rămânerii fără obiect a acțiunii și a excepției inadmisibilitații acțiunii și respingerea acțiunii, în consecință, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

In drept, recursul a fost intemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata - reclamantă a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului în completul de filtru, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei pe fond la data de 22.10.2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 1,8, 7 alin. (5), coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la soluționarea solicitărilor nr. 78022 și 79267/2016.

Reclamanta precizează că a încercat sa depună proiectul "Asigurarea accesului la educatie, formare profesionala si protectie sociala-sansa la o viata mai demna, ID 102718", în vederea obtinerii unei finantari din fonduri europene, prin intermediul aplicației electronice MySIMS, gestionata de parat, termenul limita de depunere a cererilor de finanțare fiind 15.09.2016, ora 16:00, dar ca nu a reusit acest lucru, date fiind defecțiunile repetate ale sistemului electronic. A susținut că a aplicat semnătura electronica pe cererea de finanțare, în data de 15.09.2016, la ora 15:59.

Ca atare, prin cererea înregistrată sub nr. x/16.09.2016, reclamanta a depus proiectul în format fizic, scris, solicitând paratului sa îl primească si sa îl considere depus în termen, fără deci sa o sancționeze pe reclamanta pentru depășirea termenului limita de depunere electronica.

Paratul nu a comunicat reclamantei niciun răspuns la aceasta solicitare.

Ulterior, prin cererea înregistrată nr. 79267/22.09.2016, reclamanta a solicitat paratului sa efectueze verificări în sistemul informatic pentru a determina ora la care a fost depusa cererea de finanțare de către reclamanta, solicitare rămasă fără răspuns.

Sub un prim motiv de recurs, recurentul - pârât critică soluția primei instanțe în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că prin hotărârea atacată, prin modul în care instanța a refuzat să soluționeze excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, în aceleași condiții cu excepția inadmisibilității, fiind analizată în cadrul analizei fondului, a lăsat-o nesoluționată.

Din perspectiva acestor critici, reține Înalta Curte că hotărârea primei instanțe cuprinde cerințele cerute de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părților, inclusiv raționamentul instanței asupra respingerii excepției rămânerii fără obiect a acțiunii, față de fiecare argument relevant.

Critica recurentei - pârâte privind nesoluționarea separată a excepției, nu se încadrează în acest caz de casare, ci vizează neregularități de ordin procedural avute în vedere de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru incidența cărora este necesară dovedirea unei vătămări, pe care recurenta nu a arătat-o.

Prin urmare, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului formulat de pârât, în privința criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

In ceea ce privește motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată de asemenea, netemeinicia lor.

Astfel cum s-a arătat, obiectul acțiunii îl reprezintă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului de a răspunde la două solicitări, cu privire la care a făcut dovada înregistrării.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii contenciosului administrativ, instanța de fond reținând dreptul reclamantei la a-i fi soluționate cererile în raport de incidența dispozițiilor art. 18, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 8, alin. (1) din O.G. nr. 27/2002.

In raport de obiectul acțiunii și de soluția pronunțată de prima instanță, constată Înalta Curte că nu prezintă relevanță pentru soluționarea prezentului dosar aspectele privind procedura de utilizare a sistemului informatic MySMIS2014, cu privire la înregistrarea cererilor de finanțare și nici aspectele privind corectitudinea sau nu a depunerii cererii de finanțare, acestea depășind limitele învestirii.

Astfel, refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate forma obiectul controlului exercitate de instanța de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1) și (8) alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din aceeași lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

O atare măsură se încadrează în soluțiile pe care este îndrituită să le pronunțe instanța, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, și nu poate fi calificată drept o ingerință în atribuțiile administrației publice, sens în care, în mod corect prima instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Cu privire la excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, în acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte constată că nu pot fi avute în vedere nici clarificările oferite în cadrul audienței, nici corespondența dintre o serie de instituții publice și nici notele de ședință depuse de pârât în cadrul prezentei acțiuni, prin care se care s-a arătat ca proiectul cod 102718 nu ar fi fost depus în sistemul electronic, în termenul limita, din culpa reclamantei.

Este evident că aceste înscrisuri nu au regimul juridic al unui act administrativ, nu produc efectele juridice avute în vedere de Legea nr. 554/2004, nu angajează autoritatea pârâtă în raport cu intimata - reclamantă și nu pot fi contestate potrivit legii contenciosului administrativ.

Reținând toate aceste aspecte, prima instanță constatând că la dosar s-a depus dovada înregistrării celor două cereri, mai ales în condițiile în care Ministerul Fondurilor Europene a recunoscut că au existat disfuncționalități în cadrul depunerii cererilor de finanțare, raportat la dreptul intimatei - reclamante reglementat de dispozițiile Legii nr. 554/2004, cât și ale O.G. nr. 27/2002, care reprezintă norma generală privind modalitatea de soluționare a petițiilor adresate autorităților publice, a dispus în mod judicios obligarea pârâtului sa comunice reclamantei un răspuns scris la solicitările înregistrate sub nr. x/16.09.2016 si nr. y/22.09.2016.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 603 din 23 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.