ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2020

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 31 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x/15.11.2016 întocmit în lucrarea 32590/S/II/08.09.2015.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 149/CA/2017-P.I. din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii. A fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate.

Recursul Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate. S-a solicitat respingerea excepției tardivității contestației invocată de pârâtă și, trimiterea cauzei spre rejudecarea contestației promovate împotriva Raportului de evaluare nr. x/15.11.2016, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. A susținut recurentul - reclamant că in motivarea hotărârii atacate nu se regăsește împrejurarea că a contestat conținutul dovezii de comunicare, fiind respinsă solicitarea de a proba această împrejurare. A depus in fața instanței de fond mai multe înscrisuri care poartă semnătura reclamantului pentru comparare, impunându-se ca instanța să efectueze aceste verificări. Apreciază recurentul că nu s-a realizat scopul actului de justiție, acela al aflării adevărului și al pronunțării unei hotărâri asupra fondului dreptului dedus judecății și nu asupra unei excepții. S-a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Procedura în fața instanței de recurs Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față la data de 12 mai 2020. Cauza a fost suspendată având în vedere dispozițiile Decretului Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură motivele de recurs ce vizează greșita soluționare a excepției tardivității contestației, reține că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat. În fapt, instanța a fost învestită cu acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat să se constate nulitatea raportului de evaluare nr. x/15.11.2016 întocmit de pârâta - intimată Agenția Națională de Integritate Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ." În raport de conținutul normei de drept citată, pe deplin justificată prin prisma principiul siguranței raporturilor juridice, Înalta Curte constată că există un singur termen pentru introducerea și motivarea contestației împotriva raportului Agenției Naționale de Integritate, respectiv de 15 de zile de la data comunicării, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., "pe zile pline", fără a se lua în calcul prima și ultima zi. Din actele dosarului, respectiv din confirmarea de primire a raportului de evaluare, depusă de pârâtă, în copie, la dosar fond, rezultă că raportul a fost comunicat contestatorului la data de 22.11.2016, dată de la care curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010. Având în vedere că termenul de 15 de zile, calculat de la data primirii, s-a împlinit la data de 08.12.2016, rezultă că depunerea contestației la instanța de fond la data de 31.07.2017, s-a făcut cu depășirea termenului legal. In ceea ce privește critica privind respingerea cererii de identificare și audiere a factorului poștal care a realizat comunicarea, are în vedere Înalta Curte faptul că dispozițiile art. 164 alin. (4) din C. proc. civ. prevăd că Mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals. Reținând și dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.", Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.