Decizia nr. 3177/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2017 reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Ministerul Justiției au solicitat recalcularea drepturilor salariale având în vedere modalitatea de calcul a salariilor specialiștilor IT care își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel București (și care are la baza grila de salarizare utilizată la nivel național de către parchete), recalculare care să ducă la acordarea nivelului maxim a drepturilor salariale acordate în cadrul aceleiași familii ocupaționale "Justiție" personalului cu funcții similare; anularea deciziilor în ceea ce privește valoare de referință sectorială, modul de calcul, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia; emiterea de către angajator a deciziilor de salarizare fiecăruia dintre reclamanți, prin care să se recalculeze salariile de încadrare în funcție de vechimea în profesie și în muncă, funcția îndeplinită în cadrul instanței, luându-se în considerare valoarea de referință sectorială de: 405 RON, începând cu data de 09.04.2012 până la data de 09.04.2015, conform practicii judiciare pronunțată, și începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, și în cuantum de 445,50 RON începând cu data de 1 decembrie 2015, conform Legii nr. 293/2015, iar de la data 01.10.2016 să se utilizeze modalitatea de calcul din cadrul Curții de Apel București, așa cum reiese din Decizia nr. 212 a Președintelui Curții de Apel București, adică să includă și sporul de instanță; obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, gradație și vechime în funcție, iar începând cu data de 09 aprilie 2012, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON și 405 RON + 10% începând cu 01.12.2015), și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4119 din 3 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Ministerul Justiției ca neîntemeiată. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește diferențele salariale aferente perioadei 09.04.2012-16.05.2014. S-a respins cererea cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 09.04.2012-16.05.2014 ca urmare a intervenirii prescripției extinctive. S-a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamanților B., C., D., E. de obligare a pârâtului la emiterea unor decizii prin care să se stabilească acordarea sporului de instanță. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați. S-a dispus anularea în parte a deciziilor emise de Curtea de Apel Galați în ceea ce privește data de la care sunt datorate drepturile salariale. A fost obligat pârâtul să emită noi decizii prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanților începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% de la 01.12.2015. A fost obligat pârâtul Tribunalul Galați, la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestora și cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective. S-a respins cererea cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 16.05.2014 - 09.04.2015 ca neîntemeiată. S-a respins cererea reclamanților B., C., D., E. de obligare a pârâtului la emiterea unor decizii prin care să se stabilească acordarea sporului de instanță ca urmare a existenței autorității de lucru judecat. S-a respins cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului la emiterea unor decizii prin care să se stabilească acordarea sporului de instanță ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Pârâta Curtea de Apel Galați a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 4119 din 3 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. In esență, invocându-se cadrul legal avut în vedere la emiterea ordinelor de salarizare, s-a arătat că practica administrativă și judiciară a altor instanțe, invocată de reclamanți, nu reprezintă izvor de drept și nu este obligatorie pentru instanță, întrucât, potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii iar hotărârile judecătorești pronunțate în alte cauze sunt opozabile doar acelor părți din cauza respectivă și nu "erga omnes". Mai mult decât atât, hotărârile anexate cererii introductive nu statuează acordarea drepturilor, indicate în cuprinsul lor și pentru viitor, și doar în contextul legislativ creat prin adoptarea O.U.G. nr. 20/2016 și nr. 43/2016 în luna august 2016 și pronunțarea Deciziei 794/15.12.2016 s-a creat în patrimoniul reclamanților dreptul de a beneficia de diferențele salariale de la data de 09.04.2015. S-a concluzionat că momentul de la care reclamanții ar putea beneficia de o valoare sectoriala de referința de 405 RON este data de 09.04.2015, data de la care inclusiv Plenul CSM a interpretat că dispozițiile alin. (51) din Legea nr. 71/2015 sunt incidente, însă numai în măsura în care exista hotărâri judecătorești în cadrul familiei ocupationale Justitie pentru funcțiile deținute de reclamanți, respectiv personal auxiliar de specialitate si personal conex, prin care să le fie recunoscute acestora majorările de 2%. 5% și respectiv 11% la salariul de încadrare, potrivit prevederilor O.G. nr. 10/2007 nu numai pentru anii 2007-2008 ci și pentru viitor, astfel cum s-a decis și prin Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale. A arătat recurenta - pârâtă că Președintele Curții de Apel Galați a emis Decizia nr. 178 din 16 iunie 2017 prin care s-a dispus că personalul auxiliar de specialitate și conex de la instanțele din circumscripția Curții de Apel Galați beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele nr. la. lb. 1c și ld din decizie, inclusiv reîncadrarea la nivel salarial maxim conform Legii nr. 71/2015. Prin decizia nr. 178/16.06.2017 personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul și din circumscripția Curții de Apel Galați a fost reîncadrat potrivit grilelor unice de salarizare adoptate la nivelul parchetelor, drepturile salariale ale acestora și sporurile aferente acestor drepturi fiind acordate la nivel maxim în plată conform Legii nr. 71/2015 cu începere de la 09.04.2015, cu indicarea faptului că după asigurarea fondurilor de către Ministerul Justiției se vor plăti și diferențele salariale rezultate din aplicarea deciziei, la o valoare sectorială de 305 RON. S-a solicitat să se constate că recurenta - pârâtă Curtea de Apel Galați a recunoscut pretențiile recurenților - reclamanți la nivelul maxim în plată identificat la instanțele din circumscripție. Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului cu consecința anulării ca netemeinică și nelegală a sentinței civile nr. 2550 din 23 iunie 2017. 3.2. Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții A., B., C., D. și E. solicitând solicităm admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor salariale care să ducă la acordarea nivelului maxim al drepturilor salariale acordate în cadrul aceleiași familii ocupaționale "Justiție" personalului cu funcții similare (inclusiv acordarea sporului de instanță), și menținerea în rest a dispozițiilor referitoarea calculul drepturilor salariale raportate la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% de la 01.12.2015. In susținerea recursului s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției autorității de lucru judecat, deoarece între litigiile finalizate prin sentințele menționate în sentința atacată și litigiul de față nu există identitate de cauză, prezenta cerere fiind întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 precum și pe dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016, acte normative ulterioare litigiilor în care au fost pronunțate sentințele invocate. In ceea ce privește respingerea cererii de acordare a sporului de instanță pentru reclamantul A., instanța de fond reține în mod eronat temeiul de drept al solicitării, acesta fiind ca și în cazul celorlalți reclamanți dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 precum și pe dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016. S-a arătat că pârâta Curtea de Apel Galați, a stabilit drepturile salariale la nivelul maxim în plată pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul și din circumscripția teritorială a Curții de Apel Galați, și nu din cadrul întregii familii ocupaționale. A fost invocată decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 care a statuat în sensul că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale respectiv familii ocupationale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Chiar dacă jurisprudența invocată vizează categoria socio-profesională a magistraților, potrivit rezoluției adoptate în ședința din data de 17.01.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a recomandat ordonatorilor de credite, în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, ca în cadrul aceleiași categorii profesionale si familii ocupaționale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referință sectorială fiind o constantă, astfel că, diferențele de salarizare în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" trebuie să rezulte exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad, care se aplică valorii de referință sectorială maximă. Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință, casarea în parte a sentinței civile nr. 4119 din 03 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor salariale care să ducă la acordarea nivelului maxim al drepturilor salariale acordate în cadrul aceleiași familii ocupaționale "Justiție" personalului cu funcții similare (inclusive acordarea sporului de instanță), și menținerea în rest a dispozițiilor referitoarea calculul drepturilor salariale raportate la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% de la 01.12.2015.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 mai 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Cauza a fost suspendată având în vedere dispozițiile Decretului Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate în parte, în ceea ce privește obligarea pârâte să emită noi decizii în favoarea reclamanților prin care să acorde sporul de instanță începând cu data de 1.10.2016. Instanța de recurs constată că, în mod corect, au fost avute în vedere de Curtea de Apel București dispozițiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Amintește Înalta Curte că potrivit actului normativ menționat: « Art. I. Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări: 1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5ind. 1), cu următorul cuprins: "(5ind. 1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." De asemenea, tot în cuprinsul aceluiași act normativ se prevede că: « 6. La articolul 5, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1ind. 1) și (1ind. 2), cu următorul cuprins: "(1ind. 1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. (1ind. 2) Prevederile alin. (1ind. 1) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției." Din interpretarea sistematică și teleologică a normelor de drept menționate rezultă că personalul din instituții și autorități publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu alte persoane având aceeași funcție/grad/treaptă și gradație. Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfințește principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remunerație egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiții similare având aceeași funcție/grad/treaptă și gradație. Așadar, egalizarea remunerațiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, adică de la data de 9 aprilie 2015. Concluzia instanței de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare." Totodată, concluzia instanței de fond nu contrazice nici aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, care vine să sublinieze principiul egalității în fața legii a tuturor categoriilor de salariați, inclusiv a magistraților, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătorești obținute anterior și incluse în baza de salarizare. Așadar, decizia Curții Constituționale consacră soluția adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susțină aplicarea legii menționate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanța de contencios constituțional nu a făcut decât să elimine disparitățile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizațiilor, așa cum a considerat recurentul-pârât. Așa fiind, va fi înlăturată critica recurentei - pârâte cu privire la încălcarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, de vreme ce aceasta nu a făcut decât să confirme principiul egalității în fața legii a tuturor categoriilor de salariați, inclusiv a specialiștilor IT, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătorești obținute anterior și incluse în baza de salarizare. Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariați și angajatori care au calitatea de instituții publice, plecând de la premisele egalității, nediscriminării și transparenței în acordrea remunerației celor care lucrează în condiții similare având aceeași funcție/grad/treaptă și gradație. Or, aceste aspecte au fost statuate prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015, astfel încât critica pârâtilor în acest sens apare ca nefondată. Trebuie subliniat că potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferențele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad. Curtea Constituțională a statuat în cuprinsul paragrafului 21 că soluția legislativă a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim s-a adoptat începând cu Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 2015. Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 3 1 alin. (1) 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurilor publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. În cuprinsul deciziei s-a menționat că: "Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3ind. 1 alin. (1ind. 2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea reține că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă,gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5ind. 1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim." Instanța de contencios constituțional a statuat că efectul neconstituționalității art. 3 1 alin. (1) 2 din O.U.G. nr. 57/2015 este acela că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizația de încadrare la care se face egalizarea trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. În consecință, personalul care lucrează în aceleași condiții, trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației aflate în plată, indiferent de instituție sau autoritate publică. Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 36/4 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare". Așadar, reglementările O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările și completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016 au ca scop ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, premisa de aplicare a textului legal fiind stabilirea la autoritatea/instituția publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate și celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, atunci când titularii își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Înalta Curte constată că, raportându-se la familia ocupațională "Justiție" stabilită de Anexa VI a Legii - cadru nr. 284/2010 și la ordonatorii principali de credite indicați în normele juridice respective, Curtea de apel a avut în vedere, în mod corect, situația de fapt existentă la data pronunțării hotărârii recurate. Totodată, în ceea ce privește obligația ordonatorului de credite de a stabili salariile prin egalizare la nivelul cel mai mare existent în cadrul familiei ocupaționale, obligație impusă de actelor normative menționate anterior și de cele stabilite prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale a României, Înalta Curte constată că reclamanții au depus la dosar hotărâri judecătorești in aceste sens. Dintre hotărârile aflate la dosar, relevantă este în special sentința civilă nr. 2550 din data de 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 prin care s-a recunoscut reclamantei, specialist IT, cu includerea sumelor reprezentând sporul de instanță, sentință rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1236 din data de 27 februarie 2020. Sentința instanței de fond este criticabilă în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2030 din 15.10.2010 pronunțată de Tribunalul Galați definitivă prin decizia civilă nr. 516/R din 10.03.2011 a Curții de Apel Galați și sentința civilă nr. 2460 din 29.11.2010 pronunțată de Tribunalul Galați. Astfel cum se poate observa hotărârile invocate au fost fundamentate pe interpretarea dispozițiilor art. 28 din anexa din O.G. nr. 27/2006 și a dispozițiilor art. 13,16,22 din O.G. nr. 8/2007, în timp ce prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost acestea modificate și completate prin Legea nr. 71/2015, precum și pe dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016. Or, cum hotărârile invocate cu autoritatea de lucru judecat au avut în vedere acte normative anterioare, nu pot fi opuse în prezentul litigiu, în condițiile regimului juridic reglementat de Legea nr. 71/2015, impunându-se reformarea sentinței în acest sens. Are in vedere instanța de control judiciar că din probele depuse la dosar, rezultă că prin Ordinul nr. 62 din data de 23.02.2017 emis de Președintele Inaltei Curți de Casație și Justiție s-au stabilit pentru specialiștii IT drepturile salariale prin includerea majorării pentru nivelul instanței, incepând cu data de 1 octombrie 2016.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul pârâtei și va admite recursul reclamanților, casând în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei Curții de Apel Galați să emită noi decizii în favoarea reclamanților prin care să acorde sporul de instanță începând cu data de 1.10.2016.