ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.05.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., N., O., P., Q., R. și S. - personal auxiliar de specialitate, grefieri și tehnician criminalist, T., U. și V. - specialiști IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și parchetelor din subordinea acestuia, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 3177 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a fost respinsă cererea de anulare în tot a deciziilor nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 și nr. 75/07.02.2017 ca fiind lipsită de interes.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, au fost anulate în parte deciziile nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 și nr. 75/07.02.2017, în ceea ce privește data de la care se recunosc drepturile salariale și a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unor decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.08.2016.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la calcularea salariilor cuvenite reclamanților raportat la valoarea de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 01.08.2016, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.

A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtului la calcularea drepturilor salariale și pentru viitor ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat în parte sentința recurată, dispoziția privind admiterea acțiunii. S-a arătat faptul că toate hotărârile invocate de instanța de fond în susținerea soluției de admitere a acțiunii se referă la magistrați procurori sau judecători, care au figurat în calitate de părți în dosarele respective și nu la grefieri, precizând că titularii acțiunii introductive au calitatea de personal auxiliar de specialitate.

S-a precizat faptul că față de întreg personalul auxiliar de specialitate și conex s-a procedat la aplicarea aceluiași cuantum al valorii de referință sectorială, neexistând inechități sub acest aspect, iar la nivelul ordonatorului principal de credite s-a recunoscut și aplicat cuantumul majorat al valorii de referință sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016.

Ca atare, s-a arătat că valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON majorată cu 10 % este aplicabilă doar începând cu data de 01.10.2016, motiv pentru care majorările salariale au fost recunoscute reclamanților cu aceeași dată.

De asemenea, recurentul a criticat soluția instanței de fond și cu privire la obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata dobânzilor legale și actualizării cu indicele de inflație, de la scadență, până la plata efectivă.

1.4. Apărările intimaților-reclamanți

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a fi lămurite toate aspectele esențiale ale cauzei, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) din noul C. proc. civ. potrivit cărora "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale."

Înalta Curte are în vedere că în cadrul considerentelor sentinței atacate nu sunt arătate motivele pentru care hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut în favoarea magistraților dreptul de a beneficia de o majorare a indemnizației de încadrare cu 18% (corespunzătoare unei valori de referință sectoriale în cuantum de 405 RON) sunt aplicabile și celorlalte categorii de personal din cadrul familiei ocupaționale "Justiție". O asemenea lămurire era necesară dat fiind că în cuprinsul paragrafului 32 al Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 se stabilește principiul conform căruia "personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale." Ca urmare trebuie clarificat înțelesul noțiunii de categorie profesională și, în ce măsură nivelul de salarizare depinde și de aceasta, alături de familia ocupațională.

În acest context, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a admis în parte acțiunea, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, nu au fost lămurite împrejurări esențiale ale speței.

Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile și apărările părților. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentul recurentei potrivit căruia la data emiterii deciziilor atacate nu era în posesia unor hotărâri judecătorești prin care să se fi recunsocut valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON în favoarea personalului auxiliar de specialitate, argument ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 3177 din 14 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2020.