ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 12.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Neamț.

La data de 21.06.2017 a fost formulată sesizare pentru perimare de către Compartimentul arhivă al acestei instanțe.

La data de 27.06.2017, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în temeiul art. 415 pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., arătând că motivul pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă, recursul formulat de pârâtă împotriva încheierii de suspendare fiind soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 806/2.03.2017.

Prin sentința civilă nr. 127/2017 pronunțată în data de 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de Agenția Națională de Integritate, a admis sesizarea pentru perimare și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 127/2017 din 21 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul-reclamant a precizat că nu se impunea formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, întrucât nu a intrat în posesia deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 06 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

La data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare, în principal cu privire la excepția netimbrării cererii de recurs și, în subsidiar, asupra fondului recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A., nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aferentă motivelor de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., deși i-a fost adusă la cunoștință la 24 și 25 octombrie 2017, conform dovezilor de înmânare a citațiilor, aflate la dosar.

Totodată, se constată că, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 127/2017 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.