ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x/22.01.2016.

Prin sentința civilă nr. 295 din 6 martie 2017, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării contestației în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ fiscal reclamant a depus precizare la acțiune, în sensul că a înțeles să promoveze contestație împotriva Deciziei nr. 1223/31.05.2016, dispoziție prin care organul fiscal a analizat Raportul de inspecție fiscală nr. x din data de 22.01.2016 și Decizia de impunere nr. x din data de 22.01.2016.

Prin sentința nr. 152/F-CONT pronunțată în data de 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva Deciziei nr. 1223/31.05.2016 emisă de DGRFP Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații, prin care a fost respinsă contestația promovată de petentă în procedura prealabilă împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare căii de atac, arată printr-un scurt istoric că, i s-a comunicat în data de 25.01.2016 decizia de impunere nr. x/22.01.2016 și raportul de inspecție fiscală nr. x/22.01.2016, iar în data de 28.01.2016 a formulat contestație împotriva acestora. Ulterior, în data de 03.10.2016 a depus la sediul pârâtei o cerere înregistrată sub nr. x prin care solicita să i se comunice răspunsul la contestația nr. 28061/28.01.2016. În data de 19.10.2016 a formulat contestație la instanța formându-se prezentul dosar, iar acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

Solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că prin precizarea la acțiune depusă în data de 24.05.2017 a contestat Decizia nr. 1223/31.05.2016 în termenul legal de 6 luni.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Societatea recurentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare plus un set de înscrisuri.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de S.C. A. S.R.L. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit inițial instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x/22.01.2016 motivând în fapt și în drept cererea de chemare în judecată. Ulterior, prin precizare la acțiune, a solicitat examinarea legalității Deciziei nr. 1223/31.05.2016 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația sa administrativă formulată împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x/22.01.2016.

Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, "întrucât nu au fost formulate critici în fapt și în drept față de dispoziția (decizia) nr. 1223/31.05.2016 întocmită de DGRFP Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații, prin care a fost respinsă contestația promovată de petentă în procedura prealabilă împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016, o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ".

Pe de altă parte instanța de fond a reținut că:

"Nu poate fi analizată de Curte cererea de anulare a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016 fără parcurgerea procedurii prealabile, ținând cont că în speță a fost pronunțată o decizie în această etapă…".

Raportat la considerentele sentinței supuse controlului judiciar Înalta Curte remarcă în primul rând contrarietatea acestora, în condițiile în care instanța de fond arată că nu s-a parcurs de către reclamantă procedura prealabilă însă, pe de altă parte, reține că a fost pronunțată o decizie în soluționarea contestației administrative.

Ori, potrivit art. 268 și următoarele din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală contestația împotriva actului administrativ fiscal constituie plângere prealabilă în materia dreptului fiscal.

În speță dovada că reclamanta a parcurs această procedură rezultă chiar din emiterea Deciziei nr. 1223/31.05.2016 de către DGRFP Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații prin care a fost soluționată contestația formulată de petentă.

Pe de altă parte Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a depus precizare la acțiune, care urmează regulile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că a înțeles să se îndrepte în demersul său judiciar și împotriva Deciziei nr. 1233/31.05.2016 de soluționare a contestației formulate împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 22.01.2016 și a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016.

Precizarea la acțiune prin care reclamanta a înțeles să conteste și decizia dată în soluționarea contestației administrative nu poate fi apreciată ca neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege, nefiind incidente nulității prevăzute de C. proc. civ. sau de legile speciale. Totodată, se reține că prin acțiunea introductivă societatea reclamantă a prezentat criticile aduse Raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 22.01.2016 și Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016, critici care pot fi apreciate ca fiind formulate și împotriva deciziei dată în soluționarea contestației, în contextul în care prin Decizia nr. 1233/31.05.2016 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ca urmare a celor expuse anterior nu se poate reține o nemotivare a acțiunii recurentei-reclamante, așa cum a fost ulterior precizată, în raport de Decizia nr. 1233/31.05.2016 prin care a fost soluționată contestația administrativă.

A considera demersul judiciar al recurentei-reclamante ca fiind inadmisibil numai pentru că nu a precizat temeiul de drept în cadrul cererii precizatoare, însemnă o îngrădire a dreptului de acces la justiție al părții, ceea ce contravine art. 6 din CEDO.

Pentru considerentele de mai sus, reținând nelegalitatea soluției de respingere ca inadmisibilă a acțiunii recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. pentru nemotivarea acțiunii precizată, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 498 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și, în consecință, va casa în tot sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 152/F-CONT din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.