ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, precizată la data de 18.01.2016 și la data de 10.02.2016, reclamata SC A. SRL, aflată în procedura insolvenței, prin administrator special și administrator judiciar, a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Argeș, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 126/30.04.2015, a Deciziei de impunere nr. x/24.02.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/24.02.2015, a Procesului-verbal nr. x/24.02.2015, precum și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 1255/17.12.2015, a Deciziei de impunere nr. x/25.05.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/25.05.2015 și a Procesului-verbal nr. x/25.05.2015.

Prin Sentința nr. 124 din 01 iunie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția de inadmisibilitate;

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL - în insolvență, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, și Agenția Județeană a Finanțelor Publice Argeș;

- a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 126/30.04.2015, Decizia de impunere nr. x/24.02.2015, Raportul de inspecție fiscală nr. x/24.02.2015 și Procesul-verbal nr. x/24.02.2015, pentru suma de 60 (șaizeci) RON, reprezentând penalități de întârziere;

- a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 1255/17.12.2015, Decizia de impunere nr. x/25.05.2015, Raportul de inspecție fiscală nr. x/25.05.2015 și Procesul-verbal nr. x/25.05.2015, pentru suma de 104 (osutăpatru) RON, reprezentând majorări de întârziere, și pentru suma de 69 (șaizecișinouă) RON, reprezentând penalități de întârziere;

- a menținut actele respective pentru restul obligațiilor fiscal;

- a obligat pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești la plata sumei de 100 RON fiecare, iar pe pârâta AJFP Argeș la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B. și administrator special C. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recursul reclamantei a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., același temei de drept fiind și de către pârâta ANAF însă în conținutul recursului a citat și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Cât privește recursul pârâtei, aceasta a pretins că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

S-a pretins că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât se bazează în mod exclusiv pe concluziile unei expertize ce nu i-au fost comunicate.

În realitate, după cum rezultă din încheierea de ședință din 18 mai 2016 raportul de expertiză s-a depus la data de 9 mai 2016, la data de 19 mai fiind depus și un punct de vedere al ANAF, referitor la raportul de expertiză astfel că susținerile acesteia privind încălcarea dreptului la apărare sunt total nejustificate.

Cât privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat faptul că prin contestația administrativă reclamanta nu ar fi contestat calculul sumelor imputate aspect nereal câtă vreme din contestația aflată la f.65 s.u.dos fond rezultă o critică în întregime a actelor atacate în ceea ce privește taxa anuală, cât și majorările și penalitățile de întârziere.

Cât privește respingerea excepției inadmisibilității raportat la procesele-verbale a căror anulare s-a solicitat, cererea de recurs nu vizează și acest aspect astfel că aceste critici nu au a fi analizate.

Cât privește recursul reclamantei, acesta, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează admiterea recursului și, pe cale de consecință, în totalitate a contestației formulate.

De esența contestației este interpretarea, pretins a fi eronată de către organele fiscale a sintagmei "sume încasate efectiv" cuprinsa în art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, și utilizata pentru algoritmul de calcul al taxei anuale de autorizare jocuri de noroc, acestea stabilind ca, aceasta taxa de autorizare se calculează în raport de taxa de participare a participanților la joc, respectiv încasările brute, în condițiile în care aceasta se calcula la sumele efectiv încasate de societatea noastră după achitarea premiilor participanților (cel puțin 60% din încasările brute rezultate din taxa de participare).

Potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009 "Pentru societățile care organizează pariuri în cotă fixă și/sau pariuri on-line, taxa pentru autorizația de exploatare a jocurilor de noroc se stabilește în funcție de încasările efectiv realizate de societăți din exploatarea acestei activități, dar nu mai puțin de nivelul minim al taxei stabilite în condițiile prezentei ordonanțe de urgență (250.000 RON)."

Această interpretare a fost posibilă datorită faptului că, legiuitorul nici în cuprinsul O.U.G. nr. 77/2009, dar nici în H.G.. Nr. 570/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, nu a înțeles să definească noțiunea de "încasări efectiv realizate".

Prin art. 4 din O.U.G. nr. 77/2009,se definește noțiunea de "taxa de participare directă sau, disimulată" astfel "prin taxa de participare directă se înțelege suma de bani percepută direct de la participant de către organizator în schimbul dreptului de participare la joc. Prin taxă di participare disimulată se înțelege orice sumă încasată sau solicitată suplimentar față de contravaloare percepută de la aceeași persoană de același operator economic pentru vânzarea unor bunuri ori produs sau pentru efectuarea unor servicii similare ori identice, indiferent dacă aceasta este încasată sa solicitată direct de către organizatorul activității ori de către o altă persoană care participă sub orice formă la desfășurarea activității, având ca finalitate permisiunea dreptului de participare la jocul de noroc".

Art. 68 alin. (4) din H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, definește noțiunea de «încasări brute», astfel «Prin încasări brute se înțelege suma totală încasată înainte de deducerea premiilor și a altor cheltuieli.» pentru a determina cuantumul minim al câștigurilor - premii, care se acordă participanților la joc - 60% din încasările brute, la alin. (6) al aceluiași articol.

În realitate dispozițiile legale incidente nu sunt contradictorii ci se coroborează.

O definiție, precum cea a încasărilor efectiv realizate trebuie să fie aceeași pentru toate tipurile de jocuri menționate la Anexa la O.U.G. nr. 77/2000, subpct. II.

Astfel, taxa pentru autorizare trebuie să fie plătită în funcție de încasările efective și totale realizate din vânzarea biletelor de participare.

Prevederile legale mai sus menționate se coroborează cu art. 68 alin. (3) alin. (4), alin. (5) și alin. (6) din H.G. nr. 870/2009:

(3) Documentația tehnico-economică de eficiență prezentată de operatorul economic la autorizare, întocmită pe o perioadă de un an, va conține următoarele date: totalul încasărilor brute estimate, totalul cheltuielilor, pe elemente principale de cheltuieli, profitul brut.

(4) Prin încasări brute se înțelege suma totală încasată înainte de deducerea premiilor și a altor cheltuieli".

(5) Lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna anterioară, organizatorii de astfel de jocuri vor întocmi situația prevăzută în anexa nr. 12.

(6) Procentul de câștiguri din totalul încasărilor brute va fi de minimum 60%, calculat pentru perioada de valabilitate a autorizației.

Potrivit Anexei 12 la H.G. nr. 870/2009 "Situația lunară privind încasările de tip pariuri în cotă fixă", taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc se datorează și se plătește în cazul în care în cursul anului de autorizare, încasările efective depășesc încasările estimate prin documentația prezentată la data autorizării, și se recalculează lunar, începând cu prima lună în care se înregistrează depășirea rezultatelor estimate prin aplicarea cotei procentuale prevăzute în anexă asupra încasărilor efective cumulate de la începutul perioadei de autorizare.

Nici afirmația recurentei că modul de completare a formularului "Situația lunară privind încasările din organizarea de pariuri în cotă fixă pentru luna (...)" ar duce la concluzia că din încasările brute se scad premiile acordate în luna curentă, iar rezultatul reprezintă valorile înregistrate de agentul economic, nu este corectă în raport de prevederile legale aplicabile pentru modul de calcul al taxei prevăzut de O.U.G. nr. 77/2009, concluziile primei instanțe fiind legale și temeinice.

Reclamanta face trimitere la prevederile O.U.G. 92/29.12.2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 957/30.12.2014, referitoare la venitul din jocurile de noroc ale operatorului licențiat pe baza căruia se calculează taxa aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, doar că acest act normativ a intrat în vigoare în termen de 45 de zile de la data publicării, deci dispozițiile sale nu sunt aplicabile în speța de față.

Nici Precizările nr. 9634/16.09.1997 ale MFP nu pot fi reținute ca incidente în cauză, atâta timp cât se referă la prevederile O.U.G. nr. 69/1998, abrogată prin O.U.G. nr. 77/2009, iar, ulterior, au fost emise Precizările nr. 721863/02.04.2012 și nr. 435931/31.10.2012 ale MFP, despre care se face vorbire în întâmpinarea depusă de ANAF, conform cărora "prin încasări efectiv realizate, noțiune utilizată în O.U.G. nr. 77/2009, pe baza căreia se stabilește taxa aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, se înțelege totalul veniturilor fără a se scădea premiile sau alte cheltuieli".

Cât privește trimiterea la Decizia Curții Constituționale nr. 731/20 noiembrie 2018, cu referire la cele consemnate în parag. nr. 29 trebuie remarcat că decizia analizează excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 371/2003 privind Codul fiscal.

Cunoscând obligativitatea Deciziilor Curții Constituționale și în ceea ce privește considerentele acestora instanțele sunt ținute de chestiunile dezlegate atunci când acestea explicitează o problemă ce face obiectul concret al analizei de constituționalitate ceea ce nu este cazul în parag. invocat făcându-se referire la un alt act normativ lucru de observat și că sintagma "Curtea reține".

O altă interpretare ar conduce la concluzia existenței unui alt organ jurisdicțional abilitat să interpreteze, dar fără să aplice norma juridică, ceea ce nu este prevăzut legislativ și ar lipsi de conținut rolul unificator de jurisprudență al instanței supreme.

Astfel, în raport de analiza de mai sus, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate, recursul pârâtei nu se încadrează în dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar cel al reclamantei în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge ambele căi de atac ca nefondate.

Pe cale de consecință, fiind respins recursul reclamantei în temeiul dispozițiilor art. 67 C. proc. civ. va fi respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 124 din 01 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei-reclamante, formulată de intervenienta D.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 124 din 01 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2019.

GGC - GV