ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2538/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de la data de 16.08.2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Orașul Comănești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru POR modificarea Deciziei nr. 36842/08.07.2016 pronunțată de pârât, în sensul admiterii în totalitate a contestației nr. 36842/19.05.2016, astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună, în principal anularea dispozițiilor Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, nr. 32624/04.05.2016 prin care s-au exclus, în mod eronat, la rambursare unele cheltuieli (1500 RON +360 RON TVA - aspirator secreții x C. pen. 9, 5.654 RON + 1.354,80 RON TVA - oftalmoscop și freză pentru extragere corp străin x P 8, 5.180 RON + 1.243,20 RON TVA mobilier x C. pen. 8, 89.679 RON + 21.522,96 RON TVA mobilier CR 9 AF C. pen. 7, 1.769,22 RON +424,61 RON TVA trusă de prim ajutor CR 12), ca fiind nelegală și nefondată. În subsidiar, a apreciat necesar să se respingă ca nefondate criticile MDRAP - AM - POR și să se constate eligibilitatea cheltuielilor susmenționate, în conformitate cu anexa 7 la actul adițional nr. x al contractului de finanțare.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 615 pronunțată în data de 24 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru POR, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 615 pronunțată la 24 februarie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta susține că instanța nu a ținut cont de argumentul său, conform căruia cheltuielile care au fost menținute ca fiind neeligibile au fost prevăzute inițial în proiectul tehnic la data semnării contractului de finanțare și în anexa nr. 7 la actul adițional nr. x la contractul de finanțare. O parte din cheltuielile considerate, prin Informarea nr. x/04.05.2016 de MADRAP, ca fiind neeligibile nu făceau obiectul cererii de rambursare nr. x Astfel, prin informarea susmenționată au fost excluse o parte din sume, dar, deși a invocat acest motiv și în plângerea inițială, MDRAP nu a ținut cont de acesta prin Decizia nr. 36842/08.07.2016. Precizează faptul că deși aceste sume au fost deja rambursate, în urma informării susmenționate acestea au fost reținute în mod incorect. Cheltuielile care au fost considerate ca fiind neeligibile, conform Informării nr. 32624/04.05.2016 au fost apreciate, în mod corect, eligibile prin Decizia nr. 36842/08.07.2016, întrucât mobilierul și freza pentru extragere corp străin sunt specifice serviciilor medicale, principiu ce trebuia aplicat și pentru oftalmoscop, aspirator secreție, trusă de prim ajutor care au fost menținute ca fiind cheltuieli neeligibile, întrucât sunt dotări specifice desfășurării serviciilor medicale. În Anexa nr. 7 a actului adițional nr. x la contractul de finanțare, sunt două poziții pentru oftalmoscop, respectiv: 48 si 59, iar susținerea AM POR referitoare la faptul că unul dintre aparate nu este prevăzut de Anexa nr. 7 a actului adițional nr. x la contractul de finanțare este nefondată. Clasarea cheltuielilor ca fiind eligibile sau neeligibile ar trebui realizată de AM POR în funcție de valoarea estimată a aparaturii medicale la momentul contractării finanțării, întrucât prețul ofertat de operatorii economici nu poate fi controlat de autoritatea contractantă, aceasta respectând principiul eficientei economice în derularea procedurilor de achiziție publică. Autoritatea contractantă nu poate impune operatorilor economici sa oferteze o valoare mai mare de 2.500 RON doar ca să respecte regula mijloacelor fixe.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta a supus controlului de legalitate Decizia nr. 36842/08.07.2016 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru POR, în sensul admiterii în totalitate a contestației nr. 36842/19.05.2016, înregistrată la MDRAP cu nr. x/23.05.2016 așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună, în principal anularea dispozițiilor Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, nr. 32624/04.05.2016. Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat să se constate că, în mod eronat a fost obligată la rambursarea unor cheltuieli (1500 RON +360 RON TVA - aspirator secreții, 1620 RON + 388,80 RON TVA- oftalmoscop, 1.815 RON + 435,60 RON TVA - oftalmoscop, 1.769,22 RON +424,61 RON TVA trusă de prim ajutor) care au fost reținut în continuare ca neeligibile, urmare a parcurgerii procedurii contestației administrative. Curtea de Apel București a respins acțiunea instituției reclamante, reținând că actele a căror anulare se solicită sunt legale. Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează faptul că au fost considerate neeligibile cheltuieli efectuate cu aparatură necesară serviciilor medicale prestate de spitalul orășenesc Ioan Lascăr din orașul Comănești. Verificând actele dosarului, instanța de recurs reține că, la data de 14.11.2014, între MDRAP - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional, A. - în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Regional și UAT Orașul Comănești - în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x, cod SMIS 26429, având ca obiect implementarea proiectului "Reabilitarea, reamenajarea, modernizarea și dotarea Ambulatoriului Integrat al Spitalului Orășenesc Ioan Lascăr din Orașul Comănești, jud. Bacău". În cauză, s-a constatat că, la momentul verificării cererii de rambursare nr. x Finală, au fost excluse de la rambursare anumite cheltuieli solicitate aferente atât acestei cereri de rambursare, cât și cererilor de rambursare anterioare (nr. 9-11), reprezentând obiecte de inventar și echipamente care nu se regăsesc în lista echipamentelor eligibile din Anexa nr. 7 la Actul adițional nr. x/2015 la Contractul de finanțare. Înalta Curte respinge critica din recurs, vizând faptul că instanța de fond a respins în mod eronat acțiunea, recurenta susținând că, acele cheltuielile care au fost menținute ca fiind neeligibile au fost prevăzute inițial în proiectul tehnic la data semnării contractului de finanțare și în anexa nr. 7 la actul adițional nr. x la contractul de finanțare. Sub acest aspect trebuie precizat că legea părților, contractul, are la bază prevederile H.G. nr. 759/2007, Ordinul 1118/30.10.2007 și Ordinul 2338/2007, aspect ce nu a fost contestat de partea reclamantă. În cauză, cheltuielile au fost solicitate spre rambursare în cadrul liniei bugetare 3.2 - "Mașini, utilaje și instalații pentru ocrotirea sănătății", au fost declarate neeligibile întrucât nu corespund cerințelor art. 4 alin. (5) din Ordinul nr. 1118/2338. În cuprinsul motivelor de recurs, nu se contestă incidența prevederilor legale anterior menționate și nici faptul că aceste bunuri nu sunt mijloace fixe, ci se susține doar că bunurile apreciate neeligibile erau menționate în anexele de la contract. Contractul de finanțare stipulează clar, la art. 1 alin. (4), art. 5, art. 9 lit. a) alin. (2) că beneficiarul se obligă să implementeze proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile contractului și ale legislației comunitare si naționale în vigoare. Conform art. 4 din Ordinul comun al Ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor și al Ministrului economiei și finanțelor nr. 1118/2338/2007 cheltuielile eligibile efectuate pentru dotările de specialitate cuprind aparatură și echipamente de specialitate conform Hotărârii Guvernului nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, grupa 2.1.25 "Mașini, utilaje și instalații pentru ocrotirea sănătății", precum și mobilier specific pentru dotarea infrastructurii serviciilor de sănătate. Din economia celor expuse anterior, se constată că în mod legal și corect instanța de fond a reținut că motivul neeligibilității cheltuielilor în discuție este dat de faptul că echipamentele a căror contravaloare a fost reținută ca neeligibilă nu reprezintă mijloace fixe, potrivit art. 4 alin. (5) din Ordinul nr. 1118/2338/2007, deși prin Anexa 7 la Actul adițional nr. x la contractul de finanțare erau trecute ca fiind mijloace fixe. În acest context, Înalta Curte va respinge ca nefondată susținerea instituției reclamante privind faptul că trebuiau considerate ca fiind cheltuieli eligibile și aparatele: oftalmoscop, aspirator secreție și trusă de prim ajutor, întrucât sunt dotări specifice desfășurării serviciilor medicale. Instanța de recurs nu poate reține critica recurentei privind greșita clasare a cheltuielilor ca fiind eligibile sau neeligibile realizată de AM POR în funcție de valoarea estimată a aparaturii medicale la momentul contractării finanțării, întrucât potrivit art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 "Autoritățile de management/Organismele intermediare au obligația de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar". Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Comănești împotriva sentinței civile nr. 615 din 24 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.