ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4047/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 4.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta UAT Orașul Comănești a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/9.03.2017 și a deciziei nr. 54/2.05.2017 de soluționare a contestației administrative sau, în subsidiar, diminuarea valoarea corecției aplicate și constatarea conformității organizării și derulării procedurii de achiziție publică.

Prin sentința civilă nr. 9 din data de 25 ianuarie 2018 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. orașul Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale - Administrației Publice și Fondurilor Europene.

A anulat decizia nr. 54/2.05.2017 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/9.03.2017 în ceea ce privește stabilirea corecției financiare de 5 % din valoarea contractului nr. x/1.07.2014.

Împotriva sentinței a declara recurs pârâtul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs s-au arăta următoarele:

În ceea ce privește corecția de 5 % aplicată pentru faptul că operatorul economic A. S.R.L., participant la procedura de atribuire contractului de servicii de dirigenție declarat ulterior câștigător al procedurii, a prezentat documente incorecte în vederea dovedirii capacității economice și financiare astfel încât oferta declarată câștigătoare nu îndeplinea una dintre cerințele de calificare, recurenta critică considerentele instanței de fond potrivit cărora echipa de audit a verificat cifra de afaceri declarată de ofertant pe anul 2013 prin interogarea site-ului Ministerului de Finanțe la distanță de 2 ani de la data desfășurării procedurii de licitație publică, astfel că nu i se poate imputa autorității contractante necunoașterea unor astfel de date ce nu existau la momentul evaluării ofertei.

În opinia recurentei, din analiza balanței de verificare pe luna decembrie 2013 intimata-reclamantă putea să constate că cifra de afaceri declarată de operatorul economic pe anul 2013 a fost de 219.511 RON și nu de 279.687 RON, așa cum a declarat în formularul 5- Informații generale din cadrul ofertei depuse astfel încât, calculând cifra medie de afaceri pe ultimii trei ani ar fi rezultat o cifră medie de 334.497,67 RON deci sub pragul de 350.000 RON solicitată de UAT orașul Comănești.

În aceste condiții în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este culpa intimatei-reclamante că din 5 oferte doar una a fost declarată acceptabilă și conformă, acest raționament intrând în contradicție cu principiul tratamentului egal care stă la baza atribuirii contractului de achiziție publică, prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce privește cerința de experiență similară este evident faptul că în situația în care UAT Comănești ar fi efectuat o minimă verificare a documentelor depuse de operatorul economic S.C. A. S.R.L. ar fi procedat în conformitate cu prevederile art. 81 din H.G. nr. 925/2006 respingând oferta ca neconformă.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentul recurentei în sensul că din chiar balanța de verificare ar fi rezultat o cifră de afaceri de 219.511 RON nu a făcut obiectul analizei instanței de fond întrucât fiind invocat pentru prima dată în această fază procesuală. Aceste susțineri nu își găsesc suportul nici în actele administrative atacate, din acestea rezultând, în mod indubitabil, motivarea reținută și analizată de instanța de fond în sensul că organele administrative au reținut caracterul eronat al cifrei de afaceri pe anul 2013, declarate de ofertant, prin raportare la informațiile obținute în urma interogării site-ului Ministerului de Finanțe.

Or, cu privire la această probă instanța de fond a reținut în mod corect faptul că la data licitației comisia de evaluare nu avea la dispoziție respectivele informații, fiind vorba de informații obținute la 2 ani după data la care s-a derulat procedura, și nici nu avea atribuții de anchetă. În aceste condiții comisia a analizat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ofertei prezentate de S.C. A. S.R.L. prin raportare la documentele solicitate de către autoritatea contractantă în anunțul de participare publicat în SEAP, în concordanță cu dispozițiile art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv prin raportare la balanța de verificare pentru anul 2013 și declarația dată de ofertant. Neexistând elemente de îndoială cu privire la aceste acte, în condițiile în care balanța de verificare pe luna decembrie 2013 prezentată de S.C. A. S.R.L. a fost întocmită de o societate de audit și respectă formal cerințele unui astfel de act contabil, comisia de evaluare nu avea nicio obligație legală să solicite lămuriri cu privire la acest aspect.

În altă ordine de idei se constată că recurentul-pârât afirmă că din balanța de verificare pe anul 2013 ar fi rezultat o cifră de afaceri de 219.511 RON dar nu dezvoltă acest argument și nu arată pe ce își întemeiază această susținere. Așa cum a arătat intimata- reclamantă, însumarea conturilor 704 și 708 din cadrul balanței de verificare depuse la dosar conduc la rezultatul de 269.510,77 RON nu la valoarea de 219.511 RON, menționată de recurentul-pârât. În lipsa unor detalii concrete acest motiv de recurs nu poate fi primit, fiind vădit nefondat.

În ceea ce privește cerința de experiență similară, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a contestat, sub acest aspect, actele atacate, instanța de fond reținând în mod expres faptul că "actele în litigiu nu au fost contestate decât în ceea ce privește aplicarea corecției de 5 %, astfel că nu pot face obiectul analizei instanței constatările pârâtului privind suspiciunea de fraudă privind îndeplinirea de către S.C. A. S.R.L. a condiției privind dovedirea experienței similare"

Acest motiv de recurs privește, în consecință, un aspect care nu a făcut obiectul acțiunii și, implicit, obiectul analizei instanței de fond.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 9 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.